Scurta incursiune in marketing-ul din Romania(ep.2)

Dupa cum unii dintre voi stiu deja, pe 26 iunie a avut loc, pe plaja din Mamaia, concertul Duffy, sponsorizat de Orange, la care accesul s-a facut gratuit. O adevarata lovitura de imagine pentru Orange, ar zice unii, gandindu-se ca aceasta companie si-a atras, cu ocazia concertului, o parte din publicul tanar (cu alte cuvinte, clientii cel mai putin fideli). Ce se intampla, insa, daca artista pe care ei au promovat-o reprezinta imaginea Coca Cola light? Exista mai multe variante: fie au cazut de acord cu Coca Cola, pentru un co-branding (desi mi-e greu sa-mi imaginez cum ar putea promova Coca Cola light pe Orange), fie au programat concertul inainte ca cei de la Coca Cola sa incheie parteneriatul cu artista. In acest al doilea caz, as spune ca este vorba de ghinion. Daca, insa cei de la Orange stiau de asta, as zice ca au gresit destul de mult, din perspectiva asocierii imaginii Duffy cu Coca Cola light.

Tot la capitolul concerte, dupa “episodul AC DC”, nu am putut sa nu observ ca organizatorii de evenimente sunt orice altceva decat profesionisti. De ce? In primul rand, este vorba de concertul Thievery Corporation, din cadrul B’estfest, un concert anuntat in luna februarie, anulat pe 1 aprilie, pentru a fi anuntat, din nou, cu doar cateva zile inainte de inceperea festivalului. Desigur, oamenii care vroiau sa ii vada (si sunt convins ca erau multi), dupa ce au fost anuntati ca se anuleaza concertul, probabil si-au ales alte zile din cadrul festivalului sau alte concerte (eu unul, am preferat sa nu merg la B’estfest si sa-i vad pe Prodigy, la Peninsula si pe Groove Armada, pe 1 august, la mare- mai ramane doar sa-mi iau bilete ).

Alt concert, tot in Bucuresti- cel al trupei Limp Bizkit. Anuntat, initial, la Arenele Romane, concertul a fost mutat cu vreo 2-3 saptamani inainte de eveniment, la stadionul Arcul de Triumf. Daca, in prima faza, biletele se gaseau doar la Germanos si costau 100 sau 130 lei, in momentul schimbarii locatiei, acestea se mai gaseau doar la Diverta si costau 150 lei. Cu mai putin de o saptamana inainte de eveniment, s-a anuntat (cred ca pe unul sau doua site-uri doar) ca locatia va fi, din nou Arenele Romane, biletele fiind doar la pretul de 100 RON. Se mai preciza ca cei care au platit 130 sau 150 lei vor beneficia de locuri foarte bine plasate, poate si ceva extra-servicii. Evident ca cei care au platit 150 lei au stat unde au prins loc , tot in ploaie, ca ceilalti, si nu au beneficiat de niciun “extra-serviciu”. Nu am fost eu la concert (desi au cateva piese bune, nu am considerat ca merita banii pentru a-i vedea in concert), ci unul din fratii mei.

Despre procesul de rebranding al Bergenbier sunt sigur ca unii dintre voi au auzit si cei care nu au auzit, au vazut in ce consta acest rebranding. Intr-un fel de comunicat de presa, (un articol aparut in Wall Street), se spune ca rebranding-ul a constat si intr-o repozitionare. Repozitionare absolut deloc inspirata, daca ma intrebati pe mine: daca, pana acum au reusit sa-si pastreze pozitia de lider pe piata berii din Romania, prin accentul pe masculinitate si trasaturi specifice barbatilor (aduceti-va aminte de spot-urile cu berea care curge la robinet, cu suporterii nationalei sau cele cu ocazia zilei barbatului, in mare parte misogine), s-au gandit sa incerce o repozitionare ca bere “unisex” (ca sa-l citez pe managerul general al InBev Romania) si legata de prietenie . Hahaha! Scuze, dar nu ma pot abtine… cum sa pozitionezi o bere ca fiind unisex?!!!! Pe langa asta, in noul spot Bergenbier, nu am observat decat (sau “am observat decat”, cum se zice-total gresit- prin partea locului) o urma de prietenie- adica 3 baieti se aduna la o bere si se distreaza pe seama vechii glume (poate deja expirata) cu “acum se face/fac astia berea/pizza/macarea?”. Eu, unul, nu reusesc sa vad unde se pune accentul pe prietenie in acest spot. Cat despre unisex, prin folosirea lui Chivu (care trebuia folosit cumva, din moment ce are un contract de colaborare cu ei), oricat de “sex-simbol” sau “macho” ar fi el, am mari dubii ca poate convinge femeile sa incerce noua bere Begrenbier. Cu atat mai putin cu cat, pana nu de mult, erau luate in deradere prin spot-urile publicitare realizate pentru aceasta marca de bere.

