Scurtă incursiune în marketing-ul din România (ep.1)

“Scurtă”, fiindcă sunt doar câteva exemple, bazate pe observații proprii; “marketingul din România” (nu “marketing-ul românesc”) fiindcă în momentul de față nu cred că se poate vorbi de vreo componentă de marketing care să se aplice peste tot în România; în plus, multe din agențiile de creație de la noi (sau, cel puțin, cele mai importante) sunt subsidiare ale unor agenții ce-și au sediul in altă țară.

O serie de observaţii din ultimele aproximativ 2 săptămâni m-au făcut să cred că merită să scriu un articol pe marginea lor… Iată despre ce este vorba:

Mă aflăm în “minunatul” hiper-/supermarket Carrefour Unirii, în căutare de diverse cumpărături. Ajuns la etaj, mi-am zis că nu mi-ar strica ceva dulce, aşa că m-am îndreptat spre raionul unde se află mini-napolitanele Joe. Am observat un abţibild (sau “sticker”, că să fiu în pas cu lumea :P) rotund, de culoare roşie. Pe el era scris cu galben ceva de genul (nu-mi amintesc exact): “Plus 20%: 200g+40g=240g”. Evident, din curiozitate, am verificat greutatea inscripţionată de producător, pe ambalaj- 200 grame. Deşi pe abţibildul respectiv scria clar că produsul ar trebui să cântărească 240 g, mi-am zis că poate este redus preţul cu 20% (menţionez că pe raft existau şi pungi fără acest abţibild, iar pe cartonaşul cu descrierea produsului şi preţul, nu scria nimic de vreo “ofertă”), aşa că m-am dus cu punga la aparatul care citeşte codurile de bare şi îţi afişează preţul şi, deloc spre uimirea mea, preţul era acelaşi cu cel afişat la raft.

Altă zi, tot în zonă Unirii… După fast-food-ul KFC este o intrare care te duce în tot felul de magazine de IT&C. Eram cu o amică de-a mea, care îşi căuta telefon mobil şi am intrat la Vodafone, să vedem ofertele lor. În faţa unui dulap (“board”) cu telefoane, se afla o coală A4 pe care scria ceva de genul “Aceste telefoane participă la promoţia Vodafone şi au preţuri speciale; ofertă valabilă până la 6 aprilie, în limita stocului disponibil”.
– Va pot ajută cu ceva? ne întreabă unul din “consilierii de vânzări”.
– Nu. Doar ne uităm, îi răspunde amica mea.
– Ba da! zic eu. Aş vrea să ştiu ce este cu oferta asta de aici (pe un ton care să-i sugereze că hârtia respectivă nu are ce căuta acolo). Nu cumva am trecut de mult de 6 aprilie?
– Ah, ba da. Dar mai este valabilă oferta, îmi răspunde angajatul respectiv. La noi, multe oferte se prelungesc şi atunci nu mai schimbăm hârtia, că să nu mai stăm să scriem alta (de luat aminte: coală de hârtie avea maxim 4 rânduri scrise).

De campania “oameni mari”, lansată de BRD, cu ocazia împlinirii a 10 ani de activitate sunt sigur că ştie multă lume. Nu ştiu, însă, câţi aţi băgat de seamă mesh-urile de pe clădirile Bucureştiului (şi, poate, din alte oraşe ale ţării) care fac parte din campanie. Pentru cei care nu ştiu: este vorba de o imagine cu faţa unuia din cei 3 ambasadori BRD (Hagi, Ilie Năstase sau Nadia Comaneci)- sunt alternate-, formată dintr-un mozaic de poze cu alţi oameni. Nu comentez legătură cu ideea campaniei (“în spatele oamenilor mari sunt alţi oameni mari”), pentru că o consider una inspirată. Mi-a atras atenţia, însă, modul de promovare- întâmplarea face că acum câteva luni să fi citit cartea “Branding: From Brief to Finished Solution”, publicată de RotoVision, în 2002 şi re-editată în 2005. În cartea respectivă este expus şi un proces de re-branding desfăşurat de Coca Cola, în New Mexico, în anul 2000. Ideea principală este că agenţia care a avut contul Coca Cola pentru acest proces a expus pe un zgârie-nori din New Mexico, un mozaic uriaş, format din 5.400 de poze strânse de la oameni (consumatori) care au participat voluntar la această campanie. Mozaicul respectiv înfăţişează o sticlă de Coca-Cola (aveţi imaginea, mai jos). Dacă este vorba de aceeaşi agenţie de creaţie, dar filiale diferite (Mexic şi România), nu mă surprinde- este o practică destul de frecventă la noi, să preluăm din ceea ce au făcut partenerii noştri. Dacă, însă, este vorba de o altă agenţie, este un lucru grav. Vorbim de plagiat, de batjocura muncii unor oameni care s-au chinuit săptămâni întregi ca să pună în practică această idee genială (după mine). Din păcate, nu am idee cine s-a ocupat de campania din Mexic, dar voi caută cartea menţionată, pentru a afla. Despre agenţia care deţine contul BRD pentru această campanie nu cred că îmi va fi greu să aflu de pe internet.

