10(+1) piese necomerciale (IX)

This rap is what happens when the vibrance fades
My first pen stroke thinking curse kinfolk
And all disturbed words my men spoke

N-am nici cea mai vagă idee cine este „Dr Yen Lo” (tocmai am citit că e vorba de un personaj din filmul „The Manchurian Candidate”, din 1962), dar albumul Days with Dr Yen Lo este ceva ce eu unul nu am mai întâlnit până acum. Am ascultat Day 0, Day 3, Day 81 (nu pare să existe vreo logică anume în alegerea zilelor), iar piesa de mai sus cred că este la a 10-a ascultare și tot mi-e greu să descifrez versurile. Chiar și după ce le-am găsit (aici), mi se par foarte grele (atât la propriu, cât și la figurat).

Rapper-ul din spatele albumului este Ka, iar materialul a fost produs împreună cu Preservation, iar pe Pitchfork am găsit o recenzie foarte bine scrisă (și care dă albumului nota 8, una foarte bună pentru o recenzie în Pitchfork) . Redau aici un fragment care, după mine, reprezintă foarte bine atmosfera pieselor: The album and the twist-filled noir share a paranoiac atmosphere: Tension is everywhere and nowhere in particular. Nothing turns out right; no one breaks the shackles that held them without a scar or much worse. “Yen Lo,” in both, is the unrepentant arbiter of fate, both the cold facts and entropy of life, concentrated into one force.

Nu pot decât să recomand ascultarea întregului album și, chiar dacă de obicei încerc să ascult doar muzica și să nu mă las influențat de elemente vizuale, în cazul de față merită vizionate toate clipurile postate de pe album – au ceva cu totul aparte.

Lăsăm „noir”-ul deoparte și trecem spre un registru din zona funk / soul. Nu prea găsești informații despre Gang Fatale pe net (dacă găsiți voi, dați-mi și mie sursa), tot ce am aflat despre ei fiind că sunt, de fapt, doi producători (Neana, din Londra și Ra Ra, din Philadelphia) care, pe albumul din care face piesa de mai sus, folosesc multe sample-uri din anii ’80, dar și voci ale unor artiști din prezent. Piesa în sine pare să aibă ceva din Aaliyah, Janet Jackson și sintetizatoarele anilor de început, la un loc, îmbinate într-un mod cât se poate de armonios.

De fiecare dată când aleg „Playlist”-ul de 10 piese comerciale, mă văd nevoit să las „pe dinafară” unele piese care mi-ar plăcea (după cum cred c-am mai zis-o, asta mă face să postez ceea ce cred eu că sună cel mai bine). Uneori, alegerile sunt foarte grele, cum a fost și în cazul de față: prima piesă pe care am auzit-o, de la Fatima Yamaha („discografia” o fac ascultând BBC Radio 1 sau Radio 6, dar și diverse episoade Boiler Room sau, mai nou, Google Play Music), a fost What’s a Girl To Do (ascultați-o, merită!). Și ce piesă… am ascultat-o aproape o săptămână în continuu. Piesa are un funk electronic foarte fin, muzicalitate din plin, dar și multă emoție.

Apoi, am dat de Love Invaders, un fel de tribut adus genurilor house (old school), soul, disco și funk (ca, de altfel, cam toată muzica lui Fatima Yamaha). Spre deosebire de What’s a Girl To Do, piesa este mai ritmată, pare mai bine „lucrată”, dar are și o „linie vocală” excelentă, în ton cu negativul. Mie, personal, îmi pare o combinație perfectă între Dâm Funk, Prince și muzica electronică a prezentului.

Cât despre Fatima Yamaha, este vorba de un alias folosit de producătorul olandez Bas Bron, cunoscut mai mult în țara sa natală (până anul trecut, când relansarea What’s a Girl To Do, cu casa de discuri Dekmantel, a stârnit atenția presei muzicale, dar și a publicului), unde a avut și are proiecte muzicale atât solo, cât și cu diferite formații.

Dacă tot aminteam de Janet Jackson mai sus, iată un remix-capodoperă aparținând unui maestru al remix-urilor, Kaytranada (are o listă întreagă de piese cunoscute remixate, pe care o puteți găsi pe wikipedia, la doar 24 de ani). Piesa asta îmi place atât de mult încât, oricând o ascult, mă încarcă nespus de mult cu energie pozitivă. Dac-aș fi DJ, cu siguranță aș pune-o în orice seară de weekend, într-un club plin de oameni, fără absolut nicio teamă.

Câteva cuvinte despre Kaytranada: S-a născut în Haiti, iar la scurt timp s-a mutat în Quebec, unde, la 14 ani, s-a apucat de DJ-ing, iar la 15, de produs. A remixat 16 piese și a produs alte 13 materiale (EP-uri sau single-uri) până în prezent, a deschis 2 concerte într-un turneu al Madonnei, iar în ddcembrie 2014 a semnat cu XL Recordings (Label-ul cu care lucrează și The Prodigy, The XX, Adele, Radiohead, Koreless, SBTRKT și alții).