Desigur, “cireasa de pe tort” nu putea fi alta decat proiectul de branding turistic al Romaniei. Un proiect in care d-na Udrea si-a dovedit din plin abilitatile de marketer, facandu-ma, uneori, sa ma intreb de ce mai are nevoie de o agentie de branding care sa se ocupe de asta (sic). Intre noi fie vorba, printre cei 3 “finalisti” ai licitatiei, din cate am inteles (si sursa este una cat se poate de sigura), se numara o agentie de turism si una de publicitate. Asta, dupa ce “nota de trecere” in faza urmatoare a licitatiei, conform criteriilor pre-stabilite, a fost modificata- fara sa se anunte- de la 5 la 7.

Bun, acum sa trecem la proiect in sine si partea de promovare. Pe langa cei 10.000 de euro cheltuiti pentru ceea ce ar putea intra in cartea recordurilor ca “cel mai prost imn turistic creat vreodata” (vezi mai jos un fel de comparatie intre clipul oficial de promvare a programului “Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007″, cu o coloana sonora de exceptie realizata de Silent Strike, despre care va urma un articol, si spot-ul pentru “Romania-land of choice”, realizat de un alt producator roman, “inegalabilul” Moga), d-na ministru-om de marketing s-a gandit sa se ocupe ea insasi de partea de promovare (indirect, desigur). Cum asa? In primul rand, prin logo-ul Romania (cel cu “M” in forma de munte- il gasiti pe google-imagini), care a fost prezent in pauzele dintre game-uri, in cadrul meciurilor de la Roland Garros. Spot-ul prezenta o imagine cu “extraordinarul” logo si o voce, in fundal, care zicea “Roland Garros. Brought to you by Romania”. Oameni buni, asta da spot de promovare (sic)! Si nu ma intrebati cat a costat, ca sunt sigur ca aveti o oarecare idee (tineti cont ca spot-ul a rulat si in timpul finalei de la baieti). O alta modalitate de promovare experimentata de cel-mai-bun-om-de-marketing-din-Romania (a.k.a. d-na Udrea), de care am aflat din aceeasi sursa sigura, a fost sa se urce pe un vaporas/barca ce transporta turisti austrieci sau nemti prin Delta Dunarii (parca) si sa stea o zi acolo, ca sa ii convinga sa coboare la Oltenita si sa ia un autocar pana al Bucuresti, sa viziteze capitala magnifica (”Mahacity”, cum ii zice un bun amic de-al meu si care -aveti grija- are copyright asupra acestui “concept” ). In concluzie, propun ca la urmatoarea editie Ad’Or sa se ia in considerare si munca asidua pe care d-na Udrea a depus-o pentru promovarea brand-ului turistic Romania.

Aici aveti cele 2 video-uri de care vorbeam mai sus.

