10 piese necomerciale (III)

Îmi pare rău (sau nu…), mă văd nevoit să dezamăgesc clubber-ii și de data asta… Nu va fi Elena Gheorghe, nici Connect-R, nici Inna… Ba mi-am permis obrăznicia de a nu include nici piese precum „Trumpet”, „lickshot” sau mai știu eu ce alte aberații așa-zise dance…

Încep cu o piesă pe care am descoperit-o acum câteva zile, cu ajutorul unei colege. Este adevărat că m-a impresionat mult povestea din jurul ei: artistul (și, în același timp, compozitorul) urmează să lanseze un album sub sigla Facem Records (cel mai bun „label” de rap underground de la noi, după mine, dacă nu chiar singurul- la un moment dat exista și HadesRecords) și de curând a lansat pe site-ul casei de discuri și piesa de promovare a albumului.

Ei bine, piesa respectivă are un mesaj politic, ceea ce nu s-a mai încercat la noi de ani buni (din câte îmi aduc aminte, R.A.C.L.A. a încercat un astfel de album, intitulat Big Demo, pe la începutul anilor ’90, dar nu au putut să-l scoată pe piață, din motive lesne de înțeles). Din aceleași motive lesne de înțeles, site-ul Facem Records a fost suspendat de CNA timp de câteva zile, pe motiv că piesa pe care o promovau „submina autoritatea statului” sau ceva de acest gen.

Toate acestea mi-au fost povestite, eu am lipsit din țară săptămâna trecută. Tot din spusele colegei, am înțeles că cei de la Radio Guerilla au aflat de cele întâmplate și, în semn de protest, au început să difuzeze piesa aproape de mai multe ori pe zi. Frumos gest din partea lor. Așadar, este vobra de unul din membrii trupei de rap pe care (am mai spus-o) personal, o consider cea mai bună din România, în momentul de față. Da, este vorba de CTC., iar cel care interpeetează piesa este Doc (sau L Doctor, cum îl știam eu). Este, de fapt, un featuring cu Vlad Dobrescu și Deliric (mai nou, Deliric 1). Cu alte cuvinte, este vorba de o piesă CTC (lipsește DJ Paul, ce-i drept), dar au numit-o featuring, pentru că este pe albumul solo al lui Doc. Apropos de album, el va fi lansat duminică, 10 octombrie, în Silver Church. În momentul de față, caut persoane cu care să merg și eu la concertul de lansare.

A doua piesă a fost promisă celui cunoscut sub pseudonimul „EO”, care m-a întrebat dacă ascult Radiohead. Ei bine, răspunsul este da. Iar piesele care îmi plac mult de la ei sunt „gloaming” și „reckoner”. Ca în cazul altor trupe britanice foarte bune (Massive Attack, Portishead etc.), internetul nu abundă de informații despre ei, dacă încercați să căutați. Pe scurt: au devenit cunoscuți cu single-ul „Creep”, lansat în 1992. Pe atunci, cântau un fel de rock-grounge. Între timp, odată cu albumul „Hail To the Thief” (2003), au făcut și ei pasul (firesc) către muzica electronică și au început să introducă și sintetizatoare (auzi „Gloaming”, de pe album). În fine, în 2007 au lansat ceea ce eu consider că a produs un curent în promovarea muzicală, un album independent, care se vindea în format digital, online, la prețul pe care fiecare cumpărător era dispus să-l plătească. De atunci, am mai auzit alte asemenea cazuri (chiar și pe la noi). In Rainbows avea să fie albumul care conținea și piesa „Reckoner”- după mine, nu fel de soft rock, amestecat cu electronic jazz, synth pop și ceva electronica. Pentru aceasta, trupa a lansat un site pe care oricine putea încărca un remix al piesei. La încheierea „sesiunii”, s-au înregistrat 1664 remix-uri. Printre ele știu că se număra, la un moment dat, și unul aparținând lui James Holden.

Următoarea piesă aparține unei trupe/unui producător total străin pentru mine și, sunt aproape sigur, că și pentru cititorii acestui articol. Se numește Casablanca și tind să cred că își are originile pe undeva prin Africa. Dacă ar fi să ne luăm după videoclip, ar fi vorba de un producător. Google-ul nu vă poate ajuta în găsirea de informații-Casablanca este un termen mult mai cunoscut ca oraș marocan decât producătorul piesei.😛

Un lucru sigur este că piesa îmi place teribil cum sună și la o petrecere s-ar potrivi nemaipomenit.🙂 Ca stil… un fel de combinație între afrobeat cu (tech-)house. Am văzut pe undeva pe cineva zicând despre drumbeat. Recunosc că îmi este străin acest gen muzical.🙂 Mai bine vă las s-o ascultați.

