„L’hypocrisie dans la politique, ce n’est pas bon”

Cuvânt înainte: Citatul care constituie titlul acestui articol este luat din piesa intitulată „Ce n’est pas bon”, aparținând cuplului Amadou&Marriam, a căror muzică îmi place teribil.

„Ce părere aveți despre închiderea supermarketurilor duminica?” Cam așa sună întrebarea ce a făcut înconjurul tuturor canalelor media din România, în ultimele zile. Am eu o altă întrebare pentru cititori/telespectatori etc.: Ce părere aveți despre incompetența oamenilor politici din România/ despre șmenurile ce se ascund în spatele unor decizii politice (în funcție de caz)?

Mai trist este că unii țin neapărat să persiste în prostie/ipocrizie. Astfel, ei declară că această măsură este menită să stimuleze comerțul magazinelor mici și- țineți-vă bine!- să protejeze CLIENTUL de „monopolul tot mai amenințător al supermarketurilor în privința comercializării produselor agro-alimentare”. Pe cine??? De ce??? Care monopol???

…Iată ce frumos se îmbracă decizii menite să avantajeze anumite afaceri într-o formă populistă, care să prindă la mase. Nu am înțeles cum se realizează această protecție… adică eu sunt prea prost ca să îmi fac singur cumpărăturile? Trebuie să mă îndrume statul spre locul din care ar trebui să cumpăr? Categoric NU. Dragilor, una din legile de bază ale microeconomiei spune că clientul (consumatorul rațional) caută întotdeauna să achiziționeze produsele/serviciile de care are nevoie la un preț cât mai redus (cu cât prețul scade mai mult, cantitatea cerută crește). Iar prețurile cele mai scăzute se găsesc, în momentul de față, în magazinele mari. A cumpăra de la magazinul de cartier este o decizie bazată pe confortul consumatorului- pentru el, costul deplasării până la hipermarket este mai mare decât diferența de preț dintre produsele magazinului de cartier și cele ale hipermarketului.

Ah, ce bine că am făcut precizarea asta. Să vă zic și de ce: în argumentarea stimabilului deputat PDL (un partid mai socialist decât PSD, după cum am mai spus-o și în alte articole), pe numele său Valeriu Tabără, se numără și falsa ipoteză conform căreia închiderea magazinelor mari duminica ar duce la o scădere a prețurilor, prin creșterea concurenței dintre magazinele de cartier și magazinele mari. Say what???!! Poate ne și lămurește domnul deputat cum ar putea avea loc o astfel de scădere… Un lucru este sigur: ambele tipuri de magazine vor practica aceleați prețuri ca și acum, în condițiile aplicării acestei aberații politico-economice- magazinele mici își dau seama că un război al prețurilor cu magazinelor mari este pierdută din start- nu dețin resursele necesare unui astfel de „război”; magazinele mari deja practică prețuri scăzute și nu ai niciun motiv să le scadă mai mult, pentru că și-ar reduce din profit și rațiunea lor de a fi s-ar pierde. Între noi fie vorba, concurența de prețuri vine și va veni întotdeauna din prezența unui număr destul de mare de super-/hipermarketuri. Concurența are loc între aceste magazine, care se luptă între ele pentru a câștiga cât mai mulți clienți și, deci profit. Și iată că am ajuns la o altă lege de bază a microeconomiei: pe o piață ­­unde există concurență, tendința prețurilor va fi  întotdeauna una descrescătoare, ajungând până la pragul de profit minim al pieței (considerat de microeconomiști a fi 10% din cifra de afaceri- desigur, el poate să difere, în sus sau în jos).

O altă ipoteză pur populistă lansată de domnul deputat Tabără este aceea că angajații hipermarketurilor ar avea de câștigat, la rândul lor, prin faptul că, fiind oricum plătiți cu salariul minim (poate a făcut domnia sa un studiu de cercatare în rândul angajaților din hipermarketuri și a omis să ne spună că pe rezultatele acestuia își bazează afirmația…), vor avea o zi liberă pe săptămână. Ei bine, nu cunosc politicile de personal ale hipermarketurilor, dar înclin să cred că angajații au oricum o zi liberă pe săptămână (am prieteni și amici care lucrează în alte industrii, tot în locații deschise 7 zile pe săptămână și au o zi liberă în fiecare săptămână).