Martyn, cel pe care îl catalogam în 2009 ca producător de dubstep (pe bună dreptate), s-a întors în 2015 cu un EP foarte bun, de această dată mai mai mult spre techno-ul clasic, dar în același timp, surprinzător. „Incursiunile” de clape din piesa de mai sus aduc puțin aminte de stilul „maestrului” Henrik Schwarz.

Desigur, din noua seria a pieselor necomerciale nu putea lipsi „comeback”-ul Massive Attack, un EP format din 4 piese (îl găsiți pe toate platformele de muzică, inclusiv Google Play Music – eu de acolo l-am achiziționat pentru o sumă derizorie). După 6 ani de la ultimul material, se pare că băieții pregătesc încă un EP, după care un album.

Aș zice că sună la fel de „surprinzător de bine” ca albumul Third, al lui Portishead, din 2008, venit tot după o pauză lungă (apropos, aștept cu nerăbdare un nou album și de la ei – concertul de anul trecut, de la Glastonbury a fost magnific), iar colaborările s-au dovedit foarte inspirate. Piesa mea preferată este Ritual Spirit, dar de dragul artei, am pus și Voodoo Blood, cu un videoclip nemaipomenit, în care și Rosamund Pike (o știți, poate, din Gone Girl) face un rol atât de bun de parcă ar juca într-un film.

Al treilea comeback (ce-i drept, din 2014 – recunosc că mă surprinde lipsa lui din playlist-ul DJ-ilor de la BBC Radio 1, de la vremea respectivă) din seria de astăzi, poate cel mai bun (dacă nu cel mai bun, cu siguranță în top 3) producător din era modernă a muzicii, DJ Shadow – un om care nu mai are nevoie de absolut nicio prezentare (e imposibil să nu fi ascultat o piesă de-a lui vreodată, chiar dacă nu știai sau nu te interesa, la vremea respectivă, de cine este produsă). Piesa asta sună atât de bine și trece prin atât de multe stări (ai zice că este ea în sine o poveste) încât „nu te lasă [urechea]” (ca să parafrazez o vorbă cunoscută) să nu dai „repeat”. Piesa face parte din EP-ul The Liquid Amber, omonimul noului său label.

Nu prea-mi vine să cred că trupa asta s-a înființat în anii 80, iar eu abia acum i-am auzit pentru prima dată… Se pare că Underworld sunt cunoscuți nu doar pentru legătura cu filmul cu același nume, ci mai ales pentru colaborarea cu regizorul Danny Boyle – o colaborare de peste 20 de ani (a început cu Trainspotting). Se pare că unul dintre membrii duo-ului este și omul din spatele ceremoniei de deschidere a JO de la Londra, din 2012).

La piesa de mai sus am ajuns, pur și simplu întâmplător, ascultând un mix aleatoriu din Google Play Music (foarte bună platforma, foarte bună ideea cu subscripția de 22 lei/lună, care-ți permite să asculți orice melodie din vasta lor discografie)

Am zis că avem doar 3 comeback-uri pe ziua de azi, dar m-a cam cuprins nostalgia și m-am gândit să includ o piesă și de pe noul album Leftfield – asta da revenire, pentru mine🙂 nu prea am mai ascultat nimic de-al lor de la Leftism (se pare că n-am ratat prea mult, au mai scos un album doar în `99). Între timp, unul din cei 2 componenți a și părăsit trupa, iar în 2015 Neil Barnes a scos albumul Alternative Light Source. Ca orice producător/ artist care se respectă, Barnes a imprimat albumului sound-ul specific Leftfield, pe care l-a „condimentat” cu un techno al zilelor noastre. Rezultatul este un album dance care ar avea loc în orice club/locație care se respectă. Vă recomand să ascultați și Head and Shoulders de pe acest album, o satiră foarte bună.

Așa cum v-am obișnuit, închei seria „en fanfare”, cu o piesă gravă de tot – un fel de combinație între The Bug și Demdike Stare. L-am auzit pe Gila (a.k.a. Gila Monsta) la un episod de-al lui Benji B (cam singurul care pare să mai promoveze producătorii underground buni de muzică electronică), cu exact piesa de mai sus. La momentul respectiv nu avea un nume piesa respectivă – în show-ul respectiv încă apare ca „Untitled” – așa că mi-a luat o vreme s-o găsesc. Mă bucur că am căutat-o, așa am ajuns și pe pagina de soundcloud a lui Gila Monsta. Ascultați tot ce găsiți acolo, merită!

P.s. De când a început soundcloud să interzică anumite piese în România???!!

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s