era inceputul lunii octombrie, eu eram abia venit din SUA (dupa ce m-am petrecut cu prietenii mei o saptamana, la Sibiu), si stiam doar ca urmeaza sa stau cu inca 4 oameni in camera, la camin.
Buun… am urcat la etajul 7, am incercat sa descui usa, si cheia nu mergea. M-am gandit ca poate am gresit usa. Mi-a deschis cineva pana la urma, si au fost toti surprinsi sa ma vada- ei credeau ca vor sta doar 4 in camera. Norocul meu a fost ca unul dintre colegii de camera era Codrin (a.k.a. Cumatru, El Cumetro, der Kumeter, le Cumetre) care era cel mai prietenos cu mine in primele zile. Ma simteam oarecum in plus, mai ales ca mi se parea suspect ca au schimbat yala de la usa. Nu mai zic de povestea cu bicicleta 🙂
TImpul a trecut, am inceput sa ne intelegem mai bine si am realizat ca, de fapt, am avut un mare noroc sa stau cu acesti oameni, unul si unul, in camera.
O sa incep cu Emilash (a.k.a. Emilucu, a.k.a. Emilush 🙂 )- emilash, un baiat foarte bun, cu care povesteam foarte mult la inceput- parea a fi, pe atunci, singurul care ma accepta. Pe langa asta, a fost si un om cu care am putut discuta si chestii mai private si asta m-a ajutat sa trec peste unele probleme personale. Nu o sa uit niciodata cum rodea prosopul lui Olimpicu’ cand se juca la calculator, nu o sa uit noptile pierdute jucand FIFA cu el (de fapt, cum ma batea la FIFA 🙂 ), faptul ca a venit cu ideea ca toti 4 colegii sa-mi ia cadou de ziua mea (cred), desi ma stiau abia de doua saptamani. Si nu, daca citesti blog-ul, nu am uitat nici de pariul ala cu 4 sticle PET de bere 🙂 din pacate, ne-a parasit dupa un semestru si s-a dus acolo unde ii e oricui mai bine- cu iubita lui, intr-o garsoniera.
Cumatru’… ar fi atat de multe de zis… un om care te face sa razi si cand glumeste, si cand vorbeste serios. De departe cel mai smecher atunci cand vine vorba de tot felul de farse facute colegilor (ghinionul lui a fost ca pana la urma tot noi am reusit sa-l “turnam” mai calumea- a se vedea pozele de pe hi5 🙂 ). Un om de multe ori impulsiv, mai ales cand bea in exces, cand are si chef de scandal, de obicei. Iresponsabil? Poate… dar pana la urma cine sunt eu sa-l judec? Eu ma bucur nespus ca am reusit sa-l ajut intr-o chestiune foarte importanta si nu o sa uit niciodata ce baiat bun a fost cand mi-a luat bilet la meciul CFR- Rapid (nu aveam bani sa-mi iau), desi insistasem sa nu imi cumpere bilet. In plus, cred ca denumirile precum “la porcul tepos” sau “la trei arici” o sa-mi ramana mult timp intiparite in minte – colegii stiu de ce :). Probabil nici “rachetele” gen Hiroshima sau Nagasaki nu le vom uita vreunul :)))))
p.s. Cumatru’, cand te simti pregatit, te incing iar la un FIFA! 🙂
Olimpicu’…. aveam impresia la inceput ca e un manelist cu tot felul de fite 🙂 Mi-am dat seama ca, de fapt e un om cu care poti discuta multe, are cunostinte vaste in multe domenii si chiar ii place sa converseze. Si totusi, cand vine vorba de misto-uri, sincer o zic, nu cred ca-l intrece nimeni 🙂 Ce am bucura cel mai mult la faptul ca l-am cunoscut pe Olimpicu’ este ca m-a ajutat foarte mult sa-mi dezvolt abilitati de conversatii polemice (nu e singurul care intra in polemici, de fapt cam in fiecare zi se nasc cel putin vreo 3-4 polemici in camera- nu degeaba sta pe usa lipit un afis cu “la noi nu exista discutii, ele sunt polemici”), fiindca are un stil aparte de a ploemiza si e foarte inteligent si chiar perversm uneori. Si totusi, faptul ca am polemizat pe unele teme si chiar daca uneori polemicile au deviat spre atacuri la persoana, nu a stricat prietenia dintre noi. Cat de tare m-am distrat cu Olimpicu’ citind mesajele de pe grupul anului lui… nu mai vorbescd e faptul ca o sa-mi lipseasca mult in calitate de partener de sala, in special ca nu o sa mai am cu cine sa rad de personaje gen “Rambo” :))).
