ONG-urile și finanțarea publică – un punct de vedere personal

Recunosc, eram tentat să cad în mirajul opoziției-oricine-ar-urma. Opoziția actualului sistem de guvernare, împreună cu cei care se află „la butoane” (un termen preluat din blaturile fotbalului autohton, devenit clișeu).

De ce? Pentru că, așa cum am scris încă de când au ajuns la guvernare, în 2008 (blog-ul de față a fost creat în 2007, recomand să căutați articole în arhiva categoriilor „economie” și „politică”), deciziile de natură economică au fost nu doar neinspirate, ci chiar ineficiente și dezavantajoase pentru locuitorii acestei țări. Prins în vâltoarea evenimentelor din ultima vreme, dar și a relatărilor din media (TV sau online), am ajuns să cred că cei care vor veni „după” vor fi o soluție mai bună.

Astăzi, însă, mi-am adus aminte de ce sunt apolitic, de ce nu am intrat și nu voi intra niciodată în politică. Citind presa, am dat de un articol în România Liberă (da, se poate crede că este „vândut” puterii, însă depinde de fiecare dintre noi să procesăm informațiile pe care le primim zilnic prin filtrul propriei gândiri și nu să le luăm ca atare) în care era publicată o scrisoare adresată de liderii USL ONG-urilor din România.

Ei bine, două dintre ideile menționate în acea scrisoare mi-au atras atenția. Și le voi cita mai jos:

1. “Asigurarea condițiilor funcționarii unei democrații participative reale […] prin asigurarea finanțării publice a sectorului asociativ…”

2. “Asigurarea unui grad ridicat de independență sectorului asociativ prin finanțarea sa publică…”

Mi se pare mie sau este vorba, aici, de o contradicție în termeni? Ce treabă are sectorul asociativ cu ONG-urile…? Nu cumva ONG-uri sunt Organizații NON-Guvernamentale? Nu cumva finanțarea publică se face de către stat (GUVERN)? Ba da! Și atunci am zis: „mi se pare mie sau miroase a mită electorală?”

Mi-am exprimat această idee și în alt loc, iar tânărul liberal (politic, nu neapărat și economic) Olimpicu a ținut să mă lămurească în legătură cu acest aspect. Ce urmează în acest articol reprezintă, în mare parte, discuția (chiar polemică, de dragul vremurilor din camera 139) avută cu el pe marginea subiectului.

Argumentul 1: “Ordonanța nr. 26/2000 din 30/01/2000 Versiune actualizată la data de 22/12/2008”

Această ordonanță prevede, printre altele, următoarele: crearea cadrului pentru: d) facilitarea accesului asociațiilor și fundațiilor la resurse private și publice;….Apoi la Capitolul VII: Art. 46. – (1) Veniturile asociațiilor sau federațiilor provin din: f) resurse obținute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. „Câtă vreme această finanțare se realizează uniform, nediscreționar, nu cred că poate fi vorba de vreo mituire. La nivel conceptual problema finanțării publice poate fi dezbătută cu argumente pro și contra. Un argument pro important este posibilitatea asociațiilor (care sunt organizații private, voluntare), de a cheltui banii mult mai bine/eficient decât funcționarii statului.” (Olimpicu)

Nu pot decât să fiu de acord cu eficiența mult mai mare a cheltuirii banilor de către organizații private, comparativ cu funcționarii statului. Nu doar că au spus-o toți economiștii, ci s-a adeverit acest lucru cu nenumărate ocazii. A folosi, însă, acest argument pentru a susține direcționarea banilor publici către instituții private este cel puțin deplasat. Organizațiile non-guvernamentale au fost create ca alternativă la instituțiile statului, pentru a direcționa bani privați către binele unei comunități/categorii sociale (fie că este vorba de persoane cu deficiențe fizice sau psihice, copii abandonați, familii sărace sau altele). Atenție! bani privați.  În momentul în care finanțarea devine publică, orice organizație încetează să fie non-guvernamentală. Pentru simplul fapt că există această ordonanță nu înseamna că PD(mai puțin)L, US(mai puțin)L sau orice altă formațiune politică aflată la guvernare ar trebui să direcționeze banii publici către aceste ONG-uri.

Argumentul 2: „USL, ca formațiune politică democratică are obligația să se conformeze opiniilor majoritare…

…bineînțeles, necenzurând ca alte opțiuni să intre în spațiul dezbaterii publice și, eventual, să schimbe atitudinile vizavi de stat/politică.” (Olimpicu)

Ei bine, USL (sau altă formațiune politică democratică) NU are niciun fel de obligație față de nimeni. Că ei vor să facă acest lucru, asta-i altceva… Până la urmă, așa cum au spus-o chiar și economiștii (ai naibii materialiști și economiștii ăștia!), orice partid/guvern are ca scop câștigarea unei majorități a electoratului, pentru a fi (re)ales. Că acest scop ascunde sau nu intenții de a obține foloase necuvenite nu face obiectul articolului de față.