coca-cola-mosaic

Ascultam radioul de dimineaţă, la micul dejun (pe la ora 12🙂 ) şi, din ce ziceau gazdele emisiunii respective, am înţeles că manifestările de pe litoral, organizate de Minsterul Turismului, cu ocazia Paştelui, au avut “priză la public” (se vorbea de un număr de peste 12.000 de turişti). Pe lângă asta, însă, cu ocazia acestui eveniment, d-na Udrea, un adevrat guru al marketing-ului (sic) s-a gândit să lanseze un slogan pentru viitoarea campanie de branding turistic al României: “România: the Land of Choice”… Choice of what??? De unde să alegi? Aaah, să alegi dacă vrei să mergi la mare, munte, sau câmpie…😛 (am observat că se insistă exagerat de mult pe variaţia reliefului nostru, incercandu-se să fie promovat că un POD- Point Of Differentiation, nu Payable On Death); să alegi între o calitate medie a serviciilor, la preţuri exagerat de ridicate şi calitate proastă, la un preţ acceptabil; să alegi între a te deplasa cu un tren jegos, plin de praf, ruginit, care se deplasează cu o viteză maximă de 100 km/h, viteza medie variind în funcţie de numărul de staţii până la destinaţie (dacă aţi observat, la noi clasificarea trenurilor în personal, accelerat sau rapid nu se face în funcţie de viteză, ci în funcţie de numărul de staţii în care opreşte), un autocar în care nu ai şanse să prinzi loc decât dacă îţi faci rezervare/cumperi bilet cu câteva zile înainte şi (cea mai puţin dezirabilă variantă pentru şoferi) să îţi distrugi suspensiile de la maşină pe drumurile noastre naţionale sau judeţene (ca să poţi vedea peisaje cu adevărat frumoase, trebuie să abordezi aceste tipuri de drumuri)… şi lista de “opţiuni” poate continua.

Nu mă înţelegeţi greşit- îmi place România, cu toate calităţile şi defectele ei, şi îmi doresc să rămân aici; am vizitat şi alte ţări, unde m-am simţit bine, dar nu ca aici. Este vorba de acest slogan- cât se poate de greşit, după mine- care, cel mai probabil, va fi “introdus pe gât” agenţiei care va câştiga licitaţia pentru branding-ul de ţara.

În fine, ca să nu credeţi că sunt prea negativist, o să precizez că am fost bucuros să observ că în Sibiu încep să-şi facă loc, încet-încet, şi strategiile de atragere a clienţilor (deci, de marketing), în special în rândul pub-urilor sau cluburilor: în Piaţa Mică, din mulţimea de pub-uri, există unul care, încă de la început, a urmărit să atragă un anumit tip de clienţi şi am senzaţia că a reuşit- în fiecare week-end (nu ştiu dacă şi în timpul săptămânii) sunt chemaţi DJ-i care mixează  (este un pub, ţineţi minte) muzică funk, experimental, acid jazz şi alte genuri asemănătoare- dacă îmi aduc bine aminte, când nu există DJ-i care să mixeze, muzica din winamp este de acelaşi gen. Mai mult decât atât, din câte am observat, acesta este singurul pub care îşi ţine uşile deschise mereu, atrăgându-şi clienţii prin intermediul muzicii care se aude cam de la intrarea în zona pieţei.

Un alt club, considerat până nu de curând, “de fiţe”, s-a adaptat la “vremurile grele” prin care trecem şi are în fiecare joi seara “open bar” (pentru cei care nu cunosc expresia, ea reprezintă un fel de “bei cât poţi”, în schimbul unei sume de bani dinainte stabilită).

Mi-aş dori din tot sufletul să aflu şi de alte exemple de strategii (sau, mai degrabă, de lipsă lor) de marketing din România de la voi, cei care aţi avut răbdarea să citiţi articolul până la capăt.🙂

This entry was posted in marketing, Scurte incursiuni in marketing-ul din România and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

17 Responses to Scurtă incursiune în marketing-ul din România (ep.1)

  1. Mircea Cosmin says:

    Propaganda are contul BRD

  2. flavius says:

    Servus, Vladi! Ce mai faci, tati? Uite aici niste observatii:
    1. Poate ca ideea celor de la Coca Cola cu pozele nu este originala, la asta nu te-ai gandit? M-a dus cu gandul la un poster, care atarna la Petra in camera in Brasov, cu Bob Marley, il gasesti si aici – http://foolishmumbles.com/BobMarleyPosters/wp-content/uploads/2008/05/lp0590.jpg – poate ca ideea e ceva mