Bucureștiul văzut prin ochii unui ardelean

Orașul în care oamenii vin să trăiască „The Romanian Dream” (adaptare a „The American Dream”, pentru cine nu s-a prins)- o carieră strălucită și un salariu uriaș. Prea puțini sunt cei care plănuiesc să-și întemeieze o familie (sau să o aducă de acasă) aici- asta nu înseamnă că nu se întâmplă.

În căutarea „Romanian Dream”-ului, oamenii tind să devină, în primul rând, foarte stresați și să manifeste tot felul de frustrări și fobii. Graba și agitația devin un reflex, o parte din rutina zilnică, parte din modul de gândire. Aș fi gata să pun pariu că, dacă îi întrebi pe 90% dintre ei de ce se grăbesc, nu vor putea să-ți dea un răspuns clar în mai puțin de 3 secunde. Cele mai frecvente tipuri de grabă sunt: graba de a ajunge primul la semafor (chiar dacă este roșu), graba de a ocupa cel mai bun loc în tramvai/autobuz/metrou (cel mai „distractiv” este când pasagerii care vor să coboare sunt nevoiți să se strecoare prin mulțimea care stă să dea năvală înăuntru), graba de a fi primul care coboară (chiar dacă nu cobori la prima stație, ideea este să stai cât mai aproape de ușă și să-i încurci pe cei care vor să coboare înaintea ta).

Ba mai mult decât atât, dacă ești un „ardelean pur-sânge”, superiorii tăi de la locul de muncă tind să fie suspicioși în ceea ce privește calmul în situații dificile, ajungând chiar să-ți reproșeze că ești indiferent (credeți-mă pe cuvânt când spun că nu vreți să aveți de-a face cu un ardelean nervos :P). Da, București este locul în care (din păcate) gradul de implicare la locul de muncă se măsoara prin cantitatea de stres „investită”- cu cât te agiți mai tare și te enervezi, se consideră că ești mai activ.

Aici este locul contrastelor- te poți trezi că se ia cineva de tine pentru simplul fapt că nu-i convine cum ești îmbrăcat(ă) sau pentru că are o problemă cu mersul tău prea sigur, vezi oameni care rămân absolut indiferenți la suferința cuiva și nu întind nici măcar un deget să ajute; sau poți întâlni oameni care să te ajute în situații destul de banale la o primă vedere (mi s-a întâmplat acum vreo 2 săptămâni, când am urcat în tramvai, cu căștile în urechi, și mă uitam după controlori, moment în care am întâlnit privirea unei femei care ședea pe scaun și am dedus din mișcarea buezlor ei „controlul”- am plecat rapid spre altă zonă a tramvaiului și, din păcate, nu am mai apucat să-i mulțumesc, pentru că am coborât la prima stație); elita intelectuală este localizată aici, dar și o mulțime de oameni lipsiți de orice bun simț, respect, educație, simțul ridicolului etc. sau oameni cu studii superioare care fac greșeli gramaticale de nivelul gimnaziului, în scris sau în vorbire. Este locul în care vezi autoturisme străine abia lansate pe piața mondială (iar dinăuntrul lor urlă noul hit scos de Adi Minune, Florin Salam sau alți „artiști desăvârșiți”), dar și cei mai mulți cerșetori pe metru pătrat, din România.

Aici ești în mijlocul evenimentelor- poți asista la o grevă de sindicat sau vreun miting, în drumul tău spre serviciu sau poți merge la un meci de fotbal al echipei preferate (dacă este din București, desigur), fără să îți pui problema banilor pe care trebuie să ii dai pe benzină și că trebuie să bați câteva sute de kilometri pe noapte, ca să ajungi înapoi acasă.

Este ceva care m-a atras mereu și mă atrage în continuare la București: aici au loc cele mai multe evenimente artistice pe metru pătrat/oră. Din toamna lui 2008 până acum am fost la 3 concerte The Others, i-am ascultat live și pe Dilated Peoples, De Phazz Project, Guano Apes, The Crystal Method, Roni Size, Jojo Mayer, Omar S, Joker, Silent Strike și i-am ratat din motive financiare sau lipsă de informare pe Sub Focus, Thievery Corporation și mulți alții. Mi-am propus să ajung la concertul Jazzanova de pe 8 mai și mi-aș dori să îi prind și pe Rammstein. Pot spune că în București nu ai ce face în timpul liber doar dacă ți-ai propus să nu faci nimic.