La capitolul spot-uri publicitare, de curand am vazut ceva ce poate concura cu succes la categoria “cel mai prost spot publicitar creat vreodata in Romania”. Cei mai multi dintre voi ati ghicit deja- este vorba de cele 2 spot-uri la pufuleti. Am incercat sa-mi dau seama care ar fi publicul tinta al acestor reclame si, zau ca nu am ajuns la o concluzie- la o prima vedere, mesajul este unul ascuns si nu poate fi inteles de oricine. Totusi, cei care reusesc sa desluseasca acest mesaj, nu se incadreaza in categoria celor care sa guste astfel de glume proaste. Si, daca nu este niciuna din cele doua variante, ci agentia de creatie (Publicis Romania) vroia sa promoveze doar un mesaj cat se poate de simplu (si, din ce zice directorul agentiei, se pare ca asta s-a vrut: “Am pornit de la un adevar despre produs: spre deosebire de multe alte snack-uri, pufuletii Gusto au doar malai, sare si aer. Nimic altceva. Nu ai de ce sa te ingrijorezi. De aici a venit si conceptul: optimismul indestructibil. Nimic nu trebuie sa te ingrijoreze”- sursa: ziare.com). In acest caz, sunt de parere ca greseala a facut-0 compania (de pufuleti) care a angajat agentia de creatie. Spun greseala, fiindca s-au cheltuit o gramada de bani (efectele speciale din spot-uri costa destul de mult, din cate stiu eu) pentru a ilustra un concept simplu intr-un mod mult prea complex. Agentia de creatie nu a facut decat sa profite de naivitatea oamenilor de marketing (daca exista) din partea clientului (compania producatoare, in cazul de fata) si sa le “incarce nota de plata”. Ca, deh! Este criza si majoritatea agentiilor au ca scop atragerea de venituri cat mai mari.

Desigur, inchei, din nou, intr-o nota pozitiva. Sunt 2 lucruri care m-au incantat in ultima vreme:

1. Noul spot publicitar Dorna, a carui coloana sonora nu am putut sa o trec cu vederea- este vorba de piesa “Navras”, produsa de Juno Reactor si Don Davis, piesa care s-a aflat si pe coloana sonora a filmului “Matrix: Revolutions” si care mie imi place teribil, de altfel. Facand o oarecare istorie a spot-urilor la apa minerala Dorna din ultimii ani, mi-am dat seama ca de fiecare data au fost sustinute de piese foarte bune si, mai ales, in ton cu ideile spot-urilor. Si sunt sigur ca nu au costat deloc putin licentele pentru folosirea melodiilor: pe langa cea din cel mai recent spot, imi vin acum in minte “Why does my heart feel so bad”, a lui Moby (cred ca era primul spot TV pentru Dorna) si “Sky”, a lui Sonique.

Desigur ca nici efectele vizuale nu pot fi trecute cu vederea. Si, ceea ce imi place si mai mult, este ca este deja al 3-lea sau al 4-lea spot care pastreaza ideea de integrare a omului in natura. Felicitarile mele agentiei/agentiilor de creatie si oamenilor de marketing de la Dorna (Coca-Cola), care au pornit acum cativa ani cu o pozitionare de la care au facut tot posibilul sa nu se abata.

2. Compania care, dupa mine, a realizat cele mai eficiente investitii in marketing, la noi. Este vorba, bineinteles, de Cosmote, care, dupa doar 3-4 ani de prezenta pe piata a reusit sa “sparga” pragul de 6 milioane de utilizatori (daca imi aduc bine aminte, Orange avea putin peste 10 milioane, iar Vodafone, 9 milioane si cateva sute de mii, la inceputul lui 2009). Si asta, multumita unor strategii de marketing foarte agresive.

Dupa ce si-au pus la punct un sistem care sa nu permita pierderea semnalului la metrou (promovand aceasta calitate, unde altundeva decat in statiile de metrou), acum vin cu un nou beneficiu pentru clienti si, in acelasi timp, o noua provocare pentru concurenti: saptamana aceasta au achizitionat compania Zapp Mobile, reusind, astfel, sa isi implementeze un sistem de internet mobil 3G (printre foarte putinele, daca nu chiar singurul aspect la care erau deficitari, in comparatie cu cei 2 mari concurenti). “…Licentele 3G si CDMA, precum si infrastructura permit companiei sa ofere cele mai competitive servicii de date si voce din Romania”, declara Michael Tsamaz, directorul executiv al grupului Cosmote, la momentul achizitiei (sursa: Hotnews- “Cosmote cumpara Zapp in Romania, pentru circa 207 milioane euro”, autor Adrian Vasilache).

