Ascensiunea începe aici…

Da, este vorba de ascensiunea profesională. Începe aici și se va termina undeva foarte sus.

Astăzi am primit vestea cea mare- am primit un post în departamentul de marketing al unei companii mari (pe primul loc, ca și cotă de piață, în domeniul său de activitate), urmând să încep activitatea de anul viitor. Ce mod mai frumos de a-ți începe noul an într-un nou loc de muncă, cu oameni noi, făcând ceea ce ți-ai dorit încă din facultate…?🙂

Totuși, cum de am „sfidat” criza? vă veți întreba… cum… acum, când toată lumea face reduceri masive de personal, șomajul este în creștere constantă… Ei bine, o parte din răspuns se află la oamenii care mi-au acordat încredere și cărora le voi mulțumi prin activitatea mea (un plus pentru Ionuț, un om pe care îl cunosc de doar 13 ore). O altă parte a răspunsului se află la mine, dar, la fel de bine, se poate afla la oricare dintre voi:

În primul rând, este vorba de ambiție- ambiția de a-ți propune mai mult decât să fii un simplu angajat în viața asta. Nu puțini au fost cei care, când le ziceam că vreau să-mi caut alt loc de lucru, îmi spuneau că ar trebui să fiu mulțumit cu faptul că am o sursă de venit, într-o perioadă în care concedierile sunt „la ordinea zilei”… Ei bine, NU! Nu o să mă mulțumesc niciodată cu puțin, pentru că totdeauna am avut și voi avea pretenții mari de la mine. Considerați-o aroganță, naivitate etc., dar eu trăiesc zilnic cu convingerea că am ajuns pe lumea asta ca să fiu cineva mare. Și voi ajunge, nu peste foarte mult timp. Bun… m-am mai „înarmat” cu încrederea de sine (care mă caracterizează, de altfel), fiind în permanență conștient că am anumite calități care mă încadrează într-un post bun. Împreună cu toate acestea, am avut ceea ce se consideră în codul samurailor a doua virtute ca valoare (prima este înțelepciunea): răbdarea. Da, am avut răbdare din plin. Nu m-am „aruncat” la orice ofertă de job (chiar dacă erau momente în care eram gata să plec chiar și pentru un post de „consultant vânzări”), am citit foarte atent cerințele fiecărui job postat și ceea ce se oferea. Nu în ultimul rând, când acestea păreau în regulă, dar numele companiei nu-mi era cunoscut, încercam să văd cine sunt și cu ce se ocupă…

Ce am învățat eu (pe plan personal), din toate acestea… Este nevoie de 2 lucruri de bază, dacă vrei să ajungi undeva sus, în viață: 1.Voință; 2. Răbdare.

Sunt prea mulți oameni cărora ar trebui să le mulțumesc pentru ceea ce am ajuns (fiecare om, de la colegi, profesori, prieteni, amici și până la părinți, frați, iubite), așa că mă rezum la a dedica acest nou început tatălui meu, oriunde ar fi…

This entry was posted in de-ale mele... and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s