Cât de superior este învățământul superior din România

O să încep cu „magnifica” Academie de Studii Economice (cunoscută drept ASE). Deși este al 4-lea articol în care scriu despre această așa-numită instituție de învățământ superior, încă mai am lucruri de spus…

În primul rând, mi-am dat seama că din toate discuțiile pe care le-am avut cu oameni care au absolvit o formă de facultate sau un master la ASE, nu am auzit pe absolut nimeni să se declare mulțumit de facultate sau să se arate mândru că a urmat cursurile ei. Nici măcar să spună „Bă, chiar am învățat ceva aici. Am rămas cu ceva cunoștințe…” Nu. Ba, dimpotrivă, multora le vine greu să spună că au absolvit la ASE (nici eu, unul, nu sunt deloc încântat de ideea că am urmat master-ul aici- motivele pentru care l-am ales sunt de cu totul altă natură decât îmbogățirea cunoștințelor în domeniul marketing-ului- cu atât mai puțin aprofundarea lor- deh, doar îi zice „master de aprofundare”; dacă vreți să aflați motivele, o să vi le spun într-un comentariu). De ce? Pentru că sunt conștienți de calitatea învățământului de aici. Sincer, nici nu mă mir, din moment ce există profesori/conferențiari/lectori din ASE care susțin cu tărie că, „până la urmă, rolul nostru este de a vă forma un mod de gândire, nu să vă ajutăm să deprindeți cunoștințe practice.” Încercați acest discurs la orice facultate din Europa Occidentală și vă asigur că sunt mari șanse ca în ziua următoare să vă spună decanul că a primit numeroase plângeri din partea studenților și, poate, chiar să nu vă mai lase să predați la acea facultate. Ei bine, spun „orice facultate din Europa Occidentală, fiindcă ASE nu este singurul institut de învățământ superior din România, care merge pe această idee… Personal, cred că prima universitate de la noi care va intra în top 500 cele mai bune universități din lume va fi ori „Babeș-Bolyai”, din Cluj Napoca, ori „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași. În momentul de față, eu le consider a fi cele mai performante din România, în ceea ce privește calitatea actului de învățare.

La ASE, examenele încă se mai dau ca pe vremea anilor ’90- fiecare profesor fixează o dată de examen, când are el/ea chef, la ce oră se găsește o sală liberă (bine, nici să nu fie prea de dimineață sau spre seară-când ar putea veni fără probleme și cei care lucrează- ca să nu se trezească prea devreme și nici să nu-și ocupe seara cu fleacuri, cum sunt examenele)… Aloooo! Mai sunt și studenți pe lumea asta- au și ei o viață profesională (după estimări pur personale, aș zice că aproximativ 70% dintre masteranzi sunt angajați), o capacitate cerebrală limitată etc. Nu poți avea 2 săptămâni de sesiune, în care să pui 4 examene în prima dintre ele- luni, miercuri, vineri, sâmbătă- și să lași un examen pentru a doua săptămână…

Desigur, aici intervine și rolul pe care ar trebui să-l aibă șeful de an (așa-zisul reprezentant al studenților), acela de a fixa datele examenelor în așa fel încât să fie cât mai ușor pentru toată lumea (îmi amintesc ce negocieri „la sânge” ducea șefa noastră de an din facultate cu profesorii, pentru a stabili un program de examene cât mai lejer pentru noi, studenții). Unde mai pui că, la facultatea pe care eu am absolvit-o, spre deosebire de master-ul pe care îl urmez, profesorii aveau bunul simț să întrebe la cursuri ce date de examen (două la număr! ca să fie cât mai convenabil pentru toți studenții) ar prefera. În funcție de acestea, se căutau săli disponibile și intervalul orar în care acestea erau libere.

Am senzația că, pe undeva, există o înțelegere tacită între studenți si profesori- studenții nu au niciodată un cuvânt de spus în deciziile luate de profesori în ceea ce-i privește, în ideea că profesorul poate să facă ce vrea el, cu condiția de a-i da studentului un amărât de 5 la examen. Nici nu mă mai miră că într-un clasament întocmit acum ceva vreme de revista Capital, ASE era pe locul 5, la profilul economic, chiar și în urma Universității Lucian Blaga din Sibiu (Menționez că articolul- pe care îl puteți citi în întregime aici– are la bază un studiu de cercetare realizată în rândul anagajatorilor din România, care nici nu menționează ASE ca institut de învățământ superior care să inspire încredere în pachetul de cunoștințe al absolventului). Asta mă duce cu gândul la faptul că mulți studenți aleg ASE-ul datorită reputației sale (printre studenți) de universitate de unde cam oricine poate obține o diplomă. Și, atât timp cât diploma este pe o specializare economică, studenții au impresia (total greșită!) că asta le va garanta un loc de muncă într-una din cele mai bine plătite ramuri de activitate din România.