Cu scuzele de rigoare pentru cei care s-au plictisit citind un articol atat de lung, astept cu nerabdare reactii si chiar si alte propuneri pentru aceasta “scurta incursiune” in marketing-ul de la noi.

Despre patrioti(sm)

Citind, acum ceva vreme, un articol dintr-un numar al revistei Dilema Veche despre cercetatorii romani (il gasiti aici), am hotarat sa scriu articolul pe care il aveam in minte de mult timp…

Am auzit, deseori, vorbindu-se despre patriotism sau despre lipsa lui. De prea putine ori, insa, s-au dat si explicatii cu privire la acest termen. Daca ar fi sa urmarim manualele de istorie (cel putin cele din vremea in care eram eu elev de gimnaziu), patrioti au fost toti cei care si-au dat viata pentru tara lor, de cele mai multe ori, in razboaie.

Ei bine, nemaifiind vorba de razboaie in ziua de azi (cel putin, nu in Europa si, cu atat mai putin in Romania), cum se identifica patriotii si patriotismul? Sa fie vorba de nationalism dus la extrema xenofoba (vezi cazul celor 2 “crestini si patrioti care vor scapa tara de hoti”)? In niciun caz. Sa fii patriot nu inseamna sa respingi persoanele straine. Dimpotriva- as zice ca un patriot adevarat ar face tot posibilul sa integreze persoanele dornice sa adopte cultura si obiceiurile locale sau sa indrume strainii catre adoptarea acestora. Pentru ca un patriot isi cunoaste tara foarte bine si stie cum sa-i promoveze calitatile.

Sa fie vorba de a aparea intr-o emisiune TV sau la radio prin care sa critici pe cei care fac rau tarii, in special demnitari? Poate ca da. Dar in mod sigur nu poate fi vorba de patriotism atunci cand aduci aceste acuzatii dar, in acelasi timp, incurajezi absenteismul la vot. De ce? se vor intreba unii. Pai cum de ce?! Pentru ca este vorba de o fuga de responsabilitate, chiar ipocrizie pe undeva. Intr-un cuvant, pseudo-patriotism. Adica, eu, prin absenta de la vot, imi dau acordul implicit ca altii sa aleaga, si pentru mine, cine sa conduca tara, dar dupa aceea ma apuc si critic ca demnitarul Q este corupt, ca din cauza lui si a altora ca el se duce tara de rapa.

Sa fie lipsa de patriotism faptul ca iti parasesti tara, ca sa iti gasesti un loc de munca platit mai bine, unde esti apreciat si ai oportunitati mult mai mari? As zice ca nu are legatura cu patriotismul. Atat timp cat nu negi orice legatura cu tara din care ai plecat, nu vad nimic rau in asta. Daca, pe langa asta, planuiesti sa revii in tara din care ai plecat, cu gandul de a contribui la dezvoltarea acesteia (prin aplicarea cunostintelor sau expertizei dobandite intr-o tara care ofera o pregatire mai buna decat in cea natala sau prin investitii in diverse domenii economice), renuntand la bunastarea pe care ti-o oferea locul din care ai plecat, atunci te poti considera un patriot. Daca, insa, esti unul din romanii care vorbesc limba locala atunci cand se afla in alta tara si incearca sa ascunda faptul ca sunt romani, de rusine, in mod sigur nu esti patriot.

Daca esti un cercetator si ai refuzat ocazia de a pleca spre tari mai civilizate, bani mai multi, cariera profesionala pe merit, etc., in momentul asta iti dai pumni in cap gandindu-te ce prost ai fost. Sau nu…? Poate ca ai preferat sa ramai aici fiindca iubesti tara ta si oamenii care o locuiesc, asa cum este si asa cum sunt. Ei bine, in acest al doilea caz, te poti numi patriot.

