Author Archives: Vladi Martinus

(Nu foarte) departe de plaiurile mioritice

În primul rând, pentru că am impresia că ne învârtim în același cerc din 1996 încoace: ne bucurăm că scăpăm de comuniștii de la guvernare, ne punem speranțele în liberali (și țărăniști, în ’96) pentru ca, la scurt timp, să ne dăm seama că sunt aceeași tipologie de politicieni, iar după 4 ani comuniștii să revină la putere și să fim furați și batjocoriți încă 4 sau chiar 8 ani. De fiecare dată mi-am (și ne-am) zis că lucrurile se vor schimba în bine, că vom scăpa de comuniști, că se vor pensiona etc. (din păcate, cei „școliți” de ei sunt și mai răi). Dar nu, ei sunt încă aici. Iar nepotismele, „combinațiile” și „tunurile” continuă și cu liberalii. Continue reading

Posted in de-ale mele... | 2 Comments

Referendumul familiei – un punct de vedere personal

Înainte de toate, cred că ar fi bine să clarificăm două aspecte: Așa cum au scris-o alții deja, oricare ar fi rezultatul acestui referendum, el nu poate produce efecte juridice asupra definiției familiei, deoarece ea există deja în Codul Civil, … Continue reading

Posted in oameni, politică, viața de zi cu zi | Leave a comment

Cultul personalității la români sau de ce așteptăm să facă alții ceva

Intro: Am vrut să scriu acest articol în momentul demiterii Codruței Kovesi (poate atunci ar fi fost momentul propice), însă cred că ultimele evenimente de pe scena politică/civică nu fac decât să-mi întărească ideea. Despre modelele copilăriei și cum ajungem … Continue reading

Posted in politică | Leave a comment

Despre discriminare și „political (in)correctness”

Fenomenul discriminării are rădăcini adânci în istorie și a început, cred eu (nu sunt neapărat un as la istorie, trebuie să recunosc), odată cu epoca feudală, perioadă în care populația a fost împărțită în clase sociale („boieri și țărani),  unde unii aveau mai multe privilegii, iar alții, mai multe îndatoriri. Apogeul fenomenului a fost atins, probabil, în perioada sclavagismului, unde sclavii pur și simplu nu aveau niciun drept, iar „proprietarii” lor puteau (ab)uza de ei în orice fel fiindcă aveau acest drept, prin lege.
În ultima vreme, „la modă” pare a fi fenomenul discriminării (chiar dacă nu corespunde definiției în totalitate, neffind o „politică” în sine) și în rândul oamenilor din aceeași țară, în special când vine vorba de poziții similare/identice în companii (fie ele private sau de stat), unde femeile sunt mai prost plătite decât bărbații. Sau cel puțin așa ni se spune, că femeile sunt discriminate. Considerați-mă misogin dacă vreți, dar eu unul înclin să cred că, de cele mai multe ori, e vorba de modul în care își negociază fiecare salariul. Dacă grila de salarizare decisă de companie diferă pe sexe (adică este o politică, așa cum spune și definiția), atunci și doar atunci putem vorbi de discriminare.
Discriminarea pozitivă a luat naștere ca răspuns la discriminare și se vrea a fi, cred eu, o compensare pentru grupurile de oameni persecutați/discriminați în trecut.
În final, iată că discriminarea așa-zis pozitivă (de fapt, e tot discriminare, dar de această dată îndreptată spre grupul majoritar, nu minoritar) ajunge să ducă la descurajarea performanței sau la lipsa egalității de șanse (termen pe care multe așa-zise state democratice îl tot scot în față). Continue reading

Posted in politică, viața de zi cu zi | Leave a comment

10(+1) piese necomerciale (IX)

This rap is what happens when the vibrance fades My first pen stroke thinking curse kinfolk And all disturbed words my men spoke N-am nici cea mai vagă idee cine este „Dr Yen Lo” (tocmai am citit că e vorba … Continue reading

Posted in Uncategorized | Leave a comment