Ei bine, iată că lucrurile nu mai stau chiar așa- ca dovadă faptul că angajatorii au început să excludă ASE din lista universităților de top… Acest fapt îmi aduce aminte de o discuție avută cu profesorul meu de microeconomie (directorul CISED– găsiți site-ul și la blogroll), un profesor de o calitate remarcabilă (părere pur personală, desigur) și chiar un bun prieten, mi-aș permite să zic:

Învățasem de la el că sistemul privat funcționează mai bine decât cel public în orice domeniu. Chiar și în cel educațional (vezi cazurile Harvard, Yale, Princeton University și multe altele)… La un moment dat, însă, în pauza unui seminar de microeconomie, îl întreb: „Dom’ profesor, ne-ați tot zis că privatizarea funcționează bine în orice domeniu… cum se face că, la noi, invățământul superior privat este o bătaie de joc? Cum se face că nu funcționează?” (Veneam după un an pierdut la Spiru Haret, Facultatea de Psihologie-Sociologie) Răspunsul a venit imediat (încerc să reproduc cât mai exact): „Da, așa este. O să-ți zic și de ce nu funcționează- pentru că, atât timp cât pe angajatori nu îi interesează decât ca angajații lor să aibă o diplomă de studii superioare, aceștia vor urmări să obțină diploma respectivă cât mai simplu cu putință. Iar Spiru Haret nu face decât să ofere un  serviciu pentru care există o cerere pe piață, la un preț mai scăzut. În momentul în care angajatorii o să fie cu adevărat interesați de competențele absolvenților, și nu doar de o hârtie, lucrurile se vor schimba.”

Și bine zicea… Iată că, într-adevăr lucrurile încep să se schimbe. Spiru Haret își cam trăiește deja ultimele zile, ca să zic așa, iar rolul său, din discuția cu profesorul meu, a fost luat de ASE, la un moment dat. Dar iată că, în prezent, nici ASE nu mai reprezintă pentru angajatori o garanție a calității studiilor…

Zilele trecute, la un examen, profesorul spunea că au existat 2 proiecte care au avut părți plagiate de pe un site de referate și că acele părți nu au fost punctate. Mai interesantă a fost adăugarea domnului profesor, în care spuna că s-a luat hotărârea, în cadrul „Consiliului Extraordinar ASE” (nu cred că acesta era termenul, dar suna la fel de pompos) de a adopta ultimele directive europene referitoare la plagiere, prin a exmatricula, fără drept de reînmatriculare la ASE, pe studenții care se vor prezenta la licență sau dizertație cu lucrări plagiate. Că, până acum, ei erau doar picați și trebuiau să repete procesul. Stai puțin… Trebuia să vină UE să-ți spună ceva ce ar trebui să fie firesc? Nu mai vorbesc de faptul că până și proiectele plagiate ar trebui să ducă la măsuri mai drastice. În facultate, dacă erai prins cu un proiect plagiat, aveai mari șanse să nu intri în examenele unor profesori. Alții, desigur, erau mai indulgenți și îți dădeau 0 puncte pe proiect sau chiar pe seminar.😛

Am mari dubii, însă, că această hotărâre va fi pusă în practică prea curând. O să vă spun și de ce: Anul trecut, regulamentul programelor de master prevedea un număr minim de 50 de credite, la sfârșit de an universitar (după sesiunea de reexaminări din vară)- asta însemna că puteai să ai maxim o restanță rămasă pentru anul 2. Ei bine, needless to say, spre surprinderea… nimănui, în ultima ședință a Senatului ASE din anul universitar 2008-2009 s-a hotărât ca această prevedere să fie eliminată/schimbată (nu m-a prea interesat care a rămas forma finală). De ce? Haideți, că știți… gândiți-vă că erau destul de mulți masteranzi care aveau mai mult de o restanță. Desigur, vorbim de masteranzi plătitori de taxă…