Flavius (cunoscut si sub pseudonimul “hai, ma, ai pus tastatura sa te incing la un FIFA?” 🙂 )- sunt atatea de spus… Flavius este un om deosebit, privit din toate punctele de vedere. Ca toti artistii, este genial in ceea ce face. Ma refer, aici, desigur, la pasiunea lui nemarginita pentru tobe (vreau sa le multumesc, pe aceasta cale, colegilor de trupa, care i-au luat cadou de ziua lui un pad pentru a bate pe el, si nu ma mai loveste pe mine cu betele, imaginandu-si ca umerii sau spatele meu sunt cinelele 🙂 ) dar, mai ales, la momentele, foarte haioase, pentru mine, cand isi pune castile pe urechi, isi da drumul la vreo piesa in winamp sau pe youtube si incepe sa bata ca nebunul in pad sau chiar in aer, si il vad cum devine rosu de oboseala, dupa vreo 2 piese 🙂 Flavius este genul de persoana atat de buna la suflet, care te face sa vrei sa-l ajuti de fiecare data cand are probleme, fara sa-ti ceara ajutorul. Am avut intotdeauna un fel “mai special” de a ne “alinta” (din pacate nu pot sa scriu cuvintele aici 🙂 )
Nu o sa uit, Flavius, meciurile noastre de FIFA, care mai de care mai spectaculos; nu o sa uit noptile pierdute prin Fire, cand ne beam mintile si veneam la 5 dimineata acasa, dupa ce crapam de ras prin club 🙂 in mod sigur nu o sa uit… fac o pauza ca sa-mi revin din lacrimat… nu o sa uit conversatiile tale de pe mess cu “cuteanca” sau “forpincess”, cand radeam atat de tare incat nu ma mai puteam opri :))) nu o sa uit, insa, nici serile in care ma uitam la tine si imi venea mie sa plang cand te vedeam cat esti de trist si suparat. Nu o sa uit nici serile in care imi propuneai sa dorm cu tine in pat, ca un adevarat cuplu 🙂 Sa nu uiti ca, de fiecare data cand ai vreo problema sau te simti singur, exista o persoana cu care poti vorbi deschis despre absolut orice, gata sa iti sara in ajutor 😉 Sper sa iti gasesti, in sfarsit, dragostea, in fata care o sa vina in Romania la vara, si sa iti indeplinesti visul si sa ajungi acolo unde visezi, ca si artist.
p.s. cand o sa aveti vreun concert la Bucuresti, eu o sa fac tot posibilul sa fiu acolo (nu uita sa-mi rezervi un loc la loja VIP-urilor 🙂 )
p.p.s sper ca esti pregatit de un FIFA, dupa ce citesti articolul 🙂
au ramas atat de multe dupa doar un an petrecut cu acesti oameni… nopti de “circ” (“circ, dom’le” 🙂 ), nopti in care nu dormeam pana la 4 fiindca radeam unul de altul si nu ne mai opream din vorbit; campionate de FIFA; zeci (poate chiar sute) de litri de bere bauti impreuna (si urmeaza partea “grea”, dupa ce ne terminam fiecare licenta 🙂 ); seri petrecute in fata televizorului, razand copios la emisiuni gen “test de fidelitate” sau “Interzis” 🙂 …. mult prea multe ca sa le pot enumera pe toate aici.
Nu voi uita nimic din taoate acestea…. Va indragesc mult de tot pe toti si imi pare atat de rau ca v-am cunoscut atat de tarziu… Dar, “vorba aia” 🙂 n-or intra zilele-n sac si ne vom mai intalni noi (ar trebui sa organizam si noi intlaniri de 10, 20… de ani 🙂 ). In plus, mai avem totusi aproape doua luni de convietuire, si stiu ca acestea o sa fie cele mai faine, chiar daca o sa fie cele mai stresante.
