Despre discriminare și „political (in)correctness”

A trecut așa mult timp de când am scris ultimul articol, încât mă simt ca atunci când scriam pentru prima dată, cu peste 10 ani în urmă… sper că nu mi-am pierdut „talentul” în această pauză îndelungată (rămâne la latitudinea voastră să decideți).

În articolul de față mi-am propus să abordez o temă care, pe măsură ce fenomenul globalizării ia tot mai multă amploare, la fel se întâmplă și cu migrația popoarelor de pe un teritoriu pe altul și, odată cu aceasta, se întâmplă tot mai des să auzim termenul „discriminare”. Iar ca răspuns la el, s-a inventat „political correctness”. V-aș propune, mai întâi, să vedem ce presupune fiecare (ca să fiu sigur că discuția pleacă de la același înțeles al cuvintelor).

Discriminarea

DEX ne dă următoarea definiție atunci când vine vorba de discriminare:

Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente etnice, rasiale, sexuale etc. 

Cu alte cuvinte, discriminarea înseamnă să defavorizezi un grup de oameni pe motive etnice, rasiale, sexuale etc.

Fenomenul discriminării are rădăcini adânci în istorie și a început, cred eu (nu sunt neapărat un as la istorie, trebuie să recunosc), odată cu epoca feudală, perioadă în care populația a fost împărțită în clase sociale („boieri și țărani),  unde unii aveau mai multe privilegii, iar alții, mai multe îndatoriri. Apogeul fenomenului a fost atins, probabil, în perioada sclavagismului, unde sclavii pur și simplu nu aveau niciun drept, iar „proprietarii” lor puteau (ab)uza de ei în orice fel fiindcă aveau acest drept, prin lege.

Astăzi, mai întâlnim fenomenul chiar și în lumea occidentală, o lume care se declară democratică și care se vrea a fi „echitabilă” (a nu se confunda cu „egală”). Desigur că diferite asocieri și organizații tranfrontaliere precum Uniunea Europeană au diminuat mult din fenomen, însă în continuare ne lovim de „bariere” de genul obligației de a cunoaște limba nativă a unei tări dacă vrei să-ți găsești un loc de muncă acolo (a pățit-o o cunoștință în Suedia, unde nu s-a putut angaja nici măcar ca barman, deși vorba foarte bine engleza și franceza).

În ultima vreme, „la modă” pare a fi fenomenul discriminării (chiar dacă nu corespunde definiției în totalitate, neffind o „politică” în sine) și în rândul oamenilor din aceeași țară, în special când vine vorba de poziții similare/identice în companii (fie ele private sau de stat), unde femeile sunt mai prost plătite decât bărbații. Sau cel puțin așa ni se spune, că femeile sunt discriminate. Considerați-mă misogin dacă vreți, dar eu unul înclin să cred că, de cele mai multe ori, e vorba de modul în care își negociază fiecare salariul. Dacă grila de salarizare decisă de companie diferă pe sexe (adică este o politică, așa cum spune și definiția), atunci și doar atunci putem vorbi de discriminare.

Discriminarea pozitivă

Discriminarea pozitivă a luat naștere ca răspuns la discriminare și se vrea a fi, cred eu, o compensare pentru grupurile de oameni persecutați/discriminați în trecut. Exemple găsim în multe locuri, începând cu America anilor ’60-’70, unde companiile erau obligate ca un anumit număr de angajați să fie de culoare (sau, mai nou, aparținând unui grup minoritar) sau când aceștia primeau ajutoare sociale, până în zilele noastre, când facultăți din România oferă locuri la buget absolvenților de liceu, de cetățenie basarabeană, locuri pe care aceștia nu le pierd indiferent de rezultate (nu știu dacă toți sunteți la curent cu practicile – de bun augur – unor facultăți, de a aloca în fiecare an locurile la buget, în funcție de media generală pe anul universitar anterior). Sună egoist, știu, dar mereu mi s-a părut incorect ca acele câteva locuri să fie luate pe criterii de cetățenie și nu pe baza performanțelor.

În final, iată că discriminarea așa-zis pozitivă (de fapt, e tot discriminare, dar de această dată îndreptată spre grupul majoritar, nu minoritar) ajunge să ducă la descurajarea performanței sau la lipsa egalității de șanse (termen pe care multe așa-zise state democratice îl tot scot în față). Sau, cum ar zice un articol scris de Scott W. Bixler (recomand să-l citiți în întregime, merită) pe site-ul fee.org (Foundation for Economic Education):

“Affirmative action has other effects upon the employer and the employees which must be considered. In most cases, employees working together will get along better, and thus be more productive, if they know they were all hired or promoted on the basis of roughly similar qualification standards, rather than to fill some quota mandated by government. Cooperation among employees and higher productivity are goals for which most employers continually strive.”

Political (In)Correctness

Termenul de political (in)correctness (mai des auzim de „politically incorrect”) a apărut tot ca o reacție la discriminare, rasism sau ură, doar că aici e vorba mai degrabă de discriminarea verbală/ de semantică. Cu alte cuvinte, nu mai putem să folosim termeni precum „țigan”, „negru”, „prostituată” etc., ci „rrom”, „afro-american”, „damă de companie” etc. ca nu cumva să „rănim sentimentele” („hurt the feelings”) acestor grupuri de indivizi (fie ele minoritare sau nu). În orice caz, rețineți că și acești termeni „politically correct” sunt cumva aleși de către anumite instituții publice sau chiar funcționari publici (politicieni, guvernanți etc.) și „serviți” nouă, populației, ca să-i folosim ca atare.

Acum se pune întrebarea: poate duce acest „political correctness” la îngrădirea libertății de exprimare? Eu cred că da. Iar primul exemplu care îmi vine în minte este ziarul de satiră Charlie Hebdo. Gândiți-vă puțin… caricaturile lor cu Mahommed au fost politically correct? Categoric nu (aș putea pune pariu că mai mult de jumătate din cei care au „pozat” în susținători ai lor, după atentat, se numără printre cei care susțin și „political correctness”). Am fi avut azi orice fel de gazetă, blog-uri, vlog-uri etc. de satiră dacă societatea ar fi funcționat după principiul „political correctness”? Am mari dubii.

Eu cred că acest „political correctness” duce, în final, la cenzurarea anumite comportamente sau cuvinte (în special cuvinte) doar ca să „nu rănim sentimentele” altor oameni, pe baza unor criterii hotărâte de alții. Și, de fapt, lucrurile ar trebui să fie foarte simple – nu-ți convine ce zice cineva, nu-l mai urmări pe acel om (fie că e pe vreo rețea de socializare, fie că e la TV); nu-ți convine că unii politicieni (vezi cazul Trump în SUA) folosesc cuvine „ofensatoare, nu-l vota sau nu vota partidul din care face parte. Dar nu te mai plânge că ce a zis unul sau altul este „politically incorrect” fiindcă, în final, vei ajunge să nu mai poți folosi termeni precum „femeie de serviciu”, „gunoier” sau mai știu eu ce pe motiv că jignești pe cineva. Recent am auzit de cazul în care oamenii nu se prezentau la interviuri pentru postul de „asistent comercial” sau „lucrător comercial” fiindcă nu știau că, de fapt, anunțul se referea la „vânzător/ vânzătoare”.

O concluzie personală

În ceea ce privește discriminarea, eu cred că o mare parte se datorează, de fapt, discriminării poztive. Dacă tuturor li s-ar oferi șanse egale și drepturi egale, indiferent de rasă, etnie, sex etc. fiecare și-ar vedea de treaba lui, iar grupurile minoritare ar fi încurajate să performeze la rândul lor, ceea ce ar duce la aprecierea (și nu discriminarea) lor de către cei din jur.

Cât despre „political (in-)correctness, propunerea mea ar fi să spunem lucrurilor pe nume (și să acceptăm ca alții să facă la fel) ca nu cumva să ajungem să regretăm mai târziu.

Advertisements
This entry was posted in politică, viața de zi cu zi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s