Ah, și videoclipul poate părea foarte sexual- vreau doar să precizez că așa se dansează prin zona Africii. Spun asta, bazându-mă pe cele citite în biografia lui Fela Kuti, desăvârșitul artist și producător nigerian.

Dacă te consideri „rapper” și n-ai auzit de Nas, ar fi cazul să te reorientezi spre alte genuri muzicale. Dacă nu ești rapper, dar asculți și acest gen muzical, nu are cum să nu-ți placă Nas.

Cu un tată (Olu Dara) cântăreț de muzică jazz și un început de carieră care avea să prindă războiul dintre Coasta de Vest și cea de Est (el însuși a avut ceva „de împărțit” cu Tupac), dar care a avut conflicte și cu Puff Daddy (cunoscut acum ca P. Diddy), nu i-a fost greu să se remarce. Piese precum „If I ruled the world” (feat. Lauryn Hill) sau „Nas is like” (Basement Jaxx au un cover foarte bun al piesei, pe essential mix-ul declarat ca cel mai bun al anului 1999) pot fi încadrate la categoria „hip hop classics”.

Și, dacă tot vorbeam de tatăl său, piesa aleasă este un featuring cu acesta. Sound-ul este unul foarte bun- jazz cu old school rap, iar versurile sunt un fel de poveste a cuplului tată-fiu. Tind să cred că „The Gap” se referă, de fapt, la „generation gap”. De restul vă prindeți voi.

Acum ceva vreme, fratele meu îmi spunea să caut un album de la o trupă Animal Collective și să-l ascult, că sună foarte bine. Cred că numele trupei mi se părea cam bizar sau am auzit vreun sample de pe o piesă din album de nu am mai căutat albumul. Ei bine, între timp, am ascultat un mix al lui Wishmountain (alias-ul folosit de genialul producător de dub, Matthew Herbert) pe RBMA Radio, iar una din piese aparținea chiar celor de la Animal Collective. Dacă pot spune așa, m-am îndrăgostit pe loc de piesa respectivă.🙂

Animal Collective sunt o trupă de oameni simpli, fără aere de vedete, care fac muzică și atât. Sound-ul progressive, amestecat cu sintetizatoare și interpretarea pe mai multe voci (mereu auzite ca un ecou) fac din albumul Merriweather Post Pavillon unul de excepție. Din informațiile online, am aflat că reviste de specialitate l-au numit albumul anului 2009, chiar înainte de a fi lansat, iar altele l-au nominalizat ca unul din albumele americane de excepție ale deceniului. Merită ascultat în întregime!

Așadar, Animal Collective – My Girls

Povesteam acum ceva vreme tot cu fratele meu și îmi spune la un moment dat „să cauți un producător, este foarte bun. Trus’me, you gonna like him.” Ne-am luat la povești și nu mi-a mai spus cine este artistul, ci doar albumul- stilnocheck. Ce nume de album, mă gândeam…

„Bine, dar numele lui nu mi-l spui?” La care a venit replica „Gotcha there”. Numele producătorului era chiar Trus’ me. Nu mă întrebați de unde vine, că pe la show-ul lui Benji B (care se pare că a preluat dubstep-ul de la Mary Anne Hobbs) apar tot felul de nume care mai de care mai ciudate. Uneori mă întreb cât le ia să se gândească la ele…🙂

Așadar, să-l ascultăm pe Trus’ me, un producător de funk electronic, „soulful” (cum îi place lui Benji B să numească muzica soul) și puțin disco clasic. Una peste alta, un amestec de muzică foarte plăcut urechii.

Și pentru că mereu aflu pea târziu, am ratat și concertul său din București, de pe 17 septembrie… Unde mai pui că era și Dixon în aceeași seară… pff!

Nu pot decât să sper la o revenire a sa în România cât mai curând. Sunt foarte curios cum mixează live. Până atunci, dacă aveți ocazia, puteți asculta întreg albumul „Working Nights”, cel mai recent al său. Tot de pe acesta vine și piesa care îi dă numele.

