Președinte-jucător, viitor guvernator?

Dacă ați citit presa economică săptămâna aceasta sau ați urmărit emisiunea de luni seară, de la TVR, probabil că, la fel ca mine, ați dat cu ochii de/ați auzit câteva declarații ale „președintelui-jucător” într-un context economic (au fost și unele politice, dar nu fac subiectul articolului de față). Eu am sesizat doar două care, cred eu, n-ar strica să le analizăm puțin.

1. Băncile, statele și criza economică

Referindu-se la situația economică din zona Euro, președintele-jucător spunea „Băncile au prins guvernele la colț și le execută fără milă”. Mai departe, desigur, nu putea decât să laude guvernul din România și „măsurile de austeritate” (simt că-mi crește tensiunea de fiecare dată când aud acest termen teribil de stupid), care au permis ca România să evite situația statelor din zona Euro. Cine pe cine a prins la colț?!! Spuneam și în articolul intitulat „cine este vinovat…?” că băncile n-au prins pe nimeni la colț, ci ele sunt acum puse la colț când, de fapt, n-au făcut altceva decât să ceară ajutorul statelor, iar acestea n-au ezitat să-l ofere, cu riscul de a prelungi situația economică deloc fericită în care se află statele lumii, dar mai ales cele europene (se vorbește deja de un nou val al crizei economice – nu vă lăsați păcăliți, este aceeași criză, perpetuată cu ajutorul politicienilor).

Acum, că am lămurit cine pe cine a prins la colț, poate ar fi bine să aruncăm privirea și asupra celorlalte aspecte. Primul ar fi cel al băncilor din țara noastră. Cum ar putea băncile să pună vreun fel de presiune asupra guvernului român, în condițiile în care în top 10 bănci cu cea mai mare cifră de afaceri se află o singură bancă românească (nu iau în considerare CEC, care deține o mare parte din active în imobiliare), iar din totalul celor peste 40 de bănci doar vreo 5 sunt „românești” (au capital majoritar românesc)? Îmi vine greu să realizez… Unde mai pui că băncile din top 10 au o cifră de afaceri foarte mică în România, relativă la totalul cifrei lor de afaceri (în afară de BRD-GSG și BCR-Erste, băncile străine aveau active de sub 5 milioane Euro la nivelul anului 2010 – sursă: zf.ro). Altele sunt țările care reprezintă un interes ridicat pentru aceste bănci.

Guvernul nostru polivalent și multilateral dezvoltat (sic) nu a ajutat băncile străine? Îmi permit să vin doar cu 2 contraargumente pentru această idee:

  1. De ce a fost nevoie de Directiva Uniunii Europe referitoare la rambursarea anticipată a creditelor pentru a implementa o astfel de lege în România? De ce n-a făcut-o statul român mai repede? Și de ce nu a fost de acord ca măsura să se aplice retroactiv?
  2. Principala armă de campanie electorală a PD(mai puțin L), prea-elogiatul program „prima casă” se află, cred, în acest moment, la episodul cu numărul 4. Cum poți spune că statul nu ajută băncile în condițiile în care chiar el este cel care garantează rambursarea acestor credite către bănci? Credeți că băncile nu ar fi oferit dobânzi mai mici la creditele imobiliare, în condițiile în care aproape nimeni nu mai contracta un astfel de credit? Premiteți-mi să am dubiile mele.

Să presupunem, prin absurd, că guvernul român nu a cedat presiunii băncilor. Cu ce cost? 20 miliarde euro, bani împrumutați din exterior. Cine va resimți cel mai tare povara acestui credit? În mod cert, nici președintele-jucător, nici cei din guvern, care fac destui bani din furăciuni/șmenuri/combinații/manevre etc. Lor nu le este greu să mai crească TVA-ul cu 5%, să păstreze ridicat nivelul contribuțiilor sociale și să mai introducă fel de fel de taxe și impozite. Știați că, din salariul pe care îl încasăm lunar, statul își însușește peste 55% (17% contribuții sociale+16% impozit pe venit+24% TVA) de la angajați? Cu alte cuvinte, din, să zicem 22 de zile pe lună, muncim 12 pentru stat și doar 10 pentru noi înșine. Când vă negociați un salariu (fie că este vorba de angajare, fie că este vorba de negocierea salariului actual), înainte de a înjura că nu vi se oferă salariul cerut, gândiți-vă că și compania trebuie să plătească statului o mare parte din venituri, sub formă de contribuții sociale din veniturile salariale (mai mari decât în cazul anagajatului) și impozit pe profit.

Ar fi existat și alte modalități de a „evita presiunea băncilor”? Da, ar fi fost câteva. Una din ele ar fi fost privatizarea companiilor de stat/vânzarea pachetelor de acțiuni deținute de stat la companii. Pentru ca acest lucru să se înfăptuiască este nevoie, în primul rând, de  voință politică. Dar am senzația că, cel puțin din partea președintelui-jucător, aceasta lipsește cu desăvârșire. Veți vedea mai jos de ce spun asta.

