Despre taxe și impozite în România (și nu numai)

Impozite

Cota unică de impozitare a fost de departe cea mai bună idee pentru economia românească post-comunistă. Odată cu implementarea sa, a ieșit „la suprafață” peste 50% din economia subterană (o spun din surse statistice-puteți verifica dacă nu mă credeți), ceea ce a sporit cu mult absorbția de fonduri la bugetul de stat, venite din impozite. Specialiștii și cei care s-au pus în temă cu subiectul știu, însă, că impozitul de 16% nu s-a aplicat chiar în toată economia (în unele locuri, cum ar fi Bursele, chiar ar fi fost recomandat să rămână la valori mai mici, însă politicienii noștri nu au fost și nu sunt prea interesați de dezvoltarea acestui sector). Ba mai mult, „genialul” nostru premier, un economist desăvârșit (sic) s-a gândit că o bună modalitate de a „curăța economia” (ca să folosesc cuvintele sale) ar fi un impozit minim, indiferent dacă o firmă înregistrează profit sau nu.

Știm cu toții cât s-au lăudat guvernanții noștri cu acest impozit- sute de mii de „firme-fantomă” au dispărut, încasările la bugetul de stat au crescut cu sute de milioane de euro etc. Cine știe, însă, câte locuri de muncă s-au pierdut, câți bani s-ar fi încasat dacă nu se implementa impozitul minim…? De ce spun asta? Pentru că, într-un an de „restriște economică” precum 2009, nu doar firmele mici au supraviețuit foarte greu, ci și cele mari. Așadar, banii care ar fi putut fi folosiți în investiții (tehnologie, resurse umane, creșterea productivității etc.) au ajuns în buzunarul statului. Și cine este cel mai prost investitor/administrator din lumea asta? Da, el este: statul. Ce a făcut statul cu banii respectivi? N-am nici cea mai vagă idee.

Sunt absolut convins că o parte dintre IMM-urile care au dispărut în urma acestei măsuri erau „căpușe” sau „firme-fantomă”, însă sunt la fel de convins că printre ele se aflau și agenți economici corecți, care își onorau datoriile față de stat. Firme fictive există în toată lumea asta, nu doar la noi. Doar că în alte țări există o gardă financiară care are oameni special angajați pentru a depista și amenda astfel de firme, spre deosebire de România, unde probabil că acești oameni sunt plătiți să joace Solitaire la birou sau să converseze pe messenger…

Acum 4 ani am luat parte la o serie de seminarii și școală/universitate de vară (Université d`été), organizate de Institute for Economic Studies în Franța, dedicate libertății economice în Europa. În cadrul universității de vară, au luat parte și intelectuali „de stânga”, care erau de-a dreptul îndrăgostiți de termenul de „dumping fiscal”. Trecem peste faptul că alăturarea celor 2 termeni nu prea are logică, pentru a prinde esența a ceea ce sugerau ei și ce se tot discută de câțiva ani încoace: statele Uniunii Europene ar trebui să aibă o fiscalitate unitară și o cotă unică de impozitare. Nu vă grăbiți să le dați dreptate- cota unică ar trebui să fie, în viziunea lor, la nivelul Franței sau Germaniei, adică peste 30%. Cine ar fi avantajat de această cotă ridicată și de lipsa concurenței fiscale? Evident, statele deja dezvoltate, ale căror economii se bazează preponderent pe consum. De ce le este frică de concurență? Voi da un singur exemplu, care ar trebui să răspundă la această întrebare: investiția Nokia de la Jucu, județul Cluj. Evident că nu au investit mulțumită infrastructurii sau a productivității umane ridicate, ci pentru avantajele fiscale (și cheltuieli de personal reduse, dar asta este altă poveste) date de cota noastră unică de 16%.

În numărul 44 (8 noiembrie) al revistei Capital citeam că Bulgaria, Ungaria și Olanda practică, în momentul de față, impozite mai scăzute decât noi. Dacă nu mă înșală memoria, Bulgaria are chiar o cotă unică de 10%. Ei bine, în loc ca noi să încercăm să devenim mai competitivi decât aceste țări, pentru a putea atrage investiții străine, stăm cuminți în bancă și ascultăm ce zice dom’ profesor FMI (FMI-le, cum ironic îl numea profesorul nostru de Finanțe Publice, din facultate) și menținem cota de impozitare la 16%. De ce? Foarte simplu: o mână de oameni (guvernul/statul) care țin să persevereze în greșeală vor putea fugi de răspundere și, mai apoi, să arate cu degetul atunci când țara va intra în faliment, zicând „Noi am făcut ce a zis FMI”. Vă imaginați cumva că FMI vrea binele României?! What a joke! Evident că nu. Pe ei îi interesează să-și recupereze banii împrumutați și statele puternice să rămână, în continuare, la fel de puternice.

Cu aceste nemaipomenite măsuri, procentul de 50% ieșit „la suprafață” odată cu adoptarea cotei unice de impozitare s-a dus înapoi către economia neagră/subterană. Sincerele mele felicitări!

Taxe

Trecem la partea de taxe acum… Presupunem că nu știe toată lumea ce înseamnă TVA și spunem că, pe scurt, ea taxează consumul și că este suportată în întregime de către consumatorul final/contribuabilul (a.k.a. plătitorul de taxe și impozite către stat). Pentru detalii și explicații, rog apelați la rubrica intitulată „comentarii”.

Aceeași mână de oameni de care vorbeam mai sus, în rolul lor de elevi cuminți, au urmat întocmai instrucțiunile FMI și au ales ca metodă de atragere a fondurilor la bugetul de stat mărirea TVA până la 24%. În primul rând, într-o perioadă de criză, consumul atinge cote minime și nu ai ce să taxezi. Ba, dimpotrivă, îi sărăcești mai rău pe cei săraci. În plus, nu trebuie să fii mare economist ca să-ți dai seama că o astfel de creștere aduce cu sine o creștere a inflației. Inflație care face ca fondurile suplimentare strânse la bugetul de stat din creșterea TVA-ului să aibă o valoare reală aproape de zero.