Ah, trebuie să precizez că și el este tot englez… se pare că au cam „invadat” underground-ul cu muzică foarte bună, în ultima vreme…

Un amic de-al meu, la fel de pasionat ca mine de sporturi extreme (este și fotograf la evenimente extreme) mi-a trimis acum câteva luni un link de youtube cu un scufundător francez care și-a dat drumul într-o groapă submarină și a ieșit din ea, fără tub de oxigen. Senzațional! Am fost de-a dreptul uimit cum de a reușit omul așa ceva.

Pe lângă asta, însă, nu am putut să nu remarc piesa de pe fundalul sonor. Nici nu prea ai cum. Cum observa și un prieten de-al meu, contrastul dintre vocea feminină foarte calmă și negativul extrem de agitat- un rock electronic foarte agresiv- este de-a dreptul sublim.🙂 Pentru că îmi doream foarte mult piesa și în format mp3, am aflat că era vorba de „You Make Me Feel”, aparținând trupei Archive. Spre ne-surprinderea mea, trupa este originară din Anglia. Surprinzător este faptul că piesa este destul de veche (albumul pe care a fost inclusă datează din 1999) și abia acum am auzit-o. Undei mai pui că trupa are vreo 15 ani vechime. Poate acesta este și unul din motivele pentru care scriu despre ei în acest articol- muzica lor este una total necomercială.

Pentru că îmi place foarte mult clipul cu scufundătorul, îl voi pune pe acela- pe net mai există și alte variante, printre care chiar și o interpretare live a melodiei (interpretare care sună excelent, de altfel).

Ne întoarcem puțin la soul și îi mai adăugăm câteva beat-uri hip-hop old school (aduce puțin aminte de Onra) aranjate pe negative foarte melodioase și îl avem pe Dam Funk, un alt producător „ciudat”, ca Trus’me, care își intitulează LP-ul de lansare „Toeachizown” (ce-o fi însemnând și aia :P), în 2 volume (omul vrea să fie „old school” până la capăt), iar una din piese o intitulează LAtrifiyng. Dacă mă întrebați pe mine, aș zice că vine de la numele orașului în care locuiește (host-cities le numesc DJ-ii), L.A.

Mult mai puțin relevantă este originea numelui piesei decât modul în care sună ea. Sper să vă placă.

Și dacă tot am amestecat clasicii cu modernii underground-ului, mai dăm puțin timpul înapoi până prin 1995. Muzica electronică era pe la începuturi – Moby, The Prodigy, Scooter, Chemical Brothers și încă alți câțiva producători încercau  să își definească fiecare un stil aparte. Așa aveau să apară rave-ul, techno, electronica. Dacă de cei menționați mai sus mulți am auzit, există o trupă care, pe când eram eu prin clasele primare, fratele meu mai mare o asculta pe casetă. Nu m-a interesat niciodată ce era cu ei, pentru că nu-mi plăcea coperta casetei (pe atunci, așa alegeam ce casete să acult de pe la el).🙂.

Așadar, în 1995 aveau să scoată albumul „Leftism” doi englezi („patria” muzicii electronice), considerați unii din pionierii muzicii electronice, cu precădere techno. Ei au fost printre primii care au introdus voci pe piesele lor (Chemical Brothers erau singurii care mai făceau așa ceva) și primii care au introdus în muzica techno elemente de reggae sau dub.

Au trecut 15 ani ca să descopăr și eu albumul, un adevărat clasic al muzicii techno. Dacă vreți să urmăriți evoluția muzicii electronice de-a lungul timpului, este absolut obligatoriu să îl ascultați. Unul din membrii Crystal Method spunea despre ei, în 2005, că sunt „The best electronic band, period!”

Duo-ul poartă numele de Leftfield, iar piesa necomercială (techno/reggae fusion) se numește „Release The Pressure”. Acelora dintre voi obișnuiți cu dubstep, drum and bass sau ritmuri de house agresive s-ar putea să nu vă încânte auzul prea tare. Repet, face parte din evoluția muzicii electronice.

Pe final, o întoarcere bruscă la peste 360 de grade prin genurile muzicale ne duce către o trupă norvegiană pornită pe black metal, dar care și-a creat în timp un stil eclectic aparte- un amestec de progressive rock cu electronica, muzică simfonică și de cameră, cu încă ceva zgomote ciudate. Se pare că scandinavii sunt cei mai „pricepuți” la combinații ciudate de stiluri, cu ajutorul muzicii electronice (The Knife sunt doar un singur alt exemplu).

Albumul de pe care vine piesa „The future sound of music”, Perdition City, mi-a fost recomandat de cine altul, decât bunul prieten Flavius, un „rafinat în ale muzicii ciudate”, dacă îmi permite această terminologie. Nu degeaba a fost un baterist de excepție (încă mai sper să revină în muzică) și este un bun scriitor.

Dacă vi se pare prea plictisitoare, așteptați minutul 4. Aveți grijă, totuși, să nu dați boxele prea tare.🙂

This entry was posted in muzică and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

7 Responses to 10 piese necomerciale (III)

  1. EO says:

    merci, da, interesante chestiile despre radiohead. nu-s ceva absolventi oxford?

  2. EO says:

    dar unde jucam sah? eu joc pe kurnik sau ICC… voi?

  3. squeeze dust says:






    and finally but by no means the last

    sorry i didn’t make it to ten

  4. Vladi Martinus says:

    @squeeze dust
    Thanks for the songs! Onra is already on the non-commercial songs list (the second list).
    Caribou sounds pretty weird, but very nice, Shackleton I believe was on one of M.A.H.’s goodbye shows and he is one of the promising new dubstep producers. Never heard of Joe or Jackie Mittoo, but Mittoo sounds great!🙂 And last, but not least, I must say “Not Right” doesn’t sound bad at all.
    Thanks for the recommendations!
    Cheers!

  5. Vladi Martinus says:

    @EO
    Nu inteleg la ce te referi cand spui “kurnik” sau ICC- sunt cumva “camerele” din Playchess? Eu nu am mai intrat de ceva vreme…
    Cat despre Radiohead, m-ai intrebat tu la un moment dat daca imi plac. Se poate sa fie absolventi Oxford, nu m-ar mira… Nu am intrat, insa, atat de detaliat in biografia lor…

  6. squeeze dust says:

    ‘Și dacă tot am amestecat clasicii cu modernii underground-ului, mai dăm puțin timpul înapoi până prin 1995. Muzica electronică era pe la începuturi – Moby, The Prodigy, Scooter, Chemical Brothers și încă alți câțiva producători încercau să își definească fiecare un stil aparte. Așa aveau să apară rave-ul, techno, electronica.’ Please do not post such nonsense in the future. First of all, people started to experiment with electronic sounds in the 1950’s and there were already electronic artists around quite a few years before Kraftwerk showed up. Raves were big parties held in the woods ( woo – ha- ha) at the beginning of 90’s and the music played there was mostly jungle ( which derives from reggae, dance hall and breakbeat). There never has been a certaing genre of music in intself called rave. Regarding techno, I’m just briefly gonna say that Fabric in London did a night a few weeks ago with Juan Atkins called ’25 years of Metroplex’. These bands you quote used the momentum created and were pushed by radio stations and other marketers, but they have not, in any way, broken new grounds. And please please please please don’t ever mention Scooter outside a topic on small motorbikes…
    Nice article but try to be objective.

  7. Vladi Martinus says:

    @squeeze dust
    Pentru ca am senzatia ca esti roman, vo folosi limba romana (desi observ ca tu esti pasionat de engleza)- daca nu, iti va fi la fel de usor sa traduci comentariul meu cum ai tradus si articolul.
    Asadar, Kraftwerk ascultam cand aveam vreo 5-6 ani, de pe discurile de vinil ale tatalui meu. Si stiu si ca nu au fost primii. Insa am mari dubii ca se poate vorbi despre o scena a muzicii electronice inainte de anii ’90. Cat despre rave, nici nu am pretins ca ar fi un gen muzical. Totusi, se spune ca chiar si The Prodigy au avut perioade de muzica rave. Si petrecerile de care spuneai (“woo -ha -ha”) aveau loc pe un anumit stil de muzica, nu? Pentru ca, altfel, as fi putut si eu scoate niste sunete la sintetizator, iar oamenii sa danseze rave…
    Nici nu am pretins ca cei mentionati au inventat vreun stil muzical- “încercau să își definească fiecare un stil aparte” – era vorba de stilul lor propriu. Si, apropos de marketeri sau posturi radio, daca nu i-ar fi promovat la momentul respectiv, nu cred ca ar fi existat alti DJ-i sau producatori care sa incerce sa creeze ceva asemanator. De aici si fraza “Așa aveau să apară rave-ul, techno, electronica” – ma refeream la cele 3, ca genuri muzicale consacrate.
    Multumesc pentru idei si comentarii. Obiectiv nu sunt si nici nu mi-am propus sa fiu- este un blog, nu site de specialitate. Motiv pentru care nici nu pretind ca detin adevarul universal.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s