Din păcate, ASE nu este singurul institut de învățământ superior de la noi care procedează pe sistemul „trecem cât mai mulți studenți la examene, ca să avem și pe viitor studenți” (sau „învățământ la grămadă”, cum o numesc eu). Este o logică bazată pe ideea că, dacă studenții nu trec examenele, vor sfătui pe alții să se orienteze spre alte facultăți pentru a obține o diplomă fără eforturi substanțiale și, astfel, „clientela” (atât cea potențială, cât și cea prezentă) a facultății scade considerabil. Și, dacă vă grăbiți să vă aruncați în afirmații de genul „banii universităților sunt alocați de către ministerul educației (cum încerca să ne păcălească, în facultate, decanul ISE/FSEGA), vă recomand călduros să citiți un articol foarte interesant, numit „Rectorii de la stat mulg cu spor taxa de studii” (dați click pe titlu, pentru a citi varianta online) -autor: Viorica Ana Chișu (tot dânsei îi aparține articolul cu topul universităților, de care vorbeam mai sus), articol publicat în revista Capital, pe 24 decembrie 2009. Personal, îl consider cel mai bun articol citit până acum, pe tema finanțării universităților din România.

Greșeala pe care o fac majoritatea decanilor de facultăți este că nu fac altceva decât să reacționeze la condițiile actuale ale „pieței” studenților, crezând că a satisface cerința studenților de a obține o hârtie (este trist, dar cam asta reprezintă, în momentul de față, majoritatea diplomelor pe care le acordă facultățile din România) le va aduce în continuare succesul. Un decan inteligent este cel care va avea o atitudine proactivă, încercând să anticipeze ceea ce se va cere peste câțiva ani. Acest lucru poate fi făcut foarte simplu- nu este nevoie decât să iei contact cu manageri de companii/organizații care activează în domenii în care facultatea condusă de tine oferă studii. Sau, mai bine, mai vizitezi/iei contact cu universități din Europa de Vest, afli condițiile de studiu de acolo, principiile didacticii etc.

În fine, am încercat să fac o scurtă radiografie (știu că am scris mult, dar mai sunt foarte multe de spus) a învățământului superior de la noi, dintr-o perspectivă pur personală. Nu cred că va trage vreun semnal de alarmă articolul de față, dar poate dacă vor exista și alte voci care să exprime idei similare cu ale mele, generațiile viitoare vor avea de câștigat.

P.S. Unul din visurile mele este să înființez o facultate privată, în cadrul căreia să adun cei mai buni profesori în domeniu (cel mai probabil, va fi în domeniul economic), din țară.

This entry was posted in școală and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

21 Responses to Cât de superior este învățământul superior din România

  1. ketherius says:

    O solutie care sa impace si capra si varza ar fi adoptarea modelului de admitere care functioneaza in America de Nord: se admit extrem de multi studenti in primul an si acestia sunt filtrati pana la absolvire, astfel incat in anul intai intra 800-900 si peste 4-5 ani primesc diploma 40-50 dintre acestia. In acest fel universitatea (compania) are studenti (clienti) si cash flow continuu, dar absolventii (cati reusesc sa termine) vor fi putini si bine pregatiti.

    Cred ca greseala din invatamantul universitar romanesc consta in ideea ca, daca ai intrat, trebuie sa termini. Abordarea asta este gresita, pentru ca exista oameni (ca mine) care intra printre ultimii si termina printre primii. Si asta ma face sa ma intreb cati oameni care au ratat intrarea la facultate ar fi fost mai buni in domeniul respectiv decat cei care au intrat.

  2. Ionut says:

    Salutare!

    Mai omule, dar tare esti suparat pe sistemul romanesc. Ce varsta au profesorii tai? De ce ceri de la ei imposibilul?
    Hai sa iti citez din minte spusele aceleiasi doamne Viorica Ana Chisu (mi-a predat – printre altele Managementul schimbarii): oamenii opun o rezistenta la schimbare. Ea poate fi mai mare sau mai mica. Ea devine mai mare pe masura ce individul nu o constientizeaza si pe masura ce avanseaza pe scara ierarhiei sociale.
    Cati dintre profesorii tai s-au mai intors in banci, in ultimii ani, sa urmeze cursuri?
    Au atins statutul de profesor universitar – grad maxim in invatamant – felicitari lor, si…gata. Mai sus de atat nu exista. Sunt zeii de la catedra. Este aceeasi – vesnica – greseala pe care o fac aproape toti cei ajunsi in varful piramidei. Se uita in jos si se mira ce sus au ajuns. Dar nu mai pot ridica capul in sus (l-au tinut prea mult timp plecat) ca sa vada si sa isi propuna noi teluri.
    Nu ii condamna prea tare. Sunt oameni si au limitele lor.
    Incercarea ta si a tuturor celor care gandesc ca tine este de a reusi sa treci prin toate etapele stabilite de ei, sa ajungi in pozitia din care poti schimba ceva si apoi sa schimbi.
    Vei fi acuzat apoi de tradare de catre cei ramasi in aceleasi tipare, dar vei schimba.De va fi bine sau nu, nu vei fi afland in viata aceasta.