Așadar, cine ar avea de câștigat din această decizie? Magazinele de cartier sigur nu- cine este hotărât să cumpere din hipermarket pentru că acolo găsește prețuri mai mici își va face cumpărăturile sâmbăta, evitând să cumpere de la magazinul din bloc/din colț. Clienții? S-ar crea un adevărat haos în zilele de sâmbătă (ca și cum nu ar fi deja destul) în hipermarketuri, când toată lumea ar „năvăli” la cumpărături. Prețurile am stabilit deja că nu se vor modifica, deci nu au nimic de câștigat nici pe această parte. Deci nici clienții nu au de câștigat. Angajații? O zi liberă în plus ar însemna mai puține ore lucrate, deci un salariu mai mic. Și am mari dubii că majoritatea și-ar dori acest lucru. Deci, ies din discuție și angajații.

Bine, dar cineva tot trebuie să aibă de câștigat, nu? Categoric. A mai rămas un singur „jucător”: politicianul. El câștigă popularitate prin astfel de proiecte care să prindă la publicul neavizat (care, din păcate, constituie marea masă a votanților, la alegeri), asigurându-și unul din cele mai bănoase locuri de muncă din România, pentru încă 4 ani.

Dragi cititori, aveți grijă și cugetați adânc de fiecare dată când auziți de astfel de măsuri „menite să ajute contribuabilul/consumatorul”. Ele nu sunt altceva decât „praf în ochi”.

Pe final, îl sfătuiesc prietenește pe domnul deputat Tabără să mai deschidă un dicționar economic (înclin să cred, totuși, că și DEX-ul ar fi de ajuns) și să caute definiția cuvântului „monopol”. Va fi surprins să vadă că hipermarket-urile din România nu au cum să formeze un monopol, ci în cel mai rău caz, un cartel. Am mari dubii că poate fi vorba de vreo înțelegere tip cartel între hipermarketurile de la noi- se presupune că statul modern veghează ca libertatea pieței să fie asigurată prin depistarea și eliminarea unor astfel de înțelegeri.

This entry was posted in economie and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to „L’hypocrisie dans la politique, ce n’est pas bon”

  1. ketherius says:

    Nu sunt de acord cu tot ce spui aici. In primul rand, un pret mai mic nu inseamna ca acel produs mai ieftin este mai bun, dimpotriva. Daca iti dau sa alegi intre o rosie de la mine din gradina si care costa 1 leu si o rosie modificata genetic si stropita copios cu DDT de-a lungul vietii ei (lucru pe care nu ti-l spun) si cu un pret de 0.35 lei, vei alegea rosia mai ieftina pentru ca are mai mult sens din punct de vedere economic, nu? De acord cu tine, dar este mai bine pentru tine sa mananci o rosie tratata cu un produs cancerigen? Din aceasta cauza nu sunt de acord cu argumentul tau pur economic, ci cu politicianul. De asemenea, razboiul preturilor dintre lanturile de supermagazine si magazinele mici are doua efecte: indobitoceste populatia, invatand-o sa cumpere cat mai ieftin – indiferent de calitate – si elimina intreprinderile mici, family owned (ca tot iti condimentezi articolul cu expresii englezesti). Este bine sa eliminam micii producatori si retaileri romani in favoarea producatorilor si retailerilor straini? Ca roman, ce parere ai?

    In al doilea rand, carteluri s-au format si in Canada (in Quebec marile firme petroliere s-au inteles sa tina ridicat in mod artificial pretul benzinei), asa ca mi se pare naiv sau ipocrit sa afirmi ca statul roman ar impiedica formarea unui cartel. Daca luam in calcul varsta ta, inclin spre naivitate🙂

  2. Vladi Martinus says:

    Ketherius, ori nu m-am exprimat eu clar, ori nu ai inteles ce am spus in articol…
    NU am sustinut absolut nicaieri si nicodata ca un produs mai ieftin este mai bun. ba dimpotriva, in unele locuri (pe alte blog-uri) am facut diferentierea intre pozitionarile produselor- categoria value, mainstream si premium (unii mai adauga si categoria super-premium), o diferentiere ce se face in functie de pret, care de cele mai multe ori reflecta si calitatea produselor (desigur, exista si unele exceptii)- segmentul value are cea mai scazuta calitate, iar premium cea mai ridicata.
    Legat de rosia de care spuneai tu, observ ca nu reusest sa scapi nicicum de tendinta socialista in gandire- daca vreau sa cumapr rosia cu 1 leu sau pe cea cu 0,35 lei este numai si numai ALEGEREA mea. Statul nu are de ce sa hotarasca in locul meu, pentru ca eu sunt capabil sa gandesc singur pentru mine.
    Micorintreprinderile (daca vorbim de cele family-owned) nu sunt eliminate de cele mai mari, ci de ALEGEREA consumatorului: el este LIBER SA ALEAGA intre produsele ieftine ale unui retailer si cele mai scumpe, ale magazinului din bloc. Depinde de proprietarul magazinului de bloc daca reuseste sa-l convinga sa cumpere de la el. Si, dupa cum spuneam si in articol, in preturi nu are cum sa se bata, pentru ca este o batalie dinainte pierduta. Poate, insa, sa exploateze argumente de natura emotionala (isi poate crea o relatie mult mai apropiata cu clientul decat poate sa ofere un hipermarket) sau de confort (ii poate oferi clientului produsul dorit, fara ca acesta sa se mai deplaseze si sa stea la cozi interminabile in trafic si in hipermarket). Acestea nu sunt singurele.
    Dar de ce sa ii fortam pe micii intreprinzatori sa devina mai eficienti (nu uita ca IMM-urile sunt motorul oricarei economii moderne) si sa evolueze, cand putem sa le dam “o mana de ajutor” (a se citi “sa le oferim avantaje de natura legislativa”)? Si, daca tot iti place sa repeti obsesiv termenul de eliminare a IMM-urilor, iti recomand calduros sa citesti cateva statistici oficiale legate de evolutia ponderii IMM-urilor in economia statelor capitaliste, in ultimii 10-15 ani (nu iti dau o perioada mai lunga, ca sa nu zici ca retailerii internationali nu erau prezenti inca in toate aceste state). O sa fii surprins sa afli ca ponderea lor a crescut.
    Ti se pare naiv sa cred ca statul roman ar impiedica formarea unui cartel… daca citesti atent, vei vedea ca am precizat “SE CONSIDERA ca statul modern vegheaza…” Nu ma astept sa se intample asta, stai linistit. cel putin, nu din partea unui guvern care continua sa-si bata joc de contribuabili si sa fure ce a mai ramas din mandatul trecut.

  3. Vladi Martinus says:

    Ah, inca o precizare, legata de povestea cu rosia (termen generic). In 90% din cazuri, rosia este cumparata tot de la un retailer (Metro/Selgros/etc.) cu mai putin de 0,35 lei si cei carora le plangi tu de mila pun un adaos comercial de-a dreptul nesimtit (la alimente am intalnit si preturi cu 30% mai mari decat in hipermarket, ceea ce inseamna ca adaosul comercial al magazinului ar fi de minim 50%). Dar pentru asta nu m-am plans niciodata, tocmai pentru ca stiu ca am libertatea de a alege intre aceste preturi si a ma deplasa pana la hipermarket, de unde sa pot cumpara mai ieftin.

  4. ketherius says:

    Vladi, micii intreprinzatori sunt deja mai eficienti decat lanturile de magazine. Dar cifra de afaceri incomparabil mai mare le permite marilor corporatii sa scada preturile cu mult sub ceea ce isi permit micii intreprinzatori si de aceea atrag mai multi clienti si trimit in faliment micile intreprinderi care se trezesc peste noapte concurand cu niste giganti.

    Exemplu: O firma mare, cea mai mare din industria ei, castiga doar 0.03 unitati monetare (EUR, USD, GBP< ce vrei tu) pe lada de produs vanduta. Totusi firma are vanzari de circa 40 de miliarde de aceleasi unitati monetare. Daca bacania de la colt ar castiga numai 3 bani pe lada de paine vanduta, cata paine ar trebui sa vanda ca sa plateasca chirie, salarii, taxe si ratele la banca?

    Pe de alta parte, hai sa recunoastem ca tu nu poti fi decat de partea marilor corporatii. De ce? Pentru ca micii intreprinzatori, afacerile de familie cu 2-3 angajati, nu au departament de marketing. Atunci, daca majoritatea firmelor ar fi de tipul asta, unde ai mai munci tu? Cine ti-ar mai plati tie salariu? Este clar ca tu, intotdeauna, vei sustine ca viitorul si bunastarea mondiala se poate bazeaza pe marile corporatii si ca ele au intotdeauna dreptate si micii intreprinzatori trebuie lasati sa existe numai putin, cat sa evolueze spre mari corporatii sau sa moara.

  5. Vladi Martinus says:

    Sunt profund dezamagit… Credeam ca ai o gandire si educatie care o depaseste pe cea a telespectatorii stirilor de la ora 5. Daca tu consideri ca eu sustin marile corporatii pentru simplul fapt ca imi asigura mie un loc de munca, spune multe despre cat ai inteles din ce ai citit pe blog-ul de fata.
    Din pacate, nu ai fost capabil sa intelegi ca nu sustin pe nimeni, ci imi doresc ca fiecare sa se sustina singur. O sa-ti zic si de ce, ca sa-ti fie mai usor de inteles: pentru fiecare companie/IMM/ societate comerciala pe care “statul” o sustine, eu, in calitate de contribuabil, trebuie sa scot niste bani in plus din buzunar. Stiu ca tie iti este bine acolo unde esti, ca este mai comod ca statul sa iti dea “mura-n gura”, dar eu nu sunt adeptul acestei gandiri. Si daca nu scot bani in plus, se intampla ca in loc sa se investeasca intr-o nenorocita de autostrada, se “sustin micii intreprinzatori, ca nu cumva saracii sa dea faliment”. N-ai nici cea mai vaga idee despre cat profit face un mic intreprinzator (care, nota bene! nu trebuie sa plateasca salariile decat la maxim 2-3 oameni, nu cateva sute).
    Repet ceea ce ai omis sa citesti in comentariul anterior- in orice statistica oficiala pe care o vei citi, vei observa ca proportia IMM-urilor in totalul societatilor comerciale este in crestere, de la an la an.

  6. ketherius says:

    Te plangi ca tu dai din buzunar ca sa sustii un IMM? Tu stii cat costa statul un contract pentru o autostrada? Cati bani – din buzunarul tau! – se risipesc acolo? Cati bani se risipesc pe inlesniri pentru a aduce o corporatie mare in Romania? Tu ai fost in depozitul unei corporatii cu adevarat mari? Stii cat se risipeste acolo? Ai ideea cat de ineficiente sunt marile companii? Ce zici de 160.000$ in marfa aruncata (expirata) pe zi? 4.8 milioane de dolari pe luna! Cate IMM-uri trebuie sa pui la un loc ca sa totalizeze atata profit cat arunca o singura corporatie?

    Faptul ca numarul IMM-urilor creste este un lucru bun. Cand raportul dintre totalul cifrei de afaceri a IMM-urilor va creste raportat la totalul cifrei de afaceri a tuturor companiilor, atunci o sa fie cu adevarat bine.

  7. Vladi Martinus says:

    Nu ma plang, pur si simplu mi se pare aberant ca eu sa sustin o companie privata (o vom numi IMM aici), din moment ce scopul ei este acela de a obtine profit pentru PROPRIETARUL ei. Ei bine, nu acelasi lucru se poate spune despre, sa zicem, o investitie in infrastructura tarii mele. Dupa cum spuneam si in articolul scris ulterior celui de fata, infrastructura imbunatatita=investitori mai multi=mai multe locuri de muna=competitie mai mare=cresterea eficientei=imbunatatirea nivelului de trai=ce mai vrei tu. Unde mai pui ca prin constructia unei autostrazi, statul ajuta toti soferii tarii (in numar de cateva milioane), nu cateva sute/mii de patroni de magazine de cartier. Iar daca tine neaparat sa-i ajute pe acestia, o sa-mi deschid si eu un magazin de cartier, ca sa fac un “ban cinstit”.
    Cat despre depozitul unei corporatii, nu am fost, dar lucrez intr-o companie de 400 de oameni si, crede-ma, totul se face pe principiul eficientei maxime. Pentru ca aici nu-si permite nimeni sa “arunce” bani, cu atat mai putin in conditiile economice actuale. Ti-as sugera sa nu mai generalizezi, cu atat mai putin de la o tara la alta. Desigur, in conditiile in care nu cumva detii vreun studiu efectuat la nivel mondial despre risipa marilor corporatii.
    In orice caz, nu am inteles de ce deviem discutia spre marile corporatii- ti-am zis de la bun inceput ca nu tin partea nimanui, ci este vorba de faptul ca orice societate comerciala isi asuma riscul falimentului inca din momentul in care s-a inscris in registrul comertului- cel putin, asa ar fi normal intr-o economie moderna. Altfel, ne trezim azi-maine ca primim alimente pe cartela, ca in “epoca de aur” ceausista.

  8. ketherius says:

    Infrastructura ajuta toti cetatenii daca este terminata si de calitate, altfel se cheama subventionare a unor mari companii, destul de mari pentru a participa la licitatie.

    Si, pana la urma, tu ai adus vorba despre marile corporatii si le-ai laudat: “Intre noi fie vorba, concurența de prețuri vine și va veni întotdeauna din prezența unui număr destul de mare de super-/hipermarketuri”.

    De fapt, intre noi fie vorba, concurenta de preturi vine si va veni intotdeauna din prezenta unui numar destul de mare de ofertanti (raportat la cererea pietei).

    Si, fiindca tot ai adus vorba de alte tari, in alte tari calitatea pe care o gasesti la IMM-uri este net superioara celei gasite la marile corporatii – vezi McDonald’s vs. King’s Rice, KFC vs. Dessert Pita, Subway vs. The Chuck Wagon (ca sa vorbim numai de mancare).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s