They’re back!!

O intrebare total aiurea ar fi: cine isi mai aduce aminte de trupa The Prodigy? Evident ca toti ati auzit de ei; sunt oamenii care au creat furori prin anii ’90. Multi au incercat sa-i incadreze intr-un anumit stil de muzica, dar nu au reusit. S-a spus despre ei ca ar canta rave (pe la inceputuri). Primul lor album, “experience” cam asta contine. Dupa aceea s-a spus ca de fapt canta jungle, hardcore (auzi “one man army”) sau chiar punk. Ei bine, printre genurile lor s-au numarat si breakbeat-ul (la vremea respectiva, un stil muzical prea putin cunoscut- mai fusese folosit inainte doar de DJ-i clasici ai muzicii rap, precum Kool Herc) sau techno.

Saptamana trecuta (sau acum doua saptamani, nu-mi aduc aminte exact 🙂 ), la BBC radio 1 (postul meu preferat) Zane Lowe (unul dintre DJ-i) a avut o saptamana de muzica, intitulata “Zane Lowe’s masterpiecese”, in fiecare zi difuzand cate un album memorabil din istoria muzicii moderne. Pe langa genialele albume Pink Floyd- The Dark Side of the Moon si Rage Against the Machine- albumul cu acelasi nume, a fost difuzat si Music For the Jilted Generation. Zane Lowe spunea ca acesta inca mai este considerat cel mai bun album dance din istoria muzicii. Si pe buna dreptate- la varsta de doar 23 de ani, Liam Howlett (DJ-ul trupei) a reusit sa scoata din sintetizator niste negative cum nu mai fusesera auzite pana atunci. Sa pui un sunet de sticla care se sparge (Break & Enter) si sa reusesti sa faci motivul unei piese din asta, este fenomenal. Imi aduc aminte ca fratele meu (un mare fan al trupei, in momentul in care a aparut; un prieten de-al lui i-a adus caseta cu Music for the Jilted Generation din strainatate, chiar in anul aparitiei, si asa am devenit si eu fanul lor, pe viata) spunea ca Liam Howlett scotea sunete pentru negativele sale din orice, chiar si din trasul apei la toaleta. 🙂

A fost o trupa controversata, a pornit cu 5 membri (Music for the Jilted generation), din care au ramas doar 3: Liam Howlett (DJ) si Keith Flint cu Maxim (voci, dansatori). Am fost de parere totdeauna ca Howlett este cel care face, de fapt, toata trupa. Dar daca stau acum sa ma gandesc, Maxim are o voce excelenta pentru stilul lor agresiv, iar Keith Flint poate duce publicul in delir, prin stilul lui de dans (as putea spune ca el este cel care a dat nastere stilulului cunoscut sub denumirea populara de “pogo”). Deci, fiecare membru are importanta sa in trupa.

Nu s-au grabit sa scoata albume “pe banda”. A fost Experience in 1992, Music for… in 1994, The Fat of the Land in 1997 si… dupa o pauza de 7 ani, a aparut si Always Outnumbered, Never Outgunned (un album care, desi poarta numele formatiei, nu ii include si pe Maxim sau Keith Flint). Intre timp, totusi, au pastrat legatura cu publicul prin diverse single-uri (Baby’s Got a Temper, scos in 2002, este cel mai elcovent exemplu) sau chiar albume solo (The Dirtchambers Session vol. 1, in 1999, al lui Liam Howlett, continand piese in colaborare diversi artisti, chiar si din lumea rap-ului). Single-urile au continuat si dupa albumul din 2004. Una din piesele lor (First Warning) apare si pe coloana sonora de la Smokin’ Aces (unul din genialele filme regizate de Guy Ritchie). Mai trebuie sa spun ca am fost oarecum surprins sa aflu ca a existat si un album oarecum de antologie- Their Law: The Singles 1990-2005. Nu am ascultat decat remix-ul Pendulum la Voodoo People (care, apropos, suna excelent).