2. „Să se [privatizeze] primesc, dar să nu se schimbe nimic”

O a doua afirmație a președintelui-jucător de săptămâna aceasta avea ca obiectiv un atac personal la adresa d-nei Mariana Gheorghe (CEO Petrom), una din cele mai apreciate și respectate femei-manager de la noi. Președintele-jucător, aflat în plină campanie electorală (ținând cont că nu poate candida pentru un nou mandat în 2014, nu pot să mă gândesc decât că vizează, la fel ca unul din idolii săi, Vladimir Putin – celălalt tind să cred că este I.V. Stalin-, postul de premier) s-a declarat deranjat că Petrom a mărit prețul motorinei în plină „campanie agricolă” pe motiv că există cerere mare. Aș fi vrut să știu și eu ce presupune, mai exact, această „campanie agricolă”…

Ei bine, nici mie (și sunt convins că nici vouă) nu îmi convine că prețul motorinei crește. Și nu pentru că dețin un autoturism, ci pentru că-mi dau seama că această creștere va duce la creșterea altor prețuri, în lanț, ceea ce va duce, în final, la inflație. Dar de aici, până la a te hazarda să afirmi că motivul este acela al monopolului, fără a avea la îndemână rezultatul vreunei anchete care să ateste acest fapt, este cale lungă.

Am spus-o de nenumărate ori și voi contina s-o spun: scopul principal al unei afaceri nu este binele public, ci profitul. La președintele-jucător nu se poate vorbi nici despre bine public, nici despre o mentalitate de afaceri. Pentru aceia dintre voi care nu sunt neapărat la curent cu evenimentele din economia românească, menționez că, de curând, statul român a scos la vânzare, pe bursă, pachetul de acțiuni pe care îl deține la S.C. Petrom S.A. Ei bine,vânzarea pachetului nu a fost finalizată fiindcă nu s-a întrunit numărul necesar de subscrieri (acțiuni cumpărate). Și tocmai când se pregătește o nouă încercare de a vinde acest pachet de acțiuni, președintele-jucător, un fel de economist-șef al țării, ce face? Spune că societatea comercială Petrom nu prea respectă legile bunei practici ale comerțului. Nu m-ar surprinde ca înainte cu câteva zile de noua listare a pachetului de acțiuni la Bursa de Valori din București să aibă loc o (nouă) anchetă a gărzii financiare asupra companiei Petrom și pachetul de acțiuni să nu se vândă nici de această dată, în cea mai transparentă și mai liberă piață din România, urmând ca mai apoi acesta să fie vândut unui singur investitor privat, prin contract confidențial.

În fine, mă văd nevoit să mai lămuresc un aspect al acestei din urmă declarații. Stimate președinte-jucător, Petrom NU deține monopol pe piața motorinei din România. Pe lângă Petrom, mai există și alte companii care comercializează motorină și, dacă le dați voie, pot vinde motorina la orice preț, atât timp cât nu fac dumping. Cât despre celălalte companii, sunt libere să aducă motorină de la ele din țară, dacă sunt de părere că le-ar aduce un profit mai mare. Îmi vine greu să cred că vor face asta, atât timp cât există cerere ridicată pe piața de la noi, iar ele fac un profit destul de bun aici. Că există înțelegeri de tip cartel între aceste companii și Petrom, este de datoria statului și chiar a președintelui-jucător (dacă vrei să fii președinte-jucător măcar fă-o până la capăt) să afle și să aplice legea, dacă descoperă nereguli. Cât despre tine (a folosi pronumele de politețe presupune un anumit grad de respect față de perspana ta, care mie îmi lipsește cu desăvârșire) și ceilalți oameni revoltați de prețurile practicate de Petrom (sau alte firme) la benzină sau motorină… oameni buni, nu vă obligă nimeni să vă deplasați cu autoturisme proprii. Există transport public, există scutere sau chiar biciclete. Mă distrează cum toți vă revoltați împotriva exploatării miniere de la Roșia Montană, pe motiv că poluează mediul, dar voi… voi v-ați gândit cât polează mașina pe care o conduceți (aproape) zilnic?! Haideți să renunțăm, măcar pentru o clipă, la ipocrizie și să nu-i mai acuzăm pe alții pentru un rău pe care și noi îl facem.

Acesta este președintele-jucător, premier și economist-șef al României, un om priceput la toate (sic), președintele căruia voi i-ați permis (fie prin a-l vota, fie prin a nu vă prezenta), acum 2 ani să ocupe acest post. Permiteți-i să facă și să zică, în continuare, ce vrea el, și sunt mari șanse să-l vedem chiar în poziția de guvernator al Băncii Naționale.

This entry was posted in economie and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s