Experiențe de (ne)uitat în România anului 2011

De curând mi-am încheiat concediul, mai exact spus o scurtă vacanță cu fratele meu (venit pentru a doua oară în țară, în ultimii 4-5 ani) sau, cum am numit-o noi, „roadtrip”.

A început la Sibiu, cu mașina pe care urma să o închiriem de la o firmă care se ocupă de așa ceva. Miercuri la ora 15:00 el trebuia să fie la o clinică medicală din Cluj, pentru o consultație, după care urmau alte drumuri prin țară. Pentru a se asigura că totul este pus la punct, a vorbit cu cei de la firmă, care i-au spus că au un autoturism (nu aș vrea să fac reclamă gratuită producătorului auto) pe care îl putem închiria miercuri, de la ora 11. Fratele meu (îi voi spune pe nume – Cristi – de aici încolo, pentru a nu fi mai formal decât este nevoie) a sunat în dimineața zilei de miercuri la firmă, pentru a se asigura că totul este în ordine. Oamenii au spus că este disponibilă mașina, dar că dacă vrem să trecem un al doilea șofer (subsemnatul) în contract, percep o taxă de 50 Euro în plus. Ca și cum ar fi putut ei să verifice cine conduce mașina… Pe lângă asta, au zis că garanția de 300 Euro trebuie plătită cash (!).

Am ajuns la sediul firmei, am discutat cu doamna/domnișoara (care îmi vorbea la pertu) detaliile contractului, am căzut cumva de acord cu garanția de 300 Euro (nu aveam timp să căutăm altceva), însă după ce a tipărit contractul în 2 exemplare mi-a spus un lucru care m-a lăsat mască…

–          Trebuie să vă spun că orice se întâmplă cu mașina, pierdeți garanția de 300 Euro

–          Da, dacă provocăm un accident, absolut de acord.

–          Nu doar dacă provocați dumneavoastră accidentul, dacă este lovită mașina

–          (cu o privire interzisă) Vreți să spuneți că și dacă cineva intră cu mașina în mine din vina lui, pierdem garanția de 300 euro?

–          Da, trebuie să va asumați acest risc, ne costă și pe noi franciza de casco, iar mașina nu produce nimic cât timp stă în service.

–          Dar am impresia că nu priviți lucrurile din perspectiva clientului. Eu cred că ar trebui să încercați să-l mulțumiți. Mă gândesc că vă doriți să aveți clienți cât mai mulți, nu?

–          Hmmm… Da și nu.

–          ?!

Între timp apare și Cristi, îi explic situația și lui și continuăm discuția.

–           (Cristi, foarte surprins) Vreți să spuneți că, dacă las mașina în parcare peste noapte și cade o vază pe ea, eu trebuie să plătesc 300 Euro?!

–          Da, trebuie să vă asumați acest risc. Nu ne permitem să ținem mașina în service, pentru că pierdem bani.

–          Auziți, eu lucrez foarte des cu firme de închirieri auto și niciodată  nu am întâlnit așa ceva. Ba mai mult, nimeni nu a cerut clienților mei garanție cash, ci se blochează suma pe card.

Apare și „patronul”, între timp, cu o atitudine mai degrabă zeflemitoare

–          Care este problema?

–          Păi am înțeles că pierdem garanția chiar dacă nu provocăm noi accidentul.

–          Da, așa este. Trebuie să ne asigurăm și noi cumva.

–          Da, dar nu este normal să se întâmple așa ceva.

–          Înseamnă că n-ai (la pertu, deci) închiriat niciodată o mașină.

–          (Zâmbind ironic) Sunt managerul unui lanț de riad-uri în Maroc și aproape zilnic intermediez închirieri de mașini pentru clienții noștri.

–          Ah, nu în România.

–          (Eu) Am închiriat mașini și în România și nu am întâlnit niciodată așa ceva. Hai să plecăm!

Firma se numește „autorent Sibiu” și are punctul de lucru pe Calea Dumbrăvii nr. 90. Pentru binele vostru, încercați să evitați această firmă- este singura care apelează la astfel de practici. Cel de la care am reușit să închiriem, într-un final, o mașină ne-a spus că jumătate din clienții lor ajung la ei după expriența cu firma autorent.

În fine, am reușit să plecăm, nu pot spune cum a fost drumul și cum am mers (trebuia să ajungem în mai puțin de 2 ore și jumătate la Cluj)… S-au încălcat câteva reguli de circulație, în special legat de viteză. Pe autostrada Turda-Cluj Napoca am testat viteza maximă a mașinii, dar era absolut pustiu. Mai târziu aveam să-mi dau seama de ce… Dacă vă vine să credeți, autostrada are ieșire doar în sudul orașului. Noi trebuia să ajungem în nord… Trăiască Emil Boc și panglica pe care a tăiat-o cu atâta mândrie la deschiderea porțiunii de autostradă (sic)!