Ați fost amăgiți și voi de posibila scădere a TVA-ului la alimente până la 5%? Stați liniștiți, a fost doar o manipulare mediatică. Dacă s-ar fi scăzut TVA-ul la nivelul respectiv, fiți sigur că prețurile nu ar fi scăzut proporțional și tot voi, în calitate de consumatori, ați fi avut de pierdut- ar fi „pompat” inflația (raportul preț cu TVA/TVA ar fi crescut) pe care, evident, tot contribuabilul o suportă.

Ultimul, dar nu cel din urmă și, cu siguranță, foarte important este

Salariul minim

În ultimele săptămâni am auzit și citit prin presa de specialitate o serie de știri/articole legate de acest subiect. Asta, deoarece sindicatele (a se citi „liderii de sindicate”) cer mărirea acestuia de la 600 RON, cât este în prezent, la 750 RON, pentru anul viitor.

Cei de la revista Capital sugerau că în momentul de față, ajutorul de șomaj, salariul unitar și alte astfel de instrumente nu vor mai fi corelate cu salariul minim pe economie, Guvernul încercând, astfel, să scape de această povară și de eventualele proteste ale sindicaliștilor.

Ei bine, haideți să vedem acum cum stă treaba cu salariul minim, dintr-o perspectivă microeconomică (foarte simplă, de altfel)…

Luăm exemplul următor: Fabrica de textile X are nevoie de 100 persoane pe postul de croitor. Pentru aceasta, însă, are la dispoziție un buget de 50.000 RON. În aceste condiții, se găsesc 100 de persoane (de origine română sau nu) care ar fi dispuse să muncească pentru un venit net de 300 RON net/500 RON brut/lună (valori aproximative, dar foarte apropiate de realitate). Patronul nostru de fabrică este foarte fericit că a reușit să se încadreze în acest buget- știe că un salariu mai mare i-ar crește prea mult cheltuielile și fabrica nu ar mai avea profit, și așa foarte mic în perioada de restriște economică. Iar cu mai puțin de 100 de croitori/croitorese productivitatea ar scădea, ceea ce ar duce la o scădere mai mare a veniturilor decât a cheltuielilor cu personalul.

Bucuros, merge la contabilul său și îi spune că a reușit să găsească 100 de persoane dispuse să muncească pentru un salariu brut de 500 RON/lună. Contabilul se bucură și el și începe să demareze procedurile pentru întocmirea cărților de muncă (pentru a mai tăia din cheltuieli, contabilul a preluat și sarcini ce țin de Resurse Umane) pentru cei 100 de angajați (oamenii noștri se numără printre cei care vor să fie corecți). Când ajunge, însă, la Inspectoratul Teritorial al Muncii, i se spune că este imposibil să plătească fiecare persoană cu un salariu brut de 500 RON/lună, din moment ce legea prevede 600 RON. Degeaba se chinuie contabilul nostru să le explice că oamenii sunt dispuși să muncească pe un salariu mai mic, că au și semnat că sunt de acord… Nu-l ascultă nimeni și i se repetă obsesiv „așa zice legea, dom’le!”.

Ei bine, contabilul foarte supărat merge și îi spune toate acestea patronului.

Ce face patronul în această situație? Are mai multe variante la dispoziție:

1. Crește salariile brute la 600 RON pe lună, ceea ce duce la o creștere de 10.000 RON a cheltuielilor lunare cu personalul. Profitul său se duce naibii și fabrica intră în faliment.

2. Crește salariile brute la 600 RON și renunță la 16-17 oameni, pentru a se încadra în bugetul de cheltuieli. Productivitatea scade, însă, cu 16-17%, veniturile scad și ele simțitor. Din nou, profitul se duce naibii și fabrica intră în faliment.

3. Cea mai probabilă și, în același timp, cea mai întâlnită variantă la noi: trece salariul brut de 600 RON (aproximativ 360 RON net) pe cărțile de muncă ale acestora, dar îi plătește cu mai puțin de 300 RON net, pentru a se putea încadra în 50.000 RON/lună, incluzând taxele (CAS, șomaj, fond de pensii etc.) și impozitul pe venit. La scurt timp, este vizitat de câțiva inspectori teritoriali ai muncii, care descoperă neregulile și îl amendează drastic. Are de ales: fie le dă o șpagă inspectorilor și scapă „basma curată”, fie plătește amenda și închide fabrica, pentru că nu își permite să plătească amenzi de fiecare dată când vine vreun inspector „în vizită”.

Niciuna din cele 3 variante nu este tocmai încurajatoare, nu? Unde mai pui că cei 100 de oameni care ar fi avut o sursă de venit (oricât de mic ar fi el), dar nu le rămâne decât să caute în continuare un patron dispus să plătească cu 360 RON (net)/lună un muncitor necalificat, cu 4/8 clase și, poate, fără experiență.

Dragilor, înainte să aruncați cu pietre în „economiștii ăștia materialiști și fără suflet” dați-mi voie să vă spun 2 lucruri: 1. O piață (chiar și a muncii) liberă se reglează de la sine și prețurile se stabilesc după principiul punctului de întâlnire într curba cererii și cea a ofertei; 2. Nu îi obligă nimeni pe oameni să muncească pe salarii foarte mici (dacă reușiți să și dați o definiție obiectivă a termenului „salariu foarte mic” sunteți nemaipomeniți), ei aleg.

Mai jos, nenea de la care am învățat eu câte ceva despre libertatea economică și de ce este ea benefică, vorbind mai pe larg despre salariul minim și sindicate (atât de „dragi” mie). Nimeni altul decât Milton Friedman (1912-2006), cel care a inspirat atâția mari economiști și chiar politicieni ai vremurilor sale (și nu numai). Vă recomand, din nou, cu cea mai mare căldură, să citiți opera sa (scrisă împreună cu soția), „Free To Choose: a Personal Statement”.

p.s. la capitolul taxe, ar fi trebuit să detaliez și cum stau lucrurile cu contribuțiile sociale, dar am scris deja prea mult, așa că voi vorbi mai pe larg într-un viitor articol.

This entry was posted in economie and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

18 Responses to Despre taxe și impozite în România (și nu numai)

  1. Lamya says:

    Apreciez silinta pe care ti-ai dat-o scriind la articolul asta, insa vroiam sa subliniez o chestie importanta, cred eu🙂
    Nu ar trebui sa condamnam FMI pentru esecul nostru. Este normal ca cineva care te-a imprumutat sa isi vrea banii inapoi, oricine si orice entitate ar face acest lucru, mai ales cand vorbim de sume fabuloase. Este adevarat ca masurile impuse sunt drastice, dar asta meritam in conditiile in care noi (a se intelege Guvernul) nu reusim sa ne gestionam si sa inmultim banii primiti. FMI nu face investitii (ca BERD) si nici “donatii” (ca UE), este normal sa isi vrea banii inapoi, este doar o banca.
    Problema nu este la FMI ci la guvernantii nostri care nu au nici cea mai mica idee de macroeconomie si nici nu stiu cum sa inmulteasca banii primiti. In plus, si UE a semnat un acord monetar cu Romania, pe o dobanda mai mica, dar cu toate astea, guvernantii nostri au ales FMI (cu o dobanda mai ridicata).
    Ceea ce este si mai grav, este ca nu suntem in stare sa folosim banii care ni se ofera “gratis”, si aici ma refer la fondurile structurale de la UE pe care nu le-am folosit la maxim si care se pierd pe minut ce trece. Desi multi au spus ca aici ar trebui sa se orienteze eforturile noastre, nu se face mai nimic in acest sens.
    Cu privire la sistemul de impozitare in cota unica 16% vreau doar sa spun ca majoritatea statelor dezvoltate au un sistem diferentiat de impozitare. Din cate stiu, in Danemarca nu se impoziteaza si nu se datoreaza contributii sociale pentru un venit mai mic de cateva mii de euro, insa ce depaseste acest nivel se impoziteaza cu mai mult de 16%. Sistemul “comunist” de impozitare in transe era ok in sine, doar ca nu era aplicat bine. Este normal sa nu se impoziteze veniturile foarte mici, nu are ratiune economica sau sociala sa iei 16% si dintr-un venit de RON600, cat este salariul minim pe economie, ca sa nu mai spun ca se mai scad si contributiile sociale. Ar trebui garantat un venit minim cu care o persoana adulta normala poate trai, iar acesta nu este in niciun caz RON300 (aproximativ), de aceea sunt de parere ca impozitarea in transe este buna la noi in tara, pentru a scoate din saracie macar o parte din oameni. Aceeasi idee a fost si impozitul minim, nu conta cat castiga o firma, trebuia sa plateasca impozit la stat si asta nu e normal, doar ca si-au dat seama prea tarziu.
    Sper ca a fost relevant comentariul meu🙂

  2. Vladi Martinus says:

    Multumesc, Silvia si apreciez si eu comentariul tau.:)
    La randul meu, insa, am o remarca de facut, referitor la impozit si venit minim.🙂
    Noi nu suntem un “stat dezvoltat”, in primul rand. In al doilea rand, chiar si intr-un stat dezvoltat, nu cred ca este foarte greu sa faci o “inginerie financiara”, prin care sa te incadrezi la un nivel mai mic de salarizare. S-ar putea sa ma insel- tu stii mai bine, lucrezi in domeniu. In al treilea rand, orice economist (in toata puterea cuvantului, nu un absolvent de facultate cu profil economic care apare pe la tv sau prin presa) ai intreba despre impozitul pe venitul salarial, iti va spune acelasi lucru: impozitul DESCURAJEAZA munca.
    Iar sa spui ca sistemul comunist de impozitare era bun… revin la ce spuneam in articol: cat la suta din economia “gri” a iesit la suprafata in urma cotei unice de impozitare? De ce aleg investitorii economii cu cote unice de impozitare (vezi Romania sau Bulgaria)? Eu zic ca le simplifica foarte mult planificarea investitiilor si a afacerilor. Din nou, poate ma insel eu, care nu lucrez in domeniu si nici nu sunt investitor strain…
    Venit minim garantat… Ok, haide sa stabilim un venit minim garantat (actualmente salariul minim legal). In functie de ce il stabilim? De cate mese la McDonald’s (cred ca ai auzit si tu de utilizarea meniului Big Mac ca etalon al nivelului de trai comparat, in lume) poate cumpara cu acei bani, pe zi? De cosul zilnic de produse? Dar cu hainele cum ramane? Dar oare produsele din acest cos au acelasi pret peste tot? Categoric nu.
    Stii tu ca o persoana nu poate trai cu 300 RON/luna? Eu am trait si cu mai putin in primul an de facultate si, din cate se poate vedea, sunt intreg si (sper) sanatos.
    Daca nu ai facut-o, te rog uita-te la interviul cu Milton Friedman. Daca ai facut-o, mai uita-te o data. Poate m-am exprimat eu laconic.
    Stii tu sigur ca nu exista nicio persoana care ar fi dispusa sa munceasca cu 300 RON/luna? Ma indoiesc. Si atunci, ce se intampla cu acestia? Raman, in continuare, someri, iar noi platim lunar un procent din salariu pentru ca ei sa aiba din ce trai…
    Ah, si inca ceva: eu NU vreau sa fim un stat dezvoltat, daca prin asta intelegi “welfare state”. Nu vreau sa traiesc intr-o societate in care statul sa-mi spuna mie ce sa fac, sa perceapa taxe si impozite pentru ca oamenii sunt prea lenesi, indiferenti si iresponsabili. Nu, merci!

  3. Olimpicu says:

    Articol foarte bine documentat! Argumentele, desi clasice, bine enuntate! Doresc insa sa spun ca aceasta discutie ramane pur teoretica si nu poate avea efecte concrete in societate daca nu este urmata de actiune politica….adica daca cei care impartasesc aceste idei nu sunt dispusi sa sustina intr-o forma sau alta o formatiune politica care urmareste implementarea modelului economic liberal (aceasta sustinere poate fi simplul vot, convingerea celor din cercul de cunostinte asupra necesitatii unei opinii politice exprimate sau chiar activismul politic formal).
    Ideea, oricat de frumoasa, daca nu este urmata de actiune, ramane doar o idee!

  4. Vladi Martinus says:

    Perfect de acord cu tine, Olimpic! Si revin la ideea enuntata in comentariul anterior: unii prefera “welfare state”-ul, care sa faca “ce trebuie”, in loc sa mearga la vot si sa propuna actiuni concrete.
    Cat despre a sustine o formatiune politica, stii ca intram intr-un subiect mai sensibil, pe care noi doi deja l-am intors pe toate partile.🙂

  5. Lamya says:

    Venitul minim care ar trebui sa fie “garantat” poate fi stabilit statistic destul de usor si tu stii asta🙂
    Poate ca impactul initial al cotei unice a fost sa reduca economia gri, insa in ultimii doi ani tot aceasta cota unica si mentinerea ei a crescut in mod spectaculos evaziunea, firmele dand mult mai multi bani “in mana” si nu pe stat tocmai pentru a scuti taxele (implicit angajatii accepta pentru ca primesc un ban in plus). Crede-ma, am vazut cu ochii mei. In etapele de recesiune taxele ar trebui reduse, tocmai pentru a stimula iesirea economiei gri din subteran si pentru a stimula consumul prin cresterea veniturilor.
    Stiu ca in orice moment ti se pare ca nu iti ajung banii si poate ai vrea mai mult, insa daca ai castiga 4000 eur pe luna, cred ca ai da mai usor 500-1000 eur la stat, pe impozite. Cam asta este perceptia in statele dezvoltate, iar evaziunea la ei este mult mai mica, iar statisticile o dovedesc. Spre acest lucru trebuie sa tinda si Romania. Da, suntem un stat subdezvoltat, dar trebuie sa facem pasi sa evoluam, iar asta se poate face prin stimularea consumului, reducerea taxelor si folosirea banilor de la UE care, repet, sunt “gratis”!
    Si da, am trait si eu cu mai putin de 300RON pe luna, dar asta era cand eram in facultate, in camin si mama imi mai trimitea din cand in cad mancare gatita. Fii realist la faza asta, nu ai putea trai acum DECENT cu 300RON, oricat ai incerca. Ma uit la mama mea care lucreaza la stat si castiga in prezent 400RON, nu are rate la casa si cu toate astea, tot trebuie sa o ajut financiar. Gandeste-te doar ca o luna de intretinere iarna ajunge la cel putin 100RON.
    Da, sunt si romani lenesi si hoti, dar sunt de parere ca macar celor cinstiti ar trebui sa li se asigure un trai decent, asta pentru a nu se transforma toti in hoti.

  6. Vladi Martinus says:

    “In etapele de recesiune taxele ar trebui reduse, tocmai pentru a stimula iesirea economiei gri din subteran si pentru a stimula consumul prin cresterea veniturilor.”
    Ai zis cel mai mare adevar din lume si, in acelasi timp ai dat raspunsul in locul meu.🙂 Nu cota unica a dus ecnomia in subteran, ci cota unica prea ridicata.🙂
    Cei 500-1000 Euro pot fi folositi mult mai eficient de catre o organizatie caritabila/non-profit decat de catre stat si cred ca stii si tu asta. Sau, mai bine, pot fi folositi la noi investitii, care pot crea noi locuri de munca.
    Dar, Silvia… sa spui ca un stat subdezvoltat evolueaza prin consum este o mare greseala. Pentru a putea consuma, trebuie sa si ai de unde, iar asta inseamna investitii (ce lipseste la noi cu desavarsire). Mai avem mult pana la a ajunge la stadiul de dezvoltare in care trebuie sa stimulam consumul. Si apropos de consum, exista si state care s-au dezvoltat si traiesc foarte bine fara consum, doar din investitii (cel mai la indemna exemplu este, evident, Japonia).
    Si eu sunt de acord ca celor cinstiti ar trebui sa li se asigure un trai decent, dar stai tu sa clasifici populatia Romaniei in “cinstiti” si “necinstiti”? Daca da, pe ce criterii? Pot fi ele universal valabile? Eu zic sa-i lasam pe cei care au bani sa investeasca, pentru ca banii aia multi pentru care ii hulim toata ziua nu ii tin la saltea, ii investesc in alte afaceri sau infiinteaza organizatii caritabile (de exemplu, exista Fundatia Dinu Patriciu, exista Fundatia Dan Voiculescu si probabil alte cateva, mai putin cunoscute).
    Inca ceva: aceeasi rugaminte ca in comentariul anterior: defineste termenul “trai DECENT”/venit minim garantat

  7. Lamya says:

    Trai decent inseamna sa nu te gandesti ca a doua zi nu ai bani sa iei o paine in termeni plastici si inseamna sa ai un venit care sa iti asigure mancarea, plata utilitatilor si achizitia bunurilor de stricta necesitate fara nicio problema. Nu sunt statistician, dar aceste lucruri se pot calcula. Acest sistem este folosit si de banci atunci cand iti calculeaza limita de credit disponibila pentru un anumit venit castigat, mai precis: castigi o suma de bani, platesti mancare/utilitati/etc si trebuie sa mai platesti si o rata, iar de acolo se calculeaza in mod invers creditul maxim pe care ti-l poate acorda banca.
    Cand ma refeream la taxe reduse, nu ma refeream numai la cota unica, iar discutia era despre cei cu venituri mici, care din punctul meu de vedere ar trebui scutiti de la astfel de taxe si impozite.
    Si hai sa nu ne raportam la China, ei inca traiesc in comunism. Asa era si la noi pe vremea lui Ceausescu, se faceau investitii dar oamenii stateau la cozi pentru ca nu aveau nimic de mancare. Era mai bine asa? Poate m-am exprimat putin neclar, dar cred ca intelegi la ce ma refer. Cand stimulezi consumul, creste cererea, automat se vor crea mai multe locuri de munca pentru a produce bunurile solicitate de cerere si astfel creste economia.
    De ce crezi ca rata de referinta europeana a scazut dramatic de la inceputul crizei si inca nu a inceput sa creasca? Tocmai pentru a stimula creditarea si consumul.
    Gandeste-te putin cu mintea limpede la asta si vei intelege ce spun.

  8. Vladi Martinus says:

    Silvia,
    Ce spui tu este putin utopic- bani de paine, intretinere, o rata… da, pot fi calculate. Exista o problema, insa: macroeconomistilor le place sa se “joace” cu valori medii. Da, de acord cu tine ca bancile pot face asta- doar ca ei calculeaza o rata in functie de veniturile fiecarui client in parte. Or, daca s-ar aplica aceeasi schema si de catre stat in calcularea unui “trai decent” ar fi un haos total.
    Mintea mea este foarte limpede si o sa-ti spun si de ce:
    1. “Asa era si la noi pe vremea lui Ceausescu, se faceau investitii dar oamenii stateau la cozi pentru ca nu aveau nimic de mancare.” Cati ani avea in ’89? Tind sa cred ca nu mai mult de 6. Eu aveam 5, dar fratii mei aveau 8, respectiv 11 ani. Ei nu au avut norocul meu, de a se naste mai tarziu, ci au fost “de sacrificiu”- se puneau la coada la lapte la ora 10 seara, ca sa fie printre primii dimineata la ora 6, cand venea laptele la “alimentara”. Tu nu ai trait asa ceva- nu ai avut de intretinut 3 copii cu o ratie fixa de mancare (evident, insuficienta). Tu nu ai trait ce a trait mama mea, sa fii nevoita sa mananci pielita si grasimea de pe carne, pentru ca ai tai copii sa poata manca sanatos si indestulator. Imi vine sa ma urc pe pereti de nervi fiecare data cand aud pe cineva ca spune ca era/este mai bine in comunism. Si ma doare cand aud asta de la cineva care lucreaza intr-un domeniu strans legat de economie.
    Da-mi un exemplu de investitie rentabila facuta pe vremea lui Ceausescu. Desigur, vei pomeni clasicul canal Dunare-Marea Neagra. Si, daca tot vorbeam de trai decent, ai idee cu cat au fost platiti oamenii care au lucrat la el? Eu am cunoscut rude ale acelor muncitori, care mi-au zis ca li se asigura supravietuirea si nimic mai mult.
    Ai idee unde au dus investitiile lui Ceausescu pe care tu le lauzi atat? Iti zic eu: la inflatie de 200-300%. De ce? Pentru ca acele investitii s-au facut “pe datorie”, iar amicul tau Ceausescu a tinut cu tot dinadinsul sa isi plateasca acea datorie externa. Stiai ca in anii ’80 Romania era singura tara fara datorie externa, in timp ce restul tarilor erau indatorate pana peste cap? Lor le-au fost “sterse” datoriile, la noi nu au mai avut ce sterge.
    2. “Si hai sa nu ne raportam la China, ei inca traiesc in comunism” – sfatul meu este sa mai citesti parerile unor economisti avizati despre economia Chinei- vei fi surprinsa sa afli ca economia lor este un hibrid de comunism cu capitalism. Daca vrei sa-ti dau cateva site-uri de referinta, o fac cu cea mai mare placere. Exemplul cel mai apropiat de economie totalitara (comunista) este Rusia-tine cont, totusi, ca nu este in forma sa pura.
    3. “Cand stimulezi consumul, creste cererea, automat se vor crea mai multe locuri de munca pentru a produce bunurile solicitate de cerere si astfel creste economia.”
    Pe undeva sunt de acord cu tine- cresterea consumului duce la o cerere mai mare, care duce la crearea de noi locuri de munca. Atentie, insa la 2 aspecte:
    a) cresterea artificiala (a se citi “stimulata de catre stat”) a consumului duce la inflatie (cresc preturile la produse/servicii, dar nu creste si productivitatea)- inflatia deja am explicat in articol la ce duce, deci nu cred ca este cazul sa ma repet
    b) cresterea naturala a consumului este data de investitii (in tehnologie, resurse umane etc.), care asigura si o productivitate sporita, ceea ce ne elimina problema inflatiei. Pentru asta, insa, statul trebuie sa-si asume rolul pe care i l-a dat economia de piata, si anume acela de arbitru, nu de jucator. Doar ca oamenilor din ziua de azi (“societatii de consum”) le place ca statul sa intervina- e mai comod sa ia el decizii, masuri etc. cum crede de cuvinta, decat sa stai tu sa-ti bati capul cum ar trebui sa-ti investesti banii, cat de mult te poti indatora astfel incat sa ai si din ce trai… si exemplele pot continua.
    Sper ca m-am facut inteles si ca nu ai luat personal nimic din cele de mai sus. Ideile tale sunt logice, insa pornesc de la fundamente gresite (opinie pur personala). Daca ai vreodata ocazia, iti recomand cu toata caldura autori ca Ludwig von Mises, F.A. Hayek, Frederic Bastiat, Milton Friedman, Johan Norberg (mai apropiat de vremurile noastre), Michel Didier sau Paul Heyne. Lucrarea celui din urma, “the economic way of thinking” ar trebui sa reprezinte cartea de capatai pentru orice economist si, poate, chiar un cirteriu de angajare pentru cei care activeaza in sfera economica.
    Ma rezum la cele zise pana acum, pentru ca un comentariu ulterior ar insemna sa repet ideile de mai sus.

  9. ketherius says:

    1. Exemplul tau nu este corect. Cei 100 de oameni poate accepta sa lucreze pentru 300 RON, dar cred ca ar fi preferat sa lucreze pentru mai mult, nu crezi? Sau vrei sa imi spui mie ca au cerut sa lucreze numai pe 300? Crezi ca cei 83-84 ramasi nu ar prefera sa munceasca cu 15% mai mult pentru mai multi bani?

    2. “O piață liberă se reglează de la sine.” Dupa ce s-a intamplat in SUA nu pot sa aud asta fara sa rad. Tu poti sa o spui fara sa rosesti?

