criza economică și… (episodul 2)

Astăzi, un nou episod din serialul “criza economică şi…”, având în rolurile principale pe mult-prea-cunoscuţii Paraziţii şi brand-ul Doncafe.

De trupa “Paraziţii” cred că a auzit toată lumea, aşa că nu are sens să îi prezint. O singură remarcă personală: singurele lor piese pe care le ascult sunt de pe albumele “Nici o problemă” şi una-două piese de pe “Categoria grea”. Restul albumelor mi se par o repetiţie continuă a aceluiaşi mesaj, cu teme muzicale stereotitipice.

Şi, iată că trupa care se vrea a fi “împotriva sistemului”, împotriva muzicii proaste şi, mai ales (legătura directă cu articolul de faţă) împotriva “industriei muzicale”, adică a celor care văd în muzică o oportunitate de a face bani sau care sunt “comerciali” devine ea însăşi una “comercială”. Se pare că criza economică şi-a pus amprenta şi pe veniturile lor din vânzări de albume sau concerte…😛

În ceea ce priveşte muzică comercială, cred că această expresie a căpătat o conotaţie negativă, care nu-şi are sensul: orice artist care se dedică în întregime muzicii trebuie să-şi câştige existenţa- ca noi toţi- din meseria pe care o practică. Cu alte cuvinte, trebuie să facă în aşa fel încât muzica sa să-i aducă venituri cât mai ridicate, adică să fie comercial.

Articolul de faţă va avea, însă o abordare din perspectivă marketing-ului (desigur, aşa cum văd eu lucrurile)…

Citeam acum 2 zile, într-un articol din revista Capital despre asocierea “vedetelor” cu brand-urile care au ca segment-ţintă publicul tânăr. Se vorbea despre campania Vodafone, cu pseudo-artişti precum Smiley, Alex & co., despre Duffy şi Coca-Cola Light, dar şi despre…. Paraziţii şi Doncafe (!). În cele câteva rânduri, se spune că noua piesă a trupei coincide, de fapt, cu noul slogan Doncafe (“e greu să găseşti un mix bun”). Citeam şi nu-mi venea să cred… Cum? Paraziţii? Să “se vândă” tocmai ei…? N-are cum să fie aşa, mă gândeam.

Şi mi-am spus că, oricare ar fi varianta, dăunează destul de serios brand-ului Paraziţii.

Prima variantă, ca articolul respectiv să fie consecinţa unei slabe informări din partea autorului, ar avea consecinţe negative, pentru că publicul-ţintă al trupei ar fi indus în eroare şi poate chiar ar renunţa la a mai crede în brand-ul Paraziţii. Orice măsură luată ulterior are mici şanse să mai repare imaginea lor.

A două variantă, confirmată şi de un articol aparut in Wall Street, este că informaţia este corectă şi într-adevăr, Paraziţii au relizat un spot (spun spot, fiindcă din ceea ce spune agenţia de creaţie- Leo Burnett- videoclipul reprezintă o colaborare între agenţie şi trupă). După mine, acest fapt va avea o consecinţă deloc fastă pentru imaginea “trupetilor”. Pentru că una este să promovezi, în calitate de sportiv, un gel de duş sau un anti-perspirant şi alta este să promovezi, ca trupă de hip-hop, un brand de cafea. În plus, icercati sa vi-i imaginaţi pe Paraziţii bând cafea… să fim serioşi… Părerea mea este că, pe măsură ce această colaborare va fi adusă la cunoştinţa întregului public (în special a celui tânăr, care reprezintă target-ul ambelor părţi), trupa va pierde o parte destul de consistentă din audienţa sa. De ce? Pentru că unul din principiile ce a stat la baza brand-ului Paraziţii a fost repulsia faţă de “auto-vânzarea” artiştilor. Şi acest principiu tocmai a fost încălcat de ei.

Una este să permiţi unei agenţii de publicitate (în schimbul unor bani, evident) să îţi folosească muzica într-un spot şi alta este să faci tu, practic, spot-ul.

Cât despre brand-ul Doncafe Mixes şi identificarea sa cu trupa Paraziţii, cu spiritul “liber şi non-conformist” al acestora (printre altele), susţinută de copywriter şi chiar şi de brand manager-ul Doncafe Mixes (dacă nu mă înşel)… vedeţi-va de vreo treabă! În primul rând, sub-brand-ul Doncafe Mixes are un grad de notorietate mult prea scăzut, în comparaţie cu brand-ul-umbrelă Doncafe. Şi, ca să vezi!, primele spot-uri la Doncafe aveau toate un iz de telenovelă, nicidecum de spirit tânăr, liber şi non-conformist.

Ah, şi încă ceva care mi-a atras atenţia: “Doncafe Mixes ascultă Paraziţii. Exact ca voi” (Dan Frinculescu, copywriter, Leo Burnett) hahahahahhahah!!!!! No shit! De când? Sincer, sunt de părere că cei care ascultă Paraziţii şi consumă, în acelaşi timp, cafea, nu mai sunt ei chiar aşa “tineri”. Iar tinerii care ascultă Paraziţii nu sunt consumatori de cafea. În cel mai bun caz, consumă ocazional.

Şi ar mai fi ceva: Teodor Cucu (nu ştiu cine e şi nici nu am avut curiozitatea de a căuta pe net) “consideră că libertatea de exprimare acordată trupei Paraziţii a credibilizat asocierea, iar asta ajută brandul să devină „coola€œ şi să aibă relevanţă, accen­tuând diferenţierea de „cafeaua cu iz de telenovel〜 (“Publicitarii gâdilă coarda sensibilă a tinerilor apelând la vedetele zilei”, articol apărut în Capital, autor Oana Anton). În primul rând, Paraziţii nu sunt şi nu au fost niciodată (cel puţin, aşa susţin ei) “cool”. În al doilea rând, libertatea de exprimare (a se citi “videoclip cu înjurături necenzurate”) nu cred că se reduce la asta. Poţi vorbi de libertate de exprimare când te numeşti NTM sau IAM şi ai mesaje sociale sau politice extrem de puternice, nu când înjuri fiindcă aşa ţi se pare “cool”. Sunt de părere că muzica rap nu este reprezentată de înjurături, ci de chestiuni mult mai profunde.

În fine, aş zice că de pe urma acestei campanii Paraziţii s-au ales doar cu nişte bani şi multe potenţiale albume cumpărate pe viitor, lipsă. Cât despre comunicarea brand-ului Doncafe Mixes, sunt de părere că reprezintă o cheltuială şi atât.

This entry was posted in marketing, muzică and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s