    Hai sa iti dau un exemplu care sa te poate surprinde: in anul 1997, la examenul de licenta de la Academia de Politie au picat vreo 10% din cei prezenti, dintre studentii de la zi. A fost un soc imens, era pentru prima data cand se intampla asa ceva, nu au fost avansati la gradul de ofiter, au fost trimisi in operativ ca subofiteri (dupa 4 ani de studiu la zi) si fara licenta. Unii si-au luat-o ulterior, altii, niciodata. Asta vis-a-vis de conceptia existenta la multe facultati civile ca daca ai intrat, absolvi.
    Iti urez succes in visul tau de a infiinta o facultate privata, pe un alt model. Eu voi fi proful de management al schimbarii, materie care se va studia in primii 2 ani si care va avea ca scop sa ii obisnuiasca pe studenti sa “iasa din cutie”.🙂 Nu va exista suport de curs, doar tematica.

    Uitandu-ma la titlul post-ului tau iti spun ca, la modul propriu, invatamantul superior este superior fiindca este cea mai inalta forma de invatamant, si, deci, este superior (sic!).
    Traind intr-o lume materialista “profesorii” ii vei gasi in consultanta, conectati la practica. Cei ce se ascund in spatele catedrei sunt doar teoreticienii. O parte dintre ei asigura transpunerea (sau plagierea-cum vrei tu) in teorie a ceea ce “profesorii” aplica.
    Cand individul care iti preda va cobori in sala, va sta langa tine, va lasa discutia libera, o va anima, isi va permite luxul de a visa sau a se contrazice cu tine, de a iti recunoaste ca nu cunoaste un subiect foarte bine, acela sa stii ca este PROFESOR.
    Multi dintre cei ca tine s-au pierdut in lamentari. Ia exemplul notiunii de medic: el analizeaza organismul, vede ce functioneaza bine, apoi identifica boala, se pregateste si abia apoi intervine. Cam cum ar fi daca medicul ar urma primii 3 sau 4 pasi si apoi, in fata pacientului aflat pe masa de operatie, ar incepe:<>.
    Out of the box! Free mind!

  3. ralu says:

    uite, ca tot ai scris ca nu ai auzit pe nimeni incantat de faptul ca este absolvent de ASE…spun eu lucrul acesta…am absolvit management public – facultate de care nu am fost deloc incantata, asadar mi-am indreptat pasii catre master la REI – business communication…nu aveam prea mari sperante, insa incercam altceva. SINCER, am invatat multe lucruri interesante, atat business cat si despre viata pur si simplu, atat teoretice cat si practice…si ma bucur nespus de alegerea facuta, si am recomandat masterul cunoscutilor.
    Se poate, daca se vrea!

  4. Vladi Martinus says:

    In primul rand, va multumesc pentru parerile exprimate aici si ca v-ati luat timpul sa scrieti comentariile. Voi incerca sa raspund la fiecare in parte:

    @Ketherius
    Nu este prima data cand propui solutia “capro-varzista” (termen preluat de la profesorul de microeconomie, de care vorbeam in articol) – cred ca anterior o dadeai la articolul cu “ce masterat vreau sa urmez”. Am fost si sunt de acord cu ea. Din pacate, insa, in cazul de fata, ea este mult prea simplista pentru complexitatea problemei pe care am pus-o in discutie.
    @Ralu
    Nu pot decat sa ma bucur ca ai invatat lucruri interesante (“business si despre viata pur si simplu, atat teoretice cat si practice”- poate si detaliezi cateva din acestea). Si eu, la randul meu, am invatat cateva lucruri interesante pe parcursul masteratului, insa mult prea putine. Si tind sa cred ca studiul de care vorbeam in articol vorbeste de la sine despre ceea ce te poate invata ASE, in comparatie cu alte facultati cu profil economic, din tara.
    Totusi, ca si in cazul lui Ketherius, ma vad nevoit sa-ti spun ca abordezi problema prea simplist- nu este vorba doar de a invata cate ceva despre business, ci de multe alte aspecte. In plus, oricat de mult crezi ca ai invatat, iti sugerez sa stai de vorba cu oameni care studiaza la o universitate din Vest acelasi profil ca tine si o sa vezi diferenta. Eu unul, am avut cateva conversatii cu un foarte bun prieten, care studiaza managementul cultural (o specializare care la noi nu exista nici macar ca profesie, nu mai vorbesc de specializare la un institut de invatamant superior) si am sesizat o URIASA diferenta intre sistemul de invatamant de acolo si cel de aici.