Nu s-a inventat încă un ghid al supraviețuirii în „jungla urbană” din București (Mahacity, după cum îi spune un foarte bun amic de-al meu), dar ai două opțiuni: te iei după „haită” și acționezi ca ei, cu răutate, lipsă de scrupule sau bun simț, tupeu ordinar etc. sau alegi varianta 2- te dezici de haită și te ghidezi după un set de principii proprii, care au la bază valorile umane (binele, adevărul și esteticul/frumosul) gândind că, pe termen lung, acest mod de gândire îți va aduce o satisfacție de natură spirituală ce depășesște orice beneficiu material. Dar, atenție! Dacă alegi varianta 2 trebuie să ții cont de următoarele: în primul rând, îți trebuiesc nervi de oțel- haita va face tot posibilul să te prindă în jocul ei și, dacă nu îi faci pe plac, riști să fii vizat în permanență de atacurile membrilor săi, până vei ceda; apoi, trebuie să fii atent la cei care vor căuta mereu să profite de bunătatea ta, considerându-te naiv sau chiar fraier- ei vor fi cei care vor primi toate laudele și aprecierile, pe spinarea ta- dacă ești de părere că nu te-ai născut pe lumea asta ca tu să muncești, iar alții să culeagă roadele muncii tale, sunt mari șanse să nu-ți convină situația.

Oamenii noi pe care i-am cunoscut mi-au pus toți aceeeași întrebare: „de ce ai lăsat Sibiul pentru București? Este un oraș mult mai frumos.” Da, așa este- are farmecul său, așa cum și Bucureștiul are farmecul său, dacă știi unde să-l cauți. București nu îmi place, dar nici nu îmi displace- încerc să mă folosesc la maxim de avantajele pe care mi le oferă și să mă preocup cât mai puțin de dezantajele sale.

O să închei revenind la partea de început… o parte dintre cei care caută „The Romanian Dream” se dau bătuți după câțiva ani și se întorc acasă. Ei sunt cei care, pentru a își refula frustrarea nereușitei, îți spun că ai făcut o mare greșeală venind în acest „haos”. Nu-i ascultați, vedeți-vă de drumul vostru și nu vă dați bătutți până nu sunteți siguri că ați făcut tot ce v-a stat în putință pentru a reuși.

Continuă să mă mire și repulsia totală pe care ardelenii (cel puțin cei din Cluj și Sibiu) o manifestă la auzul cuvântului „București”- pentru ei, București semnifică haos, agitație, „țigănie”, oameni de cea mai joasă speță, trafic infernal, scandal etc. Aș minți dacă aș spune că lucrurile nu stau deloc așa, la fel cum aș minți dacă aș susține această ideologie- ca întotdeauna, adevărul se află undeva la mijloc.🙂

This entry was posted in ca-n București, nicăieri... and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

11 Responses to Bucureștiul văzut prin ochii unui ardelean

  1. ketherius says:

    Interesanta si destul de… corecta viziunea ta asupra Bucurestiului. Singurul lucru pe care il privesti din perspectiva ingusta a unui tanar corporatist ambitios este parasirea Bucurestiului.

    Poate pentu unii este impotant sa ajunga acasa in 20 de minute de mes pe jos, nu intr-o ora de mers cu masina ssu cu transportul in comun. Poate pentru unii este important sa locuiasca intr-un cartier in care oamenii se saluta cand se intalnesc. Poate pentru unii este important sa poate merge printr-un oras in care nu sunt asaltati de hoti de buzunare, cersetori sau aurolaci. Poate, pentru unii, sa te realizezi nu inseamna sa induri 40 de grade vara, mizerie, incultura, agresivitate, badaranie.

    Poti sa iti dau exemplul unui om care, in Bucuresti, avea grija de infrastructura IT a unei corporatii cu circa 30.000 de angajati. Lucra la “Corporate IT”, lua decizii despre viitorul infrastructurii companiei, a condus vreo trei proiecte de nivel national si a implementat inca vreo cinci sau sase – asta in patru ani de Bucuresti. Tu ai numi asta reusita? Eu da. Totusi, in ciuda reusitei, dupa patru ani s-a intors la Constanta. Ajungea acasa in jumatate de ora de la un serviciu mai plicticos, dar mai bine platit si isi petrecea serile ori pe terasa casei cu o bere in mana, ori scaldandu-se in mare. Un ratat frustrat, invins de Bucuresti, nu-i asa?

  2. Vladi Martinus says:

    Ketherius,
    Observ ca preiei tot mai mult din atitudinea celui pe care amandoi il cunoastem sub pseudonimul de “canadianu'”- (din pacate pentru tine) nu o sa raspund cu aceeasi moneda.
    Te invit doar sa mai citesti o data (de data asta, foarte atent) articolul, poate asa vei reusi sa intelegi ca nu consider Bucurestiul “raiul pe pamant”, asa cum nu-l consider nici cel mai urat oras din Romania.
    Il felicit pe prietenul tau care s-a intors in Constanta, sunt sigur ca a facut o alegere buna pentru el. Atunci cand am vorbit de oamenii frustrati de nereusite, am precizat ca ei vor fi cei care te vor sfatui sa NU mergi in Bucuresti. Am mari dubii ca prietenul tau, care a reusit in Bucuresti, va recomanda altora sa nu isi incerce norocul aici.
    Iti sugerez sa fii mai atent pe viitor, cand citesti articolele si sa incerci (dupa cum chiar tu imi recomandai la un moment dat) sa vezi padurea, nu copacii (“the whole picture”, cum se zice pe unde locuiesti tu).
    Numai bine!

  3. ketherius says:

    @Vladi, hai sa te citez:

    “o parte dintre cei care caută „The Romanian Dream” se dau bătuți după câțiva ani și se întorc acasă. Ei sunt cei care, pentru a își refula frustrarea nereușitei, îți spun că ai făcut o mare greșeală venind în acest „haos”. Nu-i ascultați, vedeți-vă de drumul vostru și nu vă dați bătutți până nu sunteți siguri că ați făcut tot ce v-a stat în putință pentru a reuși.”

    Eu vad ca aici tu ii indemni pe cei veniti sa caute “The Romanian Dream” sa faca tot ce le sta in putinta pentru a reusi. Eu cred ca, incercand a reusi cu orice pret, omul isi pierde putin cate putin din sufletul lui si oamenii ajung ca in America de Nord, unde isi pazesc banii mai mult decat copiii si se lauda cu masinile mai mult decat cu copiii. Asta era ideea mea si cel de care vorbeam (adica tot eu) nu o sa spuna nimanui “lupta sa reusesti in Bucuresti cu orice pret”, ci dimpotriva: “du-te acolo unde e viata mai frumoasa”.

  4. Vladi Martinus says:

    Ma bucur ca am ajuns la un consens.🙂
    Din pacate, ai inteles gresit ceea ce ziceam eu in fragmentul respectiv. Nu indemn pe nimeni sa “reuseasca, cu orice pret”, ci sa nu se dea batut doar pentru ca cineva i-a spus ca nu are rost sau ca nu merita- de cele mai multe ori, acestia sunt cei care s-au dat batuti (vezi si sectiunea “cuvintele altora”, citatul din “Pursuit of happyness”, una din replicile mele preferate all-time).
    Daca omul “pierde putin cate putin din sufletul lui” depinde numai si numai de el. Eu unul, consider ca pot face tot ce imi sta in putinta pentru a reusi, iar in acelasi timp sa nu “imi pierd din suflet”. Desigur, o polemica pe aceasta tema ar fi inutila, din moment ce nu ma cunosti personal si nu ai de unde sa imi cunsoti trasaturile emotionale/spirituale.🙂
    In fine, ader la recomandarea ta, cu o mica modificare: “du-te acolo unde ti se pare viata mai frumoasa”. Apropos, tie unde ti se pare viata mai frumoasa si de ce?🙂

  5. ketherius says:

    Viata e mai frumoasa aici. De ce? Din cauza oamenilor: au mai mult bun simt decat in Romania, sunt mai politicosi si mai civilizati.

  6. Vladi Martinus says:

    Inainte sa te arunci in astfel de generalizari, raspunde-mi/-ti la o intrebare: in cate orase din Romania ai locuit, in afara de Bucuresti si Constanta? Cred ca raspunsul tau spune multe.
    Sunt destui oameni cu bun simt, politicosi si civilizati si aici.
    Ah, si inca o chestie, venita din partea unui om care locuieste in Canada de vreo 5 ani, impreuna cu sotia- oamenii sunt mai calzi in Romania, mai prietenosi decat acolo. Poate pentru ca nu exista distante asa mari intre ei. Aici oamenii au si alte programe in afara de lucru si stat in fata televizorului/PC-ului…

  7. ketherius says:

    Am locuit si in Braila, Harsova, Mangalia si Galati.

    Nu spun ca nu sunt destui oameni civilizati si in Romania, dar sunt o minoritate infima. Si nu il contrazic nici pe cunoscutul tau, oamenii sunt mai calzi in Romania decat in Canada. Dar stii care oameni? Prietenii. Cei cu care te vezi zilnic si cu care te cunosti de ceva timp. Strainii iti dau coate in autobuz, se uita chioras la tine in supermarket, se inghesuie in fata ta la coada, te iau la injuraturi cand indraznesti sa treci strada prin fata lor s.a.m.d.

    Spre deosebire de Romania, in Canada strainii se poarta cu tine asa cum se poarta prietenii in Romania. Necunoscuti te saluta pe strada, daca te uiti la cineva iti zambeste si te intreaba de sanatate, in supermarket te intreaba unde incepe coada si se aseaza ultimii – ba unii chiar te roaga sa treci in fata daca ai doar o paine sau un suc in mana, sa nu astepti dupa toata coada. Cand ai mainile ocupate, un strain iti tine usa sa intri sau sa iesi, fara sa ii ceri si fara sa te cunoasca. Pana si “taranoii” care curata sau repara drumurile spun “te rog” si “multumesc” si nu fluiera sau striga dupa femei pe strada. Seamana cu Romania?

  8. ketherius says:

    Si inca ceva ce am uitat sa spun mai sus: eu vorbesc dupa ce am locuit peste 30 de ani in Romania si 4 ani in Canada. Tu cat ai locuit in Canada? Dupa ce iti raspunzi la intrebarea asta, o sa realizezi cata autoritate ai sa ma contrazici😉

  9. bogdan says:

    Lumea este grabita aici pentru ca marea majoritate suntem ca si tine, din alte parti, venim aici pentru servici si atat, iar vinerea…ahhh vinerea…o placere sa pleci cu scart de la semafor in drum spre linistea si tihna orasului natal🙂 Personal nu-mi place orasu` asta, nu e genu meu. E prea mare, prea greu sa te misti din A in B. Daca in Brasov, Targoviste, Sibiu, etc poate fi chiar placut si relaxant drumul de la servici spre casa aici e o provocare, poate si de aia lumea se grabeste atat, ce sa vada pe geam? blocuri, aglomeratie?🙂 Am obosit in ultimii ani sa urasc orasul asta. Uram bucurestenii, credeam ca ei sunt de vina pentru tot zumzetul, sirenele, claxoanele de aici..dar care bucuresteni? la servici si eu si cunoscutii mei suntem din alte locuri, oriunde ma duc 60-70% din oamenii cu care interactionez sunt de undeva, aici dupa salut se intreaba, de unde esti?🙂 Cred ca am inteles in ultima vreme cum sta treaba. Am asteptat de ani buni sa-i gasesc o personalitate asa cum este in Bv, Tgv, Cta – orase care le cunosc foarte bine. Dar as fi putut astepta mult si bine si mi-as fi fript creierii sa incerc a-i da un nume, niste trasaturi. Oricat de mult as fi vrut sa argumentez ca e rau sau e bun, nu pot. La 8 dimineata pot sa ma injur cu vreun necunoscut pe strada iar seara la terasa barmanul sa-mi returneze telefonul pierdut cu o zi inainte, pfuu tocmai cand eram hotarat ca nu-i plac🙂 Poate sa fie scandal daca esti masochist sa parchezi in spatele vreunui bloc dar in acelasi timp e singurul oras din tara unde am condus si esti lasat aproape din prima sa intri dintro strada secundara intruna principala cand e coloana. Poti locui intrun bloc in care te certi lunar cu administratorul sau intrunul in care atunci cand iti platesti darile lunare te sfatuiste cu voce blanda ca secretul unei relatii durabile este ca partenerii sa nu fie suparati si furiosi in acelasi timp, pe rand e cel mai bine. Acelasi politist te poate amenda doar pentru ca existi sau poate sa opreasca tot traficul pentru ca tu sa poti iesi in siguranta de pe sens interzis ca te-ai ratacit. Este locul in care poti fi singur in marea de lumini, zgomote si oameni pe strada sau locul in care stai la bere pana noaptea tarziu cu lume din toate colturile Romaniei. La Piata Universitatii poti sa mori de cald in zilele de vara si sa te sufoci de la atatea noxe iar noaptea te inghesui mort de beat cu prietenii in vreun taxi. Tot aici cand vezi Teatrul National unde au jucat si joaca actori din toata tara si cladirea Universitatii Bucuresti parca pui mana pe istorie, parca simti povestile atator oameni. De la revolutia din 89 pana la diverse mitinguri cu motiv sau hilare cand treci prin piata aia ai sentimentul ca acolo suntem mai uniti cateodata, e locul nostru, al tuturor ce intelegem limba in care scriu acum. Nu are rost sa mai vorbesc despre diferentele de arhitectura dintre rahova, berceni si Kiseleff, Cismigiu etc. In Romania multa vreme nu am avut orase cu adevrat mari, n-am stiut ce inseamna si cum se foloesc, la ce se foloesc ele. Cand Bucurestiul a devenit ceea ce este acum ne-a dezamagit, ne asteptam sa stim, sa cunoastem, sa aiba o personalitate pe care s-o intelegem. Asa cum este in targurile nostre de origine unde ne cunoastem toti intre noi stim exact ce,unde si cum. Uite asa l-am urat si noi si cei get beget din el, putini la numar. Noi aruncam cu rosii in el pentru ca nu ne dadea confortul de a sti care-l aveam acasa, cei de aici pentru ca se simteau asupriti de atata lume noua. In final am inteles ca, asta fac si asta sunt orasele mari prin esenta lor, ca niste nisipuri miscatoare, se transforma mereu,ofera de toate pentru toti cu toti de peste tot; un mare vartej cu de toate si mai ales cu sperante. As putea la fel de bine sa spun ca pentru mine este un imens oras servici, pentru altul un enorm bar, muzeu, ghetou, etc. Acum, accentuat subiectiv spun ca in general orasele mari sunt pentru cei care savureaza mai mult viata de noapte, viata culturala, banii si acea iluzie a dezvoltarii profesionale. Din pacate pe mine unu toate astea ma lasa rece, natura, linistea si pacea cu propria persoana, familia si prietenii apropiati, lucurile simple conteaza cel mai mult. Muntele, dealurile, livezile care le vezi diminieata pe geam cand bei cafeaua fac toti banii din lume. As pleca de aici? DA! cu prima ocazie🙂 si i-as spune oricarui oras mare din lumea asta: esti ok, dar nu esti genu meu.

  10. Vladi Martinus says:

    Un comentariu foarte cuprinzator, Bogdan… Mi-a luat cateva zile doar ca sa-mi fac timpul necesar pentru a-l citi, a-l intelege si a raspunde.🙂 In primul rand, iti multumesc pentru ganduri si pentru ca ti-ai exprimat opinia aici.
    Referitor la cele puse de tine in discutie, recunosc ca ideea de oras-servici este una complet noua pentru mine, nu m-am gandit niciodata ca cineva ar putea veni aici strict pentru a munci, iar apoi sa “evadeze” la sfarsit de saptamana.
    Da, imi place si mie sa ma intorc la Sibiu, in liniste, atunci cand agitatia si presiunea ating cote inalte aici si simt ca, dupa un weekend de liniste, imi “incarc bateriile”. Totusi, eu unul consider ca Bucuresti imi ofera mai multe, nu doar profesional, ci si cultural (chiar daca Sibiu are evenimente culturale de marca, ele au loc doar in cadrul catorva festivaluri anuale) sau chiar personal (doar un exemplu: in Sibiu nu exista un skate park precum cel din Parcul Tineretului sau macar cel mic din Herastrau).
    Lumea ma intreaba si pe mine, in continuare, “de ce Bucuresti?”, iar eu raspund de fiecare data la fel: “Bucurestiul are partile lui bune si partile lui rele. Important este sa exploatezi la maxim partile bune.”
    Cat despre oameni, si eu credeam la inceput ca bucurestenii sunt cei rai, cei care strica atmosfera, insa cu timpul m-am convins ca cei nascuti si crescuti aici (cu parinti crescuti tot aici) sunt, in mare parte, cumsecade si educati. Cei care vin din afara, dornici sa se afirme cu orice pret sunt cei rai, meschini si avari.
    Si da, sunt de acord cu tine ca oriunde in lume, cu cat marimea populatiei unei localitati creste, cu atat se pierde din nota personala, caldura, apropiere. Dar nu are cum sa fie altfel intr-un oras in care se imbina atatea culturi, obiceiuri si personalitati.
    In fine, a locui intr-un oras mare sau intr-o localitate mica cred ca tine de personalitatea fiecaruia. Mie unul imi place agitatia, freamatul oraselor mari, este ceva ce m-a atras mereu (inca nu mi-am dat seama de ce). Probabil cand voi imbatrani imi voi schimba atitudinea.🙂

  11. bogdan80 says:

    Orasele mari un mare avantaj: locul de munca. Cu cat urbea e mai mare cu atat tu si angajatorul tau aveti alternative..oamenii cand au alternative sunt mai relaxati.Garda, anxietatea si angoasa asociata e mai jos. Cu cat comunitatea profesionala e mai mare, cu atat sunt mai multi sefi, sef peste sef, peste sef si uite asa se cam anuleaza unii pe altii rasarind un simt al libertatii individuale pentru tine ca angajat. Pe romaneste, mi se rupe ca ti se rupe ca ni se rupe, suntem prea multi ca sa ma vezi sau ca sa te vad. Pana aici toate bune, in special pentru cineva care se valorizeaza profesional prin utilizarea optima a ustensilelor de gratar. Partea grea e, ce faci cand vrei inapoi? Cum treci de la un sistem in care esti o rotita bine unsa si integrata, unde te simti liber la altul, acasa, unde popa, primarul, prefectul, liderul politic local dicteaza tot. A, si sa nu uitam de cei 2-3 capi interlopi locali:) Personal am uitat, chiar nu stiu cum e al doilea sistem, il stiu doar pe primul. Ce faci cand te simti atat de bine acasa, cand iubesti locurile, oamenii pe strazi, le admiri si te bucuri pentru fetele lor relaxate, cand vrei sa fii cu totul inapoi? dar…numai cand deschizi subiectul job/sursa de bani libelulele nevionvate se transforma in broaste incercanate si subit incepe ploaia cu tunete si fulgere “e o viata de cacat aici! nu sunt bani, nu anagajeaza nimeni, nu sunt locuri de munca, trebuie super pile, banii nu se dau la timp, etc..de luni bune incerc sa gasesc ceva si nu este nimic…etc” ..la care pleci capul, iei bocceluta in spinare si te intorci inapoi in bucurestiland si in timp ce parasesti- ok parasesc! despre mine e vorba:) – orasul de suflet, vad ca sunt atatea masini pe strazi, atatia oameni, atatea magazine, vezi si fabrici, blocuri, case, lumini….vad barurile pline si nu pot sa nu ma gandesc..e pur si muove. Un raspuns simplu ar fi: e criza frate! fiecare sa stea prins unde e ca e cel mai bine acum! dar totusi…oare e o lipsa de curaj sa cauti ceva inapoi acasa? oare ne e asa teama de nou si de schimbari? Eu si altii ca mine, indiferent cate beri am bea nu am gasit un raspuns demn de parafat. Asa ca arunc pe net intrebarea asta, poate voi gasi vreun raspuns..Ce trebuie facut ca sa te intorci cu totu` acasa?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s