După ce îl las pe Cristi unde trebuia să ajung, merg să mănânc ceva. Încerc să plătesc cu card-ul, dar tranzacția este refuzată de 2 ori, pe 2 POS-uri diferite. Sun la bancă și aflu că Finanțe Publice Sibiu a pus poprire pe contul meu bancar(!).

Am plecat din Cluj Napoca pe la ora 18. Fiind vorba de aproximativ 250 km (am mers prin Sovata), am calculat că am putea ajunge în vreo 3 ore și jumătate. Cu o pauză de 15 minute, am ajuns la ora 23. Slalom printre gropile de pe drumurile naționale, stat în spatele camioanelor care merg cu 60 km/h, localități din 5 în 5 kilometri… Noroc cu „Csiki” (un microbuz cu număr de Harghita, cu care ne-am întrecut puțin), care ne-a motivat să ținem pasul cu el și a fost una din sursele noastre de amuzament.🙂

A doua zi de dimineață am mers într-o drumeție prin ținutul „uzurpatorilor” (termenii „uzurpatori” și „români incompetenți” au fost laitmotivele excursiei noastre), la Harghita Băi. Am urcat până sus, priveliștea este absolut superbă de pe drumul „însoțit” de păduri, pe ambele părți), însă nu am reușit să găsim nicio baie, ci doar un lac. Ah, și un parc de distracții („Balu”, sau ceva asemănător). Nici urmă de kurtos kalacs (este produsul lor, al uzurpatorilor – trebuie să-i păstrăm denumirea de origine), iar Cristi era foarte supărat…🙂

Pe la ora 15 sun la Finanțe Publice Sibiu, pentru a afla ce s-a întâmplat și de ce mi s-au blocat conturile. De la camera 60 mi se spune că este vorba de impozitul pe veniturile realizate din drepturi de autor în perioada 2008-2009 (când am lucrat în agenție). Le întreb pe doamne de ce apare așa ceva, pentru că firma a plătit impozitele, dar ele spun că nu este înregistrat niciun impozit pe numele meu, la Sibiu. Știam că declarațiile de venit au fost trimise în 2009 de către contabila firmei și am presupus că și în 2010 s-a întâmplat la fel (chiar s-a întâmplat). Am sunat-o pe contabilă (ce inspirat am fost că am păstrat numărul ei de telefon) și i-am spus problema. Ea mi-a spus că s-a plătit impozitul și că (pe bună dreptate), firma ar fi fost trasă la răspundere dacă nu ar fi plătit impozitele. Sun din nou la Sibiu, le spun că eu am înregistrat veniturile în București și poate de asta nu apar, dar că pot verifica la București.

– Ce treabă avem noi cu Finanțe Publice București?

– Păi cum, ce treabă aveți, doar faceți parte din aceeași instituție, nu?

– Doar nu vă așteptați să sun eu la București și să îi cred pe cuvânt că dumneavoastră v-ați plătit impozitele…

– ?! Păi să vă dea un fax sau ceva prin care să vedeți că s-a plătit.

– Nu se poate, domnule, trebuie să ne trimiteți dumneavoastră dovada plății.

O sun din nou pe contabilă, îi expun problema și îi zic că am nevoie de copii după ordinele de plată a impozitelor. Mi-a spus că, în primul rând, impozitele s-au plătit pentru toți angajații firmei (deci plata nu s-a făcut nominal), iar ca să stea să caute toate ordinele de plată i-ar lua vreo 2 săptămâni, dat fiind că ele se află în arhivă. Avea dreptate…

Pe la ora 17 părăsim Miercurea Ciuc și ținutul uzurpatorilor, cu destinația Râșnov. Pe drum, am ajuns și la Jigodin (localitate aflată imediat după ieșirea din M. Ciuc spre  Târgu Mureș), unde aflaserăm că există băi termale cu apă minerală. Ajunși acolo, am aflat că intrarea este 13 RON (deși mai multe persoane n-au spus că ar fi 5 RON – poate era tarif special pentru „outsider-i”) și că, deși există și băi individuale, nu ți se asigură nimic (prosop, șlapi etc.).