Argumentul 3: există linii de finanțare din fonduri europene care au ca beneficiari eligibili ONG-urile

„Este și asta o formă de mită electorală?” mă întreba Olimpicu. Nu, nu este, din simplul motiv că fondurile europene (bani publici) au ca destinație ameliorarea anumitor sectoare economice sau creșterea productivității (agricultura – PAC/CAP; infrastructura – POR; dezvoltarea resurselor umane – POSDRU etc.). ONG-urile accesează acești bani în calitate de intermediari, nu de beneficiari finali.

Argumentul 4: ONG-urile au ca scop binele unei comunități

Da, la nivel teoretic așa este: scopul unui ONG este acela de a găsi o cale alternativă de a face mai bună viața unor oameni. Ce se întâmplă, însă, dacă Vladimir Mărtinuș înființează mâine un ONG și are ca scop declarat salvarea pădurilor virgine, iar ca scop real câștigul de bani necuveniți? Merge la Olimpicu, bun amic de-al lui și personaj important în Guvernul României, și îi spune să pună o vorbă bună la comisia care direcționează acești bani către ONG-uri astfel încât să ajungă și la el vreo 10.000 Euro (Vladimir nu este chiar așa lacom precum credeați)? Să falsifice niște documente n-o fi așa greu; la „prețul corect” se poate face și asta. Ei bine, Olimpicu pune o vorbă bună și Vladimir se alege cu 10.000 Euro, bani care ar fi putut ajunge la fundații de ajutorare a copiilor bolnavi de cancer sau de ajutorare a copiilor orfani. Pentru că banii sunt o resursă limitată- ei nu se „produc”, ci se redistribuie (mai există și cazurile foarte rare când Băncile Centrale tipăresc bani, însă s-a întâmplat foarte rar în ultimele decenii, de frica inflației).

Argumentul 5: Proiectele private îmbunătățesc condițiile de trai ale comunității

Adam Smith (și nu este singurul) spunea că, fiecare dintre noi, urmărindu-și interesul particular, promovează interesul general, chiar mai mult decât ar intenționa. Nu intru în detalii aici, o pot face în zona de comentarii dacă doriți.

Da, fiecare individ poate acționa (fără să-și dea seama) în interesul societății în timp ce urmărește interesul personal (atâta vreme cât acesta se încadreaza în limitele legii). Atenție! este vorba de individ, nu de grup. Da, grupul este format din indivizi, însă afirmația nu poate fi extinsă – este ca și cum am spune că o societate comercială are ca scop binele unei comunități.

Cât despre ONG-uri, așa cum spuneam și mai spre începutul articolului, pot sau nu să aibă ca scop binele unei comunități. Dacă îmi aduc bine aminte, citeam prin 2010 un articol care arăta că doar vreo 50% din ONG-urile din România au direcționat banii către anumite cauze sociale, restul fiind „căpușe”. Să considerăm, totuși, că orice ONG are ca scop (atât declarat, cât și nedeclarat) binele unei anumite comunități. Acesta nu poate fi, însă, considerat a fi același lucru cu interesul public – interesul public înseamnă interesul întregii populații a unei țări (sau a unei federații, în alte cazuri)- comunitatea este doar o parte din public, iar interesul unei comunități nu poate fi interesul public.

„Interesul public nu este niciodată unitar”, spune, în replică, Olimpicu. Păi tocmai din acest motiv un ONG nu poate direcționa banii în interesul întregului public, așa cum nici statul nu o poate face (dar continuă să ne spună asta, iar noi „mușcăm momeala”). Există doar interesul majorității, nu interesul „public”.

Argumentul 6: ONG-urile se pot autofinanța din bani europeni

Am primit de la Olimpicu un link (click aici) către un articol ce spune că orice ONG poate accesa fonduri europene pentru a se dota cu echipamente IT – calculatoare în valoare de maxim 2500 RON sau laptop-uri în valoare de 3100 RON. Condițiile de accesare a fondurilor sunt atât de lesne de îndeplinit încât acum chiar mă gândesc serios să-mi „deschid” și eu un ONG și să-mi cumpăr vreo 20 de computere (eu aș suporta doar 10% din cheltuieli) și să le vând… aș face un profit bun, nu?

Vedeți voi… tocmai acesta este motivul pentru care consider că nici acest argument nu stă în picioare. Doar pentru că UE cheltuie banii contribuabililor europeni într-un mod ineficient (se pare că aceștia sunt de acord, din moment ce i-au votat pe cei care au luat aceste decizii la nivelul Uniunii Europene) nu înseamnă că trebuie ca noi să procedăm la fel.

Ar trebui să nu mai acceptăm fonduri europene?

Dacă așa puneți problema sau așa credeți că o pun eu, greșiți. NU sunt împotriva fondurilor europene, la fel cum nu sunt împotriva ONG-urilor. Este vorba de libertatea de a alege: așa cum noi alegem ca cei 2% din impozitul pe salariu să fie direcționați către ONG-ul pe care NOI îl alegem (nu „statul”), orice alți bani publici care se duc către fonduri private ar trebui să respecte același principiu. De aici a pornit și întreaga dezbatere pe marginea proiectului de schimbare a legii sănătății. Da, este un sistem birocrat, învechit și corupt și da, sunt de acord cu privatizarea. Cu o condiție: să aleg EU compania privată către care doresc să direcționez banii mei. Asta, desigur, după ce mi-au fost puse la dispoziție toate informațiile despre societatea respectivă (cine o conduce, câți angajați are, de câți ani funcționează, bilanțul contabil de la înființare până în prezent etc.).