    @ Ionut
    Nu sunt suparat pe nimeni, cu atat mai putin pe “sistem”.🙂
    Despre oamenii care imi sunt profesori… da, poate ca au atins o varsta la care rezistenta la schimbare este mult mai ridicata, insa asta nu este o scuza. Dupa cum spui si tu, prea putini au “coborat” in banci (am avut cativa profesori in facultate, care exersau des aceasta “coborare” si pentru asta i-am apreciat mult- unul din ei se regaseste si intr-un articol – https://vladimartinus.wordpress.com/2008/04/15/exista-profesorul-ideal/), dar nu vor sa priceapa ca rolul lor este acela de a transmite un set de cunostinte, atat teoretice cat si practice unei generatii tinere. Nu ii condamn, dar daca nu sunt in stare sa-si practice meseria de profesor, sa lase pe altii mai buni- nu i-a obligat nimeni sa aleaga aceasta profesie… Am o mama care a fost profesoara si am invatat de la ea ce ar trebui sa insemne relatia profesor-elev/student. Poate este un etalon prea ridicat, cine stie…
    Despre titlul articolului… este un joc de cuvinte- incearca abordarea “out of the box”😀
    Cei care stau in spatele catedrei sa stii ca pot fi si teoreticieni si practicieni (imi amintesc de un profesor din facultate, care este broker la bursa si preda management financiar, piete de capital, finante publice si altele- deci, se poate). Totul este sa isi doreasca acest lucru. Din pacate, unii considera ca a fi profesor este un simplu “job”, adica o sursa de venituri si cam atat.
    Si da, tu vei fi profesor la facultatea respectiva, daca voi reusi sa-mi indeplinesc visul. Pana atunci, vei fi HR Manager la firma pe care sper sa o conduc peste cativa ani…🙂

  5. ketherius says:

    @Vladi: Solutia e simpla, nu simplista: daca nu mai simti presiunea morala (saracii, au trecut un examen greu si au intrat, cum sa ii las eu repetenti?) si financiara (daca pic toti studentii care nu sunt foarte bine pregatiti, atunci dam faliment), iti este mult mai usor – ca profesor – sa fii foarte exigent si sa dai note care sa reflecte cunostintele. Iar atunci calitatea absolventilor creste si invatamantul devine cu adevarat superior.

    Probabil ca nu realizezi, dar exista probleme care se rezolva foarte simplu si bine cu solutii care nu presupun cunostinte de economie si nici o doctrina liberala😉

  6. flavius says:

    Buna Vladi,

    dacă tot m-ai adus în discuţie – apreciez – o să completez, cu permisiunea ta, ce ai scris mai sus despre diferenţa uriaşă. Nu voi atinge multe puncte, dar ţin să subliniez masiva apropiere a studiului (management cultural, in cazul de faţă) de practică. În România mi-a lipsit tare acest aspect, o amărâtă de perioadă de practică nu ajută foarte mult. Pe lângă studiul intens de aici, am regulat întâlniri cu specialişti din domeniul cultural şi din industria culturală, două excursii pe an, în care ne întâlnim cu specialişti, proiecte pe câte două semestre (în derulare un proiect european în finlanda şi organizarea unui congres) plus un laborator pe 3 semestre în care punem bazele unei organizaţii sau firme cu profil cultural.
    Cred că asta zice tot.

    Te salut cu drag,
    F.