    3. “Nu îi obligă nimeni pe oameni să muncească pe salarii foarte mici.” Ba da, ii obliga. Daca nici un angajator nu ofera salarii mai mari – pe motivul ca “nimeni nu da mai mult, de ce sa fiu eu fraier?” – atunci oamenii sunt obligati sa munceasca pe cat li se ofera. Ceea ce vrei tu sa spui este “nimeni nu ii obliga pe angajatori sa ofere salarii decente”. Nu te intrebi cum de unele companii pot plati salarii rezonabile, iar altele nu? Ceea ce se intampla pe piata muncii in Romania este ca angajatorii au format un cartel care tine salariile reduse in mod artificial.

    Apropo de bugetul de salarii si numarul de angajati. Compania la care lucrez a redus personalul cu 30% (in IT) si cu circa 50% in general. Crezi ca a scazut productivitatea? Crezi ca veniturile sunt mai mici? Nu, dimpotriva!

  10. Vladi Martinus says:

    1. “Corect” este un termen relativ, daca te referi la el ca “fair-play”
    Normal ca ar prefera sa munceasca pe mai mult- cine nu ar prefera??? Nu ai inteles ideea- prefera sa munceasca pe 300 decat sa nu munceasca deloc. Get it?
    Nu au cerut sa lucreze pe 300, atat li s-a oferit si au acceptat.
    Cei 83-84 ramasi nu pot munci cu 15% pentru mai multi bani pentru ca, depasind norma zilnica de 8 ore, ei ar trebui sa fie platiti in plus pentru orele suplimentare (din cate stiu-sper sa nu ma insel- orele suplimentare sunt platite mai mult decat orele normale). Or, in aceasta situatie, patronul si-ar depasi bugetul de cheltuieli propus.
    Concluzia: ca sa te ajut sa vezi mai departe de exemplul dat (“padurea de copaci”, cum iti place tie sa spui), gandeste-te ca datorita faptului ca oamenii nu pot/nu vor sa lucreze pentru 300 RON net lunar, eu sunt obligat sa le platesc un procent din venitul meu obtinut prin “sudoarea fruntii” (sau a mintii), pentru ca ei sa stea acasa si sa primeasca bani fara a depune vreun efort. Daca tot vorbeam de corectitudine, mie nu mi se pare corect.
    2. Dupa ce citesc comentariul tau, nu pot sa rad. Ai citit macar un singur articol despre cauzele crizei subprime din SUA? Si nu ma refer la reviste politice sau pseudo-economisti care, la baza, sunt politicieni si au citit si ei 2-3 carti de-ale lui Keynes si se cred cei mai tari economisti. Reusesti sa realizezi ca guvernul american nu a reusit sa faca altceva decat sa prelungeasca criza, ajutand bancile/fondurile “too big to fail”?
    Pare ciudat, dar cauza crizei pare sa fie tocmai ideologia ta preferata, socialismul- asta a facut guvernul american cand s-a gandit sa impuna ca fiecare cetatean american sa aiba o casa, indiferent daca isi permite sa plateasca sau nu ipoteca (atentie! ipoteca, nu casa).
    Stiai ca ultima liberalizare a economiei americane s-a produs in 1999, cand Clinton a semnat actul care elimina separarea intre bancile comerciale si fondurile bancare, acordand ambelor aceleasi libertati si responsabilitati.
    Uite, iti recomand o lectura destul de scurta, dar foarte interesanta pe tema crizei financiare din SUA- sunt 2 articole:
    a)http://www.cato.org/pubs/journal/cj29n1/cj29n1-3.pdf “Reflections on the Financial Crisis” – Allan H. Meltzer
    b)http://www.cato.org/pubs/journal/cj29n1/cj29n1-13.pdf Money and the Present Crisis – Gerald P. P’ Driscoll jr.
    Citeste-le cu atentie, incearca sa intelegi ce vor sa spuna cei 2 oameni si sunt convins ca te vei lumina.🙂
    p.s. Nu doar ca nu rosesc, ci nu am nici macar un motiv pentru care sa renunt la aceasta idee. Tu nu rosesti de fiecare data cand preiei idei gata fabricate ale unor oameni prezenti in media (au un scop pentru care apar acolo) si le arunci pe blog-uri, fara sa analizezi si pareri contra?
    3. “Angajatorii au format un cartel care tine salariile reduse” :)))) suna a replica de film sau a titlu de carte best-seller. Un singur argument iti dau, desi exista nenumarate: daca este un cartel, cum se face ca oamenii buni dintr-o companie sunt recrutati de alte companii (uneori concurente, alteori nu), cu oferte salariale mai bune? Sau poate asta face parte din intelegerea dintre ei…Da, uite la asta nu m-am gandit.😛

    Apropo de bugetul de salarii si numarul de angajati- compania la care lucrez eu a redus personalul in doar 3 ani cu vreo 50%. Nu sunt in masura sa spun cat de productivi sunt oamenii ramasi (cu asta se ocupa departamentul HR sau seful de fabrica, dupa caz), dar pot spune ca depun un efort mai mare decat in 2008, iar veniturile au ramas, in medie, constante.
    Stiu ce vrei sa subliniezi, insa vorbim de 2 situatii diferite- cea prezentata de mine in exemplu are loc la angajare, cea prezentata de tine are loc la un timp DUPA angajare. te-ai gandit vreodata ca oamenii puteau fi la fel de productivi si inainte, doar ca nu erau motivati? Sau ca procesul de angajare s-a realizat (in cazul tau-in cazul meu sunt convins ca stau altfel lucrurile) dupa un set de criterii gresit?

  11. ketherius says:

    1. “Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”. Pentru 300 RON oamenii muncesc cu mai putina tragere de inima decat pentru 500 RON.

    2. Ajutorul dat de guvern nu a fost unul de tip socialist. Guvernul nu a ajutat oamenii sa aiba fiecare cate o casa, pentru ca cei care nu si-au putut permite ratele si-au pierdut casele. Guvernul a dat bancilor banii pe care bancile ar fi trebuit sa ii piarda. Bancile au dat bani unor oameni despre care stiau ca nu ii pot returna. Totusi bancile i-au dat, fara sa fie obligate de o lege de tip socialist; i-au dat cu imprumut si cu dobanda foarte mare, din lacomie. Cand oamenii nu si-au putut plati ratele si casele pe care le pusesera garantie nu au mai avut voloarea necesara pentru a acoperi datoria, bancile au cerut la guvern banii. Iar guvernul ce a facut? A luat de la oameni (bugetul e alimentat din taxe si impozite, nu?) si le-a dat catorva miliardari, ca sa nu piarda miliardarii bani. Asta numesti tu socialism?

    Cat despre articolele pe teme economice, tu uiti un lucru: sunt povesti. Sunt gandurile si ideile unor oameni care traiesc din ce publica. Pentru mine sunt la fel de ancorate in realitate ca si poeziile. Ai observat tu cati din cei care publica articole si teorii economice sunt efectiv implicati in realitate si in luarea deciziilor? Ei sunt filosofi care isi dau cu parerea. Daca nu face nimeni ca ei si nu merge bine, atunci spun ca teoria lor e buna si guvernul greseste ca nu o aplica. Daca guvernul face cum vor ei si nu merge bine, atunci au fost factori perturbatori neprevazuti si reaua vointa a unora a schimbat conditiile in care s-a aplicat teoria si de-aia nu merge. Una peste alta, sunt la fel ca si profesorii de matematica: inteleg modele foarte abstracte si vin cu teorii foarte ingenioase, dar majoritatea nu reusesc sa scoata o hartie blocata in imprimanta.

    3. In segmentul “muncitori calificati” exista o intelegere intre angajatori sa tina salariile la un anumit nivel. Stiu personal un intreprinzator care a oferit salarii mai mari cu 30% decat ceilalti din bransa, dorind sa isi motiveze angajatii sa fie mai amabili si mai productivi. N-am putut sa cred – pana nu am auzit cu urechile mele – ce au putut sa ii zica/faca alti patroni pentru asta. De la “ce, ba, tu esti mai jmeker si te da banii afara din casa?” pana la “ai grija, fratioare, cu salarii asa mari nu o sa mai ai bani sa-ti repari sandramaua dupa ce arde”.

    Angajatii care sunt “furati” de la o firma la alta sunt oameni aflati la un nivel mai mare decat “fierar-betonist”, “lucrator comercial” sau “operator chimist”. In segmentul angajatilor foarte calificati exista o competitie care nu se regaseste in segmentul muncitorilor calificati.

  12. EO says:

    apropos, voi astea credeti ca-s hibele societatii romanesti?
    va spun eu, hiba, singura hiba a societatii romanesti, este ca, asa cum nu se mai intampla niciunde, cei mai corupti oameni s-auu strans intr-un grup imbatabil- clasa politica- preluand absolut orice frau. restul e detaliu.

  13. Vladi Martinus says:

    @Ketherius
    1. Perfect de acord cu tine si cu zicala deja arhi-cunoscuta.🙂
    2. Nu exista ajutor de stat socialist si ne-socialist. Ajutorul de stat (atunci cand nu incurajeaza concurenta neloiala prin subventii acordate unor companii private sau de stat) este socialist punct. El urmareste (cel putin, la nivel declarativ) sa imbunatateasca, intr-un fel sau altul, nivelul de trai al celor saraci. Este foarte adevarat ca, in majoritatea covarsitoare a cazurilor (cum este si cazul din discutia noastra, cu bancile) ajung sa profite cei cu venituri mari.
    Da, asa este, guvernul a dat bani bancilor. Dar stim amandoi ca i-a dat (din nou, la nivel declarativ) pentru ca cei mai saraci sa-si poata permite o casa. Or, daca ai citit bine articolele mentionate de mine, ai vazut ca si in acest caz s-a incalcat un princpiu de baza al economiei libere, si anume responsabilitatea. In momentul in care bancile au putut sa “fuga” de responsabilitatea unui plafon-limita de creditare, si-au permis sa dea credite tuturor. De ce? Pentru ca stiau ca, mai devreme sau mai tarziu, statul le va ajuta din nou.
    Da, statul a luat de la oameni saraci (taxe si impozite), lucru pe care pe mine m-ar fi enervat teribil daca eram american. Doar ca cetatenii americani au fost “dusi cu zaharelul” (lucru deloc dificil pentru nivelul lor de IQ) ca economia se va prabusi, ca SUA trebuie sa aiba grija de bunastarea mondiala bla bla bla. De fapt, statul american nu a facut altceva decat sa prelungeasca criza. “Too big to fail” nu exista intr-o economie libera, el este un termen inventat de macroeconomisti, care sunt “fani” ai interventiei statului in economie.
    Daca crezi ca ceea ce spun oamenii respectivi sunt povesti, iti recomand sa citesti declaratiile date de Mugur Isarescu (un biet filosof si el) la conferinta de saptamana aceasta cu ocazia implinirii a 15 ani de functionare a BVB- “Nu bancile s-au imprumutat ca sa indatoreze Romania, s-au imprumutat romanii” este un titlu de articol, scos dintr-una din declaratiile sale. Si aici revin putin la partea cu responsabilitatea: tie si prietenilor tai socialisti va place teribil sa dati vina pe banci pentru criza, pentru ca cel mai usor lucru pe lumea asta este sa arunci vina pe cei din jur. Te-ai gandit vreodata la faptul ca actualii clienti (debitori) ai bancilor au “plonjat” in tot felul de credite (de consum, in mare parte) fara sa se gandeasca la consecinte? Asta inseamna lipsa de responsabilitate. Si eu mi-as dori o masina, un apartament, o “plasma”, o masina de spalat ultimul racnet, sa stii. Dar sunt constient ca in momentul in care fac un credit, o parte din salariul meu merge la banca si, pe langa asta, mai platesc si dobanda cand as putea pune bani deoparte si sa cumpar cu plata pe loc (ma refer aici la bunuri de consum, nu la apartament/casa). Pana atunci, merg cu tramvaiul si metroul la birou, ma uit la TV clasic si spal hainele intr-o masina care cred ca are mai mult de 10 ani vechime.
    De fiecare data cand iti dau exemplu un articol scris la obiect si bine argumentat, vii cu acelasi argument: ca este pura teorie, ca oamenii nu sunt implicati. In primul rand, niciunul dintre noi nu este direct implicat si ce facem noi aici este tot sa “filosofam”. In al doilea rand, nu trebuie sa fii direct implicat ca sa intelegi unele lucruri- ba dimpotriva, in multe cazuri situatia se vede mai bine “din afara”.
    3. Este trist ceea ce spui tu. Nu stiu daca unde si cum se aplica, dar pot spune ca, la nivel de muncitori/personal de fabrica, colegii mei au cele mai mari salarii din industrie. Si nu am auzit sa fim amenintati de vreunul din competitorii din industrie (ar fi si putin cam ciudat, tinand cont ca ne aflam in anul 2010 si mai suntem si lideri de piata). Totusi, au existat si angajati “furati”, cum le spui tu, in momentul in care fostul proprietar al companiei si-a deschis o alta companie in aceeasi industrie.

  14. Vladi Martinus says:

    @ EO
    Absolut de acord cu tine. Intrebarea mea este: cine i-a ajutat sa ajunga acolo? Eu nu i-am votat pe ei. I-au votat alti 25% din votanti, impreuna cu cei 50% care au stat acasa, crezandu-se interesanti ca au adoptat o atitudine de indiferenta… Asta este, de fapt hiba hibelor si cel mai trist lucru. Si cred ca stim amandoi o persoana care a refuzat sa voteze la cele mai recente alegeri…

  15. ketherius says:

    @Vladi
    2. Oamenii au plonjat in credite? De ce au dat bancile acei bani cu imprumut? De ce bancile cel mai rau lovite au fost cele care au dat imprumuturile cele mai iresponsabile?

    Daca tot te documentezi, cauta informatii despre Bank of Nova Scotia (http://www.scotiabank.com). BNS este banca cea mai solida a Canadei si a suferit cel mai putin dintre toate bancile canadiene (probabil chiar nord-americane), desi a gestioneaza investitii pe piata de capital din america de nord. Si stii de ce? Pentru ca au fost prudenti si cu bun simt in afaceri.

    Asa ca, te rog, nu veni cu abureli cum ca bancile sunt victime si cei ce se imprumuta au sabotat bancile. Oamenii cer bani, dar trebuie sa fii incompetent sau rauvoitor ca sa imprumuti bani cuiva care nu iti poate returna. Tu, personal, ai imprumuta bani multi unui om desprte care stii ca nu ti-i poate returna?

    3. Si eu am lucrat la o companie care se lauda ca are cele mai mari salarii in bransa, dar diferenta nu era de 30% (ca in exemplul meu), ci de 5 dolari. Adica Daewoo oferea cu 5 dolari mai mult decat principalul competitor din Romania – co companie norvegiana care detine(a) santierul naval din Tulcea.

  16. Vladi Martinus says:

    Cred ca m-ai inteles gresit sau nu ai citit tot… Am spus clar ca bancile au gresit cand au acordat credite “fara numar”, dar ca statul (cel pe care tu ti-l doresti foarte mult in economie) este cel care le-a incurajat sa fie iresponsabile. Apreciez foarte mult bancile care au reusit sa-si mentina profitabilitatea pe perioada de criza- sunt modele de business pentru mine (si nu glumesc). Nu am venit cu nicio “abureala”, cred ca nu ai inteles exact ce am vrut sa zic.
    3. Exemplul era doar pt a ilustra contraargumentul la cele spuse de tine, nu cred ca diferenta asta chiar atat de relevanta. Am convingerea, insa, ca este vorba de mai mult de 5 dolari in cazul mentionat de mine

  17. ketherius says:

    @Vladi:

    2. Sa te citez: “Si aici revin putin la partea cu responsabilitatea: tie si prietenilor tai socialisti va place teribil sa dati vina pe banci pentru criza, pentru ca cel mai usor lucru pe lumea asta este sa arunci vina pe cei din jur. Te-ai gandit vreodata la faptul ca actualii clienti (debitori) ai bancilor au “plonjat” in tot felul de credite (de consum, in mare parte) fara sa se gandeasca la consecinte? Asta inseamna lipsa de responsabilitate.”

    Cum citesti tu textul asta fara sa intelegi ca absolvi bancile de orice vina?

    Revenind la obiect: banca nu trebuie sa dea bani unui om care nu poate demonstra ca poate returna banii.

    Mai mult, bancile americane au facut ceva si mai rau:

    – au dat bani pentru case unor oameni despre care stiau ca nu pot returna
    – au combinat acele ipoteci extrem de riscante cu alte produse financiare si produsul rezultat l-au categorisit ca fiind de risc redus
    – au vandut noile produse financiare (prin minciuna, s-a dovedit in comisie de ancheta a Congresului american) unor clienti (banci, fonduri de investii) din restul lumii (mai ales Europa)

    Adica au dat banii unor oameni insolvabili, apoi au vandut aceste datorii, mintind ca sunt solvabile.

    Cum poti tu numi asta comportament responsabil din partea bancilor? Nu cred ca se poate numi altceva decat frauda.

    Ce se putea face? Daca statul (Federal Trade Commision) ar fi avut autoritatea sa controleze si tina in frau activitatea bancilor, FTC ar fi reusit sa previna criza impiedicand combinarea ipotecilor insolvavile cu alte instrumente financiare si extinderea fraudei. Dar, economia americana fiind LIBERA si statul nefiind autorizat sa intervina in PIATA LIBERA, statul nu a putut face nimic si s-a ajuns la criza globala.

    Sincer nu inteleg cum tu, care esti economist si intelegi lucrurilea astea mai bine decat mine, poti sa vii sa afirmi ca piata libera se regleaza singura si nu are cum sa ajunga la situatii de abuz si criza?

    Iti recomand sa il citesti pe Niccolo Machiavelli, poate o sa intelegi ceva despre natura umana.

  18. Ctiza says:

    Problema la noi este faptul ca nu producem si banii produsi in economia tarii se scurg in afara acestui circuit.
    De la laptele din ungaria, merele din Olanda si Turcia pana la excursiile facute in afara constituie pierderi grele date economiei romanesti. Stia Ceausescu ce stia de nu dadea voie oamenilor sa plece in afara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s