Blog-ul nimănui 
Si acum ,haideti sa vorbim despre Vladi a.k.a. Martinuş a.k.a “Flavius, mai trece o duma pe hartie”, etc, etc.Credeam ca ziua în care ne-a păşit cu umilinţă pragul camerei a fost plina de ghinion. Tin si acum minte cum am fost trezit cu noaptea in cap (adica pe la ora 9,30-10) de ritmul unor batai hotarate in usa. Si iata cum visele mele erotice se destrama si trebuie sa ma dau jos din pat (pentru ca restul colegilor dormeau dusi) sa-i deschid. Cum eram inca adormit, nu i-am vazut prea bine chipul, dar auzul meu fin nu m-a dezamagit nici de data asta, si printre niste formule de salut timide am reusit sa deslusesc cuvintele “Voi fi colegul vostru de camera”. Brusc, instinctul de mascul care trebuie sa isi apere teritoriul s-a trezit in mine, si prima reactie a fost sa-i trantesc usa in nas. Mi-am dat insa repede seama ca ar fost un gest necugetat (Martinus e un baiat bine facut), si apoi, asta m-ar fi situat inca de la inceput intr-o pozitie de ostilitate fata de el, sentiment care cel putin pe moment intentionam sa-l disimulez. Asa ca, vrand nevrand, l-am lasat sa intre, gandindu-ma ca voi dezbate mai tarziu problema cu colegii mei de camera.
Pe Vladi il stiam din vedere de mai multa vreme, iar Cumatru ma asigurase ca e un baiat de treaba. Nu aveam nimic de personal impotriva lui. Pt mine era al cincilea cazat intr-o camera in care nu era loc decat pt patru, mai ales ca in curand am aflat ca vom fi sase (va vine sa credeti sau nu, da omu voia sa-si cazeze si bicicleta).
Si iata ca vine si partea in care trebuie sa vorbesc frumos despre Martinus. Asta e destul de dificil, pt ca intodeauna am observat ca imi este mult mai usor sa jignesc oamenii decat sa le fac complimente. (ce pot sa fac, sunt un dur!). Trebuie totusi sa spun ca, in mod surprinzator, am avut placerea de a descoperi in Vladi un baiat onest, devotat, gata oricand sa-si ajute prietenii, si cu un umor naiv de-a dreptul cuceritor. Vladi nu e doar un baiat simpatic, ci si o persoana care impune respect. Are principii solide de viata, de la care nu l-am vazut sa se abata vreodata si pe care doreste sa le transmita si altora. E un om care are ceva de spus si se straduieste sa se faca auzit (felicitari pt blogul in care, desi te exprimi cu stangacia fireasca pana la urma unui economist, iti faci cunoscute punctele de vedere). Multi (printre care si subsemnatul), nu au inca curajul asta. Esti un tip pasionat si e bine ca urmaresti sa faci in viata lucrurile care iti plac (precum marketingul si sportul), desi am mari dubii in privinta unora dintre hobby-rile tale (FIFA).
As fi nedrept daca nu as mentiona, de asemenea, ca Vladi a fost, si este in continuare, un excelent profesor de bodybuilding (uitati-va la muschii mei si va veti convinge) si (poate cu asta trebuia sa incep), eternul meu partener de polemici, al caror rezultat i-au fost, trebuie sa recunosc, din cand in cand favorabil. Din toti anii petrecuti in camin, acesta a fost de departe cel mai frumos, si asta intr-o buna masura si datorita faptului ca am avut ocazia sa stau alaturi de Vladi, pe care il includ fara sa ma gandesc prea mult in cercul deosebit de restrans al persoanelor pe care le pot considera prieteni adevarati.
Cuvintele sunt chiar de prisos, Olimpicu’… chiar nu stiu ce as mai putea spune. Stiam eu ca, oricat de mult iti place sa polemizezi si sa razi de oameni, de fapt ascunzi o fire foarte placuta si, mai ales amuzanta 🙂 Multumesc mult pentru cuvintele tale!