Cred că același lucru ar trebui să se întâmple și cu ONG-urile: sunt de acord ca banii mei să fie direcționați către un ONG, sunt convins că îi va administra mult mai bine decât un minister/funcționari care au prea puține tangențe cu economia. Singurul lucru pe care îl cer este să direcționez banii către acel ONG pe care îl aleg EU, nu pe care îl aleg EI, în condițiile în care am acces la toate informațiile legate de acel ONG.

This entry was posted in economie, politică and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to ONG-urile și finanțarea publică – un punct de vedere personal

  1. Olimpicu says:

    Doua mentiuni am de facut:
    La argumentul 5 “este ca și cum am spune că o societate comercială are ca scop binele unei comunități.” Acesta nu este scopul ci efectul indirect al unei intreprinderi private (scopul este bineinteles profitul) Exemplu: O brutarie care se deschide intr-un sat are ca scop dorinta “brutarului” de a castiga bani, insa are efectul benefic asupra comunitatii fiindca le furnizeaza paine comunitatii. Astfel, cei care doresc, vor putea sa-si cumpere painea si nu vor mai trebui sa consume timp si energie pentru a o produce in casa. Cum spunea Adam Smith, “Pentru profit şi nu din altruism, ne asigură, brutarul, măcelarul sau berarul, cina necesară.”
    In incheierea articolului nu inteleg de ce folosesti persoana I plural….din cate imi aduc eu aminte la discutia de ieri au participat doar 2 persoane. Eu nu am pretins niciun moment ca vorbesc in numele unui grup; doar am exprimat un punct de vedere asupra unei probleme de principu si anume “Daca este ok, si in ce conditii, ca ONG-urile sa fie sprijinite din bani publici”….De altfel nici nu am spus ca sunt de acord…am spus doar ca, principial, pot fi gasite argumente in favoarea unor astfel de masuri, si am enumerat cateva. Momentan nu putem discuta concret; documentul pe care il mentionezi reprezinta o invitatie la dialog si nicidecum o propunere de modificare a legislatiei. In cadrul acestui dialog se vor putea exprima si puncte de vedere similare cu ale tale. Propunerile efective le vom putea dezbate intr-o etapa ulterioara. Mi se pare redundant sa polemizam la nesfarsit pe marginea unor lucruri care inca nu exista.
    Cum spuneam si in discutiile de ieri: Inainte de a critica hai sa ii ascultam pe cei pe care vrem sa ii criticam. Pana atunci nu putem decat sa speculam intr-o directie sau alta!

  2. Vladi Martinus says:

    Olimpic, draga
    1. Ca un veritabil politician in devenire, vorbesti mult dar spui putin. Jumatate din replica ta se rezuma la a relua ce am zis eu deja si a mai adauga niste completari.
    2. Initial ai zis ca se pot gasi argumente pro si contra dar, nu stiu cum se face ca le-ai enumerat doar pe cele favorabile… Nu ai spus-o clar ca esti de acord, dar asta ai transmis prin sustinerea argumentelor pro. Te rog, fara trucuri politicianiste aici: daca vrei sa purtam o conversatie coerenta, hai sa ne asumam fiecare anumite puncte de vedere si nu te mai ascunde dupa masca neutralitatii.
    3. nu inteleg la ce te referi cand spui ca vorbesc la plural si ce legatura are cu cine a participat la discutie.
    4. Documentul reprezinta o invitatie la dialog in ANUMITE CONDITII. Printre ele, alocarea de fonduri publice. Nu au ce legislatie sa schimbe – chiar tu mi-ai aratat ca exista deja aceasta legislatie (cu care spuneam ca nu sunt de acord). Cred ca ar fi fost mai benefica o modificare a legislatiei, sincer sa fiu, in directia propusa de mine.
    5. Nu mi se pare redundant din 2 motive: primul este acela ca aceste lucruri EXISTA (acea ordonanta de lege); al doilea ar fi ca o dezbatere prealabila poate duce la evitarea unor greseli in executie.

  3. Olimpicu says:

    3. Citez: “Dacă așa puneți problema sau așa credeți că o pun eu, greșiți”. Mie mi se pare cam plural
    5. Daca ONG-urile din Romania vor solicita sa nu fie finantate de stat probabil ca nu le va forta nimeni. Discutia a pornit de la faptul ca tu ai catalogat ca mita electorala ceea ce eu consider o dorinta sincera de a gasi solutii ptr problemele societatii civile.

  4. gold account says:

    Da, fiecare individ poate acționa (fără să-și dea seama) în interesul societății în timp ce urmărește interesul personal (atâta vreme cât acesta se încadreaza în limitele legii). Atenție! este vorba de individ, nu de grup. Da, grupul este format din indivizi, însă afirmația nu poate fi extinsă – este ca și cum am spune că o societate comercială are ca scop binele unei comunități.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s