În fine, pe la ora 20 ajungem în Râșnov și  ne îndreptăm spre cetate. Ajunși acolo, vedem că pe bariera de la drumul din spatele cetății scrie orar: 10-19. Eu propun să urcăm, totuși, gândindu-mă că o fi orarul de acces pentru autovehicule. După puțin timp zărim un grup de spanioli coborând. Îi spun lui Cristi să-i întrebe dacă este deschis, că el știe limba lor (știe 4 limbi străine, acum încearcă s-o învețe pe a 5-a). Aflăm că nu.

– Hai să încercăm la peșteră, poate-o fi deschis acolo. Zic eu

Ajungem la peșteră, găsim o barieră pe care este scris același orar ca la cetate. Urcăm totuși, pe aleea ce duce până la peșteră (un drum care sunt convins că ne va rămâne multă vreme în minte :)) și vedem că intrarea se face printr-o căsuță care avea puse gratii la intrare.

A doua zi dimineață mergem să vizităm cetatea… Este incredibil ce se întâmplă în momentul de față acolo. Dacă în 2008 puteai vizita toată cetatea, inclusiv culoarul de lângă zid, încăperi vechi, chiar și muzeul unde erau expuse obiecte (haine, arme, armuri, vase de lut, chiar și o ghilotină etc.) ce se foloseau în perioada în care cetatea era locuită, astăzi mai poți vizita mai puțin de un sfert din cetate și tot ce poți vedea sunt ziduri dărâmate și munții din preajma cetății. Nici măcar telescopurile de pe platformă nu mai pot fi folosite… Andrei Manolescu a scris un articol foarte bun în Dilema Veche, pe această temă. Vă recomand să-l citiți măcar online.

Pe drumul înapoi spre Sibiu, am revenit la problema cu conturile bancare. Nu exagerez, am dat cel puțin vreo 20 de telefoane doar ca să mă lămuresc care era, de fapt, problema. Pe scurt, eu având domiciliul stabil în Sibiu, sunt în evidența Finanțelor Publice Sibiu (o glumă proastă, nu o instituție publică), iar impozitele s-au plătit în București (firma are sediul în București și trebuie să plătească impozitele aici). Ei bine, „amicii” de la Sibiu, deși știau că eu am înregistrat venituri la o firmă din București pe perioada respectivă, nici măcar nu s-au obosit să verifice dacă Finanțe Publice București a încasat impozitele aferente… Pur și simplu mi-au blocat toți banii pentru o sumă de 1500 RON, fără a mă anunța în prealabil, fără a-mi da dreptul de a mă apăra în instanță… Tind să cred că este singura țară din Uniunea Europeană în care se petrec astfel de lucruri. Mai curios este că nu au zis nimic de impozitul pe salariu (doar jumătate din venituri erau din drepturi de autor), care a fost plătit tot la București și tot ne-nominal. Luni am rezolvat problema, cu ajutorul contabilei (îi mulțumesc încă o dată, pe această cale), care mi-a trimis 2 documente ce atestă că am fost salariat al firmei și că mi s-a retras impozitul de 10% pe venituri de autor. Le-a luat o zi să trimită documentele la „urmăriri”, încă o zi să semneze deblocarea conturilor și încă o zi să transmită către bănci… Și asta, în urma presiunilor telefonice făcute de mine.

Caut un avocat dispus să dea în judecată statul român, dar nu dețin sume de bani prea mari în vederea procesului. Ofer la schimb servicii de consultanță în marketing – am o experiență de 3 ani în domeniu și încă 5 de studiu tot în domeniu și ocup o poziție care mă recomandă.

Sunt convins că nu sunt singurul care a pățit așa ceva (am auzit de cazuri asemănătoare de la alți oameni) și nu este normal să „înghițim” astfel de aberații ale statului român… Mai grav este că și băncile, care ar trebui să fie preocupate de clienții lor și, mai ales, de banii acestora, nu fac nimic, în condițiile în care pot exercita mult mai multă presiune asupra „organelor” (statului) decât niște simpli cetățeni. Dar nu-i nimic, există soluții și pentru asta: o să-mi mut domiciliul în altă țară, pentru a nu mai plăti impozite statului român, iar în ceea ce privește banii fie îi voi depune într-o bancă străină (băncile românești nu sunt interesate de banii mei, se pare), fie în ziua salariului îmi retrag toți banii de pe card și îi pun „la saltea”. Dacă vreți să falimentați o bancă, aceasta este cea mai bună soluție, cu condiția de a strânge mai mulți oameni care să facă același lucru.

Pe drumul spre Sibiu, la o ieșire din curbă, cu vizibilitate foarte bună, pe o porțiune de drum drept, marcajul era cu linie continuă încă vreo 20m. Cristi a depășit o mașină, iar „prietenii” noștri polițiști erau la pândă. Au așteptat vreo jumătate de oră șpagă, au văzut că nu avem astfel de intenții și, văzând că permisul expiră oricum în câteva zile, i-au dat doar o penalizare de 2 puncte și amendă.