  7. Vladi Martinus says:

    @Ketherius
    Mi-a placut cum ai pus problema la final.😀
    Bun, spui ca daca nu simt presiunea morala, le este mai usor… pai nu este vorba doar de presiune morala aici, ci si de presiunea financiara- cash flow-ul de care vorbeai in primul comentariu nu le este de ajuns- ei vor cat mai multi bani. Si am spus deja cum se pot obtine banii respectivi. Din pacate, viziunea aceasta este impartasita de prea putini oameni, dupa cum remarca si Ionut.
    Spuneam ca este simplista, fiindca problema calitatii studiului nu este data doar de exigentele profesorilor, ci mai ales de pregatirea lor. Ceea ce ma duce din nou la comentariul lasar de Ionut- acesti oameni au intrat intr-un anumit tipar- vin la facultate, predau, isi iau niste bani, merg acasa- si nu sunt capabili sa iasa din el. Cred ca maxim 20% dintre ei citesc articole online de pe site-uri stiintifice consacrate in domeniul lor de pregatire. Pentru ca sunt prea comozi si indiferenti- pe mine asta ma enerveaza teribil, indiferenta lor. Ah, si cand vorbesc de pregatire ma refer si la oameni care au terminat/practicat contabilitate, finante, inginerie etc. si ajung sa predea la facultatea de marketing… cred ca asta spune multe.

  8. Vladi Martinus says:

    Flavius, ma bucur sa te “aud” din nou, desi mi-as dori sa mai citesc cate ceva nou si pe blog-ul tau.😛
    Multumesc pentru precizari, care sper ca vor ajuta unele persoane mai naive care cred ca a invata “cate ceva” este o realizare, din perspectiva studiului superior. Si eu, sincer, cred ca asta spune tot despre diferenta dintre ce se intampla la noi si cam unde ar trebui sa fim… Unde mai pui ca ai uitat sa mentionezi ca acolo se preda si marketing, intr-un mod cat se poate de actualizat si apropiat de realitatea culturala.
    Iar asta ma face sa ma bucur si mai mult pentru tine, ca ai reusit sa ajungi acolo. Te astept cu drag, dupa ce termini, sa aduci un “suflu nou” in mediul nostru academic (si nu numai).
    Ai grija de tine!

  9. flavius says:

    Sigur ca da, nu am intrat in detalii. Dar da, fac si marketing cu cel mai cunoscut autor de management cultural din Germania. Un om care, din cand in cand, isi permite sa isi ia timp liber si sa faca tot felul de cursuri si seminarii, pe cheltuiala proprie, ca sa se mentina “in forma”, sa invete lucruri noi.
    Si da, fata de alte cateva, putine, orase unde se invata asa ceva (specializarea exista in forma insitutionalizata in Germania de numai 20 de ani), accentul cade foarte mult pe: management strategic, marketing cultural, teoria organizationala, forme de finantare (sponsoring, fundraising, ppp), pe langa politica culturala, management de personal, economie, studii culturale, arte, istoria culturii, sociologia culturii, drept etc. Dar hai ca deviez. Sa nu crezi ca nu as prefera sa fac la noi in tara asa ceva, oricine vrea sa fie mai aproape de casa, dar nivelul acestui insitut nu poate fi egalat cu usurinta. Asa pentru ca e o organizatie care invata constant (learning organization/Peter Senge). Asta cred ca trebuie sa invete si o mare parte din institutiile noastre.

    Ganduri bune,
    F.

  10. ketherius says:

    @Vladi: Profesorii se mai si pensioneaza, mai pleaca, mai vin altii mai buni… In matematica, cel putin, avem foarte multi profesori capabili. Acolo unde am terminat eu (universitate mica si noua, eu am fost a doua promotie), in ’97 profesorii capabili ii depaseau pe cei incapabili in proportie de 5:1. Profesori exigenti, insa, erau numai 20% (cifre aproximative, desigur). Daca ar fi fost toti exigenti, nu cred ca ar fi absolvit 5 studenti din toata promotia mea.

  11. adelina says:

    Stii unde se face marketing pe bune? La FEAA la Cuza..am terminat si pot sa spun ca sunt fff mandra ca am absolvit facultatea aia…chiar am facut niste lucruri f tari si ancorate in realitatile pietei..am invatat multe lucruri datorita proiectelor numeroase, practice, complexe si realiste, noptilor albe pierdute, spiritului de colegialitate si competitivitate cultivat. Oricui vrea sa faca marketing pe bune ii recomand Cuza-is.

  12. Vladi Martinus says:

    @adelina
    Nu pot decat sa ma bucur pentru tine. Sper sa ii ajute si pe cei care sunt in cautarea unei facultati.
    Spune-mi, totusi, ce intelegi prin “lucruri f tari si ancorate in realitatile pietei”? Poate ne dai si cateva exemple, ca sa fie mai clara legatura dintre teoretic si practic.