Sa nu uitam si videoclipurile lor, totusi. Ele au contribuit foarte mult la notorietatea trupei. Sa ne aducem aminte de clipuri ca Poison, Voodoo People, Firestarter (piesa care a reusit sa sparga dominatia muzicii pop in discotecile de pe la noi), care ni-l infatisa pe Keith Flint cu o frizura de-a dreptul originala, Breathe, Smack My Bitch Up (videoclip a carei difuzare a fost permisa pe MTV doar dupa miezul noptii- aflasem de la un vecin de-al meu ca piesa avea si videoclip dar se difuza doar dupa miezul noptii, asa ca intr-o noapte am stat cu ochii beliti in TV, pe MTV, pana am prins videoclipul- si ce videoclip!); nu in ultimul rand, Baby’s Got a Temper sau mai recentul Voodoo People, in varianta remixata de Pendulum (absolut genial!).

Ei bine, din seria videoclipurilor de senzatie face parte si cel de la noul single, Invaders Must Die. Am auzit prima data piesa la show-ul lui Zane Lowe, de pe BBC Radio 1, unde au fost invitati si componentii trupei. Acestia au anuntat ca single-ul va fi inclus pe noul album (da, ati auzit bine, NOUL ALBUM!) Prodigy, ce va iesi prin februarie-martie, anul viitor, purtand titlul noului single. Cat despre sound-ul noului single, as zice ca mi se pare o combinatie intre Their Law, One Man Army si Spitfire. Au, in continuare, un stil agresiv, inconfundabil. In orice caz, se simte o schimbare in sound. Si asta i-a facut pe cei de la The Prodigy o trupa asa apreciata. Nu s-au inghesuit cu albumele, nu au fost niciodata comerciali (chiar daca unii m-ar contrazice, argumentand cu cele 3 videoclipuri de pe Music for the…) dar pe fiecare album au venit cu ceva nou. Si chiar si marele Miles Davis, care la randul sau a tecut prin mai multe stiluri (in special spre sfarsitul vietii) spunea ca pentru a putea supravietui in timp, trebuie ca sunetul tau sa evolueze continuu.

In fine, cu regretul ca show-ul de la Radio BBC 1 nu mai este disponibil decat pentru cei din Marea Britanie, va las sa savurati noul single The Prodigy si astept parerile voastre.

This entry was posted in muzică and tagged , , , . Bookmark the permalink.

9 Responses to They’re back!!

  1. Mihai says:

    O sa fiu un pic offtopic. Dar mai intai ma bucur sincer ca revin pe piata. Nu am fost cel mai mare fan The Prodigy dar ii ascultam cu placere. Am vazut ultimele tale doua posturi muzicale. Abia acum apuc sa comentez. Ce vreau sa spun este ca nu am mai ascultat de mult muzica in boxe (deh, timpul). Insa recent cand am facut-o am simtit o usoara eliberare. Cred ca muzica este una dintre cele mai bune terapii. Ar trebui astia sa ne oblige cumva sa ascultam muzica mai des. E buna ca elixir al… okayness-ului. Si mai cred ca influentele ei pozitive sunt foarte multe, atat la nivel personal cat si social. Oricum, daca n-ar fi fost muzica, poate eram si acum prin pomi 🙂

  2. Mihai, nu esti deloc offtopic. 🙂 Atat timp cat este vorba de muzica, suntem pe aceeasi lungime de unda, cum s-ar zice.
    Din pacate, si eu stau cu o statie si doua boxe de cate 45W (putere de iesire) in casa si inca nu am instalat-o.
    Obisnuiam sa ascult muzica la volum destul de ridicat, chiar si atunci cand invatam pentru BAC. Imi aduc aminte de certurile avute cu mama mea pentru ca bass-ul (motivul principal al majoritatii pieselor pe care le ascultam, din seria Global Underground) foarte deranjant pentru ea, desi avea camera in celalat capat al apartamentului. 🙂
    Cat despre muzica, si eu sunt de parere ca este o adevarata terapie. Si, intr-adevar, parca ai alta senzatie cand o asculti in boxe (fie ca sunt de la o statie audio, fie ca sunt din masina, etc.) decat atunci cand o asculti in casti. Nu mai vorbesc de muzica ascultata in concerte (desigur, aici ma refer la artisit/formatii care sunt in stare sa sustina un concert live de minim o ora si, in acelasi timp, sa faca si spectacol)…

  3. Ale(: says:

    Wow, in sfarsit cineva mai scrie despre muzica adevarata. Ar fi cam aiurea sa spun ca am copilarit cu The prodigy avand in vedere ca am doar 16 ani, dar e adevarat, mi-au placut inca de cand eram mica. Au un stil unic, original, iar originalul va fi mereu apreciat. Multi au incercat sa faca ce fac ei, dar nimeni nu a reusit si nici nu va reusi.