Câteva din concluziile unui om venit din afară:

„În Maroc există mai mulți kilometri de autostradă decât în România.”

„În România e frumos orice nu a fost atins de om.”

„Such a nice country. Pitty for the people”

Restul îl las pe el să le spună.

p.s. acum câteva zile T.B. (nu merită privilegiul de a-i scrie numele) a declarat că actul de abdicare a regelui Mihai reprezintă înaltă trădare a țării. „Fiecare țară are liderii pe care îi merită”, spune o vorbă celebră. Eu nu-l merit nici pe el, nici pe cei care îi ascultă ordinele (guvernul, în special), îl merită cei care l-au votat și cei care nu au mers la vot în 2008 și, mai ales, în 2009. Mai bine vă cărați din țară dacă tot nu vă interesează soarta ei.

This entry was posted in viața de zi cu zi and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Experiențe de (ne)uitat în România anului 2011

  1. Olimpicu says:

    Poti sa faci un scenariu de film din ce ai povestit tu pana acum

  2. andu says:

    mda… ieri aveam programare la stomatolog, ma duc sa scot bani de pe card (stiam ca am un amarat de 100 ron). tastez 90 ron, apare fonduri insuficiente. mai tastez inca o data 50 ron (ma gandesc ca poate am mai putin de 90 ron stiu eu), fonduri insuficiente. intru in banca si cer un extras de cont explicandu-le ca imi lipsesc 100 ron de pe card. angajatul bancii cauta si ma informeaza ca de la primaria Sibiu mi s-a pus proprire pe suma existenta pe card. incerc sa-mi aduc aminte ce treaba am eu cu primaria Sibiu. in fine, m-am imprumutat de la un prieten, destul cat sa-mi platesc extractia de masea. ma duc la impozite si taxe din primaria Sibiu si acolo mi se explica ca din 2008 am o amenda neplatita de la Tursib. deci dupa 5 ani vii si blochezi cardul, si asa gol, 100 ron fiind ultimii mei bani. 100 ron mi se pare extrem de mult, mai ales ca exista si un copil in intretinere, iar venitul meu lunar este unul extrem de mic (ca in Romania). nu mi-am platit asigurarea de sanatate de 5 ani, tocmai pentru ca dintr-un venit foarte mic nu ai cum sa platesti nici un fel de asigurare, daramite o amenda de la Tursib. in general, majoritatea romanilor castiga foarte putin. evident ca nu m-am mai urcat vreodata in autobuz fara bilet, regret ca am facut-o in 2008: s-a intamplat pentru ca abia ma mutasem in Sibiu si nu aveam o letcaie in buzunar iar eu trebuia sa ajung intr-un timp foarte scurt la naiba in praznic. ce nu pot sa inteleg: a ramas Johannis fara bani de panselute, a terminat cu marii evazionisti care fura legal de ii executa silit pe amaratii din Sibiu? rusinos: l-am votat in 2012, dar in 2016 nu o voi mai face iar sibienii n-ar trebui sa-i mai voteze pe cei de la Forumul democrat al germanilor (care fac majoritatea in Consiliul local Sibiu) care au aprobat aceste popriri, evident cu acordul lui Johannis …

  3. Vladi Martinus says:

    andu, nu stiu daca popririle sunt in responsabilitatea primariei sau primaria doar executa o lege data la nivelul guvernului, insa cel mai deranjant lucru este, de dparte, faptul ca nu esti anuntat in prealabil, ci te trezesti subit ca nu mai poti folosi banii din cont. Normal (dupa parerea mea) ar fi sa primesti o notificare, macar prin posta (sa zicem ca nu au adresa ta de e-mail in baza de date si nici numarul de telefon, desi sunt convins ca l-ar putea obtine foarte usor de la operatorii de telefonie mobila), prin care sa iti fie adus la cunostinta ca ai de platit suma … in termen de … zile. Pentru ca, nu-i asa? cum poti plati o amenda daca iti este blocat contul bancar si n-ai acces la bani? Este total absurd ce se intampla. Cred ca, daca cineva ar da in judecata Primaria Sibiu pentru aceste practici, ar avea castig de cauza.

  4. ima says:

    Ai trecut printr-o gramada de aventuri. Dar bine ca s-au rezolvat toate.

  5. Vladi Martinus says:

    Din fericire, da. Dar sa treci prin asa ceva nu este deloc placut…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s