Poate ca esti un suporter infocat al echipei/echipelor nationale de fotbal/orice sport. Sau poate ca te uiti doar pentru ca joaca echipa tarii tale, fara sa te pricepi prea mult la sport. In ambele cazuri, ai trait momente de dezamagire maxima atunci cand echipa nationala s-a facut de ras. Daca te-ai apucat sa injuri si sa ii faci in toate felurile pe jucatori si ti-ai promis ca nu o sa te mai uiti niciodata la vreun meci al echipei nationale, imi pare rau sa ti-o zic… dar nu poti fi numit patriot; daca, in schimb, ai incercat sa te gandesti ce ar putea fi imbunatatit la jocul echipei, ce ar trebui sa se schimbe si chiar ai luat atitudine (ai scris pe blog-ul/site-ul personal/al altora sau ai scris un articol in ziarul la care esti angajat), atunci ai o doza de patriotism in tine.

Nu in ultimul rand, a fi patriot inseamna sa iti chiar pese de tara in locuiesti si, mai ales, de modul in care arata ea. Daca nu faci altceva decat sa dai din gura despre cum se fura in tara ta, ce nivel ridicat de coruptie este, ca sunt oameni nesimtiti etc., dar tu esti cel care arunca diverse ambalaje, mucuri de tigareta pe jos (ca si cum ar exista un cos de gunoi in asfalt), sau pachetul de tigarete abia terminat, pe geamul masinii si iti lasi cainele sa isi faca nevoile in mijlocul trotuarului (si lista poate continua la infinit), nu esti nici mai mult, nici mai putin decat un ipocrit. Nu te mai da patriot, ca nu esti.

In fine, am enumerat cateva calitati (care mi-au venit in minte in momentul scrierii articolului) pe care un patriot cred eu ca le are si care definesc oarecum patriotismul. Alte propuneri sunt mai mult decat binevenite.

Ca o concluzie, cred ca, din cand in cand, ar fi bine sa ne mai aducem aminte de ce zicea regretatul John F. Kennedy: “ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country”.

The master

Dupa rezultatele pe care vi le da google, atunci cand cautati acest DJ si producator, veti fi la fel de convinsi ca si mine de “orientarea” sa underground. Nici macar pe site-ul sau oficial sau profilul de myspace nu apar informatii legate de el sau vreo biografie de-a lui.

Tot ce pot spune este ca vine din Germania si este cunoscut ca un producator si DJ de muzica house, techno si minimal. Nimic special, pana acum. Dar ce ati zice de o combinatie de muzica funk, jazz, disco sau soul cu beat-uri de techno sau house? Suna cam bizar, nu? Poate unii chiar ar vedea-o ca pe o “ponegrire” a unor genuri muzicale care nu au nici in clin nici in maneca cu muzica electronica (desi, daca cititi autobiografia lui Miles Davis, veti vedea ca a incercat sa imbine jazz-ul cu muzica electronica si considera ca muzica electronica reprezinta viitorul). Recent, a realizat 2 remix-uri de exceptie: unul pentru piesa “Angst”, a lui DJ Hell (despre care am scris intr-un articol anterior) si unul pentru “Think Twice” – The Detroit Experiment.

Este de ajuns sa ascultati versiunea sa de “DJ Kicks” (un DJ series, cum mai sunt si “Back to Mine” sau “Late Night Tales”, la care au contribuit artisti si producatori precum Groove Armada, Liam Howlett, Faithless, Orbital, Audio Bullys, Morcheeba, Jamiroquai si multi altii) ca sa va convingeti de adevarata sa maiestrie.

Daca nu ati ghicit pana acum, este vorba de Henrik Schwarz. Daca vreti sa cititi o biografie mai completa a fenomenalului DJ si producator, gasiti aici.

Mix-ul sau din cadrul seriei DJ Kicks cuprinde piese ale unor artisti cunoscuti, precum James Brown, Marvin Gaye, iiO, precum si ale altora, mai putin cunoscuti (de catre mine), ca Doug Hammont, Pharoah Sanders sau Moondog.

Piesele mele preferata din mix: “Walk A Mile In My Shoes” (Henrik Schwarz remix) – Coldcut ft. Robert Owens si “Imagination Limitation”. Mai jos, gasiti “versiunile youtube” ale acestor piese si fragmente din interviul luat lui Schwarz cu ocazia lansarii acestui mix, in 2006. Intregul mix il gasiti in arhiva RBMA (Red Bull Music Academy) Radio (Mix-ul propriu-zis incepe undeva, pe la minutul 54).