  4. i scanned it 😛 stii ca nu am rabdarea foarte dezvoltata, so don’t take it personally ;)….but duuuude holly long one!!! bravo tie ca ai cititori care au rabdare sa citeasca tot…ai gasit targetul…way to find your place on the “market”…noah numa sa-ti zic ca m-am reintors la prima “iubire” adica blogul de pe wordpress…si ca o sa scriu pe acolo. deci cand ti-e dor sau curios…feel free to drop by :*

  5. Vladi Martinus says:

    Pai nici nu ma asteptam sa ai rabdare, Andra. Si ar fi fost si ciudat, tinand cont ca nu te incadrezi in publicul-tinta al acestui articol. 😛
    Multumesc ca m-ai informat. O sa mai dau pe acolo. 🙂

  6. Vladi Martinus says:

    Ale, ma bucur ca iti place muzica celor de la The Prodigy. Eu unul am avut sansa de a copilari cu ei, cum s-ar zice. I-am auzit prima data la varsta de 10 ani si de atunci am ramas “lipit” de ei. 🙂
    Sunt, intr-adevar speciali si cred ca nu a fost vreun moment in toata istoria trupei, in care sa se incadreze intr-un anumit tipar. Pacat doar ca scot albume asa rar…

  7. oake says:

    Cu ” Ivaders must die” Prodigy fac ceea ce stiu ei mai bine..sa evolueze fara a se indeparta de radacini. Inca nu miam format o parere..pentru ca am auzit doar piesa de mai sus…dar sper sa nu se fi schimbat/ deviat / evoluat prea mult de la ce-or facut in Jilted sau in Fat. Stiu ca tie iti place mult piesa asta dar eu mai astept inainte ca marea mea intelepciune sa emita vreo judecata.

    Oau..acum am observat ca marea mea intelepciune e prea lenesa sa scrie cu diacritice sau sa respecte regulile gramatici si cele din DOOM.

    Insa ceea ce e important dupa toata aceasta diaree tastata este faptu ca articolul e bun. Nu bun in sensu ca face vreo critica avizata sau vreun istoric pertient al acestei trupe…pardon..band ca amu’ limba romana nu mai e cool (a se citit articolu lui vladi pe tema asta … apropo “aceasta” e un cuvant naspa, adica nou non – cool si DAIA am zis ASTA). Articolu e bun petru ca iti face pofta de ei..de lucrarile lor devenite clasice, adica pentru ca generaza interes..genereaza o cautare Google pentru cei mai putin fani / cuoscatori.

    PS: Vladi imi e tovaras. Eu sunt un cretinoid si daia va rog frumos:

    1) citit in peleu meu da capo al fine articolele care va intereseaza
    2) promovati B cum putei blogu ..mass mess link feed etc.

    hai ceau ca neam distrat destul asa.

    Vladi..te citesc si in curand o sa vreau sa vin sa puscam o doza in piata Romana acolo sai facem pofta la Lupoiaca. ( asta daca localizez io mental bine :D)

  8. Vladi Martinus says:

    Sa traiesti, Octi, bunul meu prieten.
    In primul rand, merci pentru “rugaminti”. As zice, totusi, ca fiecare dintre cititori este liber sa aleaga daca citeste sau nu da capo al fine articolele. Nici eu nu as citi ceva ce nu ma intereseaza. Cat despre promovat blog-ul, am mai zis-o si in alte randuri: ideea nu este sa imi fac un trafic cat mai mare pe blog, ci sa dau nastere cat mai multor discutii, pe blog-ul de fata.
    Cat despre The Prodigy, nu s-au indeparat de la radacini, intr-adevar. Si, totusi, au reusit sa evolueze spre noi orizonturi in muzica, pastrandu-si sound-ul caracteristic.
    O sa “puscam” o doza cand ajungi pe aici. Numai sa ma anunti. Mie, din pacate, mi-e cam greu sa ajung la Cluj (nu are sens sa vin, ca sa stau doar o zi).
    Pana atunci, te mai astept pe blog. 🙂

  9. hei unde e comentariul meu?
    JOS CENZURA!!!

Leave a comment