  13. Eu says:

    Nu e numai la ASE asa. Ci cam peste tot.

  14. Vladi Martinus says:

    Din pacate, da. Am semnalat si eu acest lucru, cu ocazia admiterii la master. Sunt de acord cu tine cand spui CAM peste tot. Nu este chiar peste tot, mai exista si facultati bune in Romania, unde nu este “ca la ASE”. Problema cred ca vine din alta parte, si anume din pretentiile si asteptarile angajatorilor- atat timp cat ei nu au pretentii ca tu sa ai anumite abilitati si competente (necesare la locul de munca) la absolvirea facultatii, nu ai niciun motiv sa te straduiesti sa inveti ceva. Cand ei isi vor schimba viziunea, si-o vor schimba si studentii si, implicit, profesorii (facultatile). Deocamdata suntem in stadiul in care conteaza doar ca ai o diploma, pentru orice altceva esti “train-uit” de catre angajator.

  15. Liana says:

    Hei..am dat din intamplare de blogul tau…spui ca nu ai auzit niciodata pe cineva sa fie multumit ca a invatat in ASE..uite, voiam sa ti curm ingrijorarea si sa zic ca eu sunt foarte multumita ca am invatat in ASE. Nu stiu cand ai invatat tu, dar in momentul de fata se stabilesc examenele de comun acord cu profesorii, iar acum la master am avut 5 examene, 2 intr o saptamana, 3 in alta, la cel putin 2 zile diferenta..Eu zic ca probabil nu era pentru tine facultatea asta, poate ai fost frustrat si din cauza notelor..nu ti cunosc motivele..Dar uite un adevar: ASE ul are foarte multe neajunsuri, dar printre ele nu se numara nici cele cu examenele, nici cele cu profesorii care nu te invata nimic. Fii mai informat cand scrii..sau spune macar ca te bazezi pe experienta ta de acum x ani. Si am uitat sa mentionez un lucru aici..ca sa invati ceva cu adevarat, sa vrei sa aplici practic tot ce ti predau ei, trebuie sa si muncesti mult, sa te implici, sa nu ti fie rusine sa ceri un sfat sau sa pui intrebari..doar nu te astepti sa vina cineva sa te forteze sa ti mearga tie bine.
    As spune mai multe dar mi-e ca nu o sa gasesti instructiva critica mea si imi pierd timpul degeaba..
    Spor la blog
    Liana

  16. Vladi Martinus says:

    Liana,

    Tocmai ce am avut pe cineva la un interviu in departamentul de marketing, care a absolvit facultatea de marketing la ASE cu brio, masterul la fel, dar nu a putut da un raspuns la cerinta “da-mi cateva exemple de materiale promotionale”. Nu stiu tu ce facultate/specializare ai urmat, dar sunt curios daca stii altceva in afara de “flyer”.
    Nu sunt un frustrat, am absolvit o facultate la Cluj pe specializarea management, de 100 de ori mai buna din punct de vedere al actului educational, al gestiunii examenelor si orice altceva vrei tu. Am spus-o si repet- daca ma prezentam intr-o sesiune asa cum m-am prezentat la ASE, nu as fi trecut anul la UBB. M-am raportat la un institut la care am invatat inainte. Ma intreb tu la ce te raportezi? La liceu? Probabil…
    Frustrarile mele nu au existat niciun moment- eu am urmat ASE pentru ca “sistemul” m-a obligat sa urmez un master. Toate cunostintele mele in marketing (si cred ca postul pe care il ocup in momentul de fata spune multe despre acestea) le-am dobandit fie in facultate, fie lecturand din proprie initiativa si am considerat ca sunt de ajuns. Si sa-ti mai spun ceva: la o facultate de 100 de ori mai grea decat ASE eu am avut bursa de studii timp de 2 semestre.
    Nu stiam ca trebuie sa fii informat atunci cand scrii ceva din experienta proprie, dar te cred pe cuvant-asa te-au invatat profesorii si tu, ca o studenta model ce esti, nu le iesi din cuvant. Bravo!
    Cat despre aplicari practice… am realizat si eu proiecte- cateva au fost de bun augur si cred ca am mentionat ca sunt 2-3 profesori buni la catedra de marketing ASE.
    Hai sa vedem cine va fi frustratul cand vei absolvi facultatea/masterul si timp de 2 ani o sa ocupi pozitii de secretara sau asistenta cu atributii de secretara… Asta, pentru ca ai fost studenta-model si ai mers la scoala. Bravo, keep up the good work si vei ajunge departe!

  17. Liana says:

    Hei…Eram cam necajita cand am comentat mai sus…Scuze ca am fost asa rautacioasa..voiam sa zic ca unele din lucrurile pe care le ai scris, cele despre examene de ex nu sunt asa la mrk aprofundare in momentul de fata, inteleg ca asa au fost cand ai terminat tu dar nu mai sunt asa.. Eu nu am terminat licenta la mrk, ci la fabiz in engleza, care a fost o super facultate si cu niste profesori foarte implicati si destepti si fara aere. Nu a fost o facultate usoara, sa stii, dimpotriva; am avut bursa de studiu 3 semestre…iar facultatea o compar cu Romano Americana pe care am inceput-o dupa liceu din cauza ca aplicasem la o facultate in Germania unde nu am fost admisa. Eram sigura ca o sa intru si nu am dat admitere la nimic in tara. Cand am aflat ca n am intrat era prea tarziu ca sa mai dau admitere la noi, mai ales ca nu ma pregatisem la economie sau mate si ce mai cerea ASE ul atunci asa ca am intrat cu dosarul la Romano Americana. Din anul 2 am vrut sa renunt si sa dau la ASE. Daca intram la taxa renuntam la Rom.Amer dar am intrat la buget asa ca pana la urma le am facut pe amandoua. Eu cu asta compar, nu cu liceul..aici tu esti rautacios…si mai compar cu parerile prietenilor de la Universitate..
    Mi a placut mult mrk si de asta am continuat masterul pe domeniul asta…eram sa zic destul de multumita pana zilele trecute cand am avut o experienta foarte neplacuta cu un prof..nu m am dus niciodata la cursul lui, era un singur curs pus in mijlocul zilei..in fine..l am vazut pentru prima oara la examen. Era rosu in obraji si avea pungi sub ochi, cu mutra de betivan, cu ditamai burtoaca, asa cum le sta bine oamenilor in pozitii superioare din Romania, cu parul prea negru pentru cat de rosie ii era fata si cu niste aere de…nu cred ca am cu ce sa compar…cred ca e cel mai increzut om pe care l am cunoscut vreodata…inspira sila de cand il vezi, iar cand deschide gura si ti dai seama cat de incuiat e, ce parere buna are despre el, cum ii ia pe toti peste picior si se crede Dumnezeu…mi s-a facut scarba…genul de profesor care nu da examen fiindca s a terminat o materie si vrea sa te evalueze, care spera ca ai invatat ceva de la el, ci genul care iti da subiecte tocmai ca sa le gresesti, scopul lui e sa te prinda pe tine cu greseala, sa ti arate cat de mic esti pe langa el..Incredibil..
    Am fost asa neplacut surprinsa..
    Liana

  18. alexandra c. says:

    Daca nu ASE atunci care din universitatile din Bucuresti ar fi ok de urmat?

  19. Vladi Martinus says:

    Alexandra, scuze ca iti raspund asa de tarziu. In primul rand, depinde la ce domeniu te-ai gandit. In al doilea rand, recunosc ca nu stiu foarte multe despre universitatile din Bucuresti, eu m-am raportat doar la facultatea pe care am urmat-o in Cluj Napoca

  20. Bogdan Mihail says:

    Of of of. Eu vreau sa dau la ASE acum pentru ca am planuri mari in a demara mici afaceri insa nu stiu prea multa teorie. Crezi ca e buna specializarea Administrarea Afacerilor la ASE pentru ce vreau eu?

    Tin sa mentionez ca nu vreau sa ma pregatesc sa devin un angajat.

  21. Vladi Martinus says:

    Bogdan,
    Daca vrei cu adevarat sa demarezi afaceri, nu stiu cat de mult te poate ajuta o facultate din Romania. Poti incerca ce ti-ai propus sa urmezi, dar iti recomand cu tarie sa citesti carti pe subiect, mai ales cele scrise de specialisti. Sau poti urmari emisiuni de profil, foarte educative (nu stiu daca se mai difuzeaza la TV “Arena leilor”, este o emisiune destul de buna pentru acest domeniu). Cred ca spiritul antreprenorial nu poate fi educat de o facultate… Si, ca sa raspund exact la intrebarea ta, nu sunt in masura sa-ti dau un raspuns – n-am de ce sa te mint. Nu am urmat vreun curs la aceasta facultate si nici nu imi aduc aminte sa fi cunoscut oameni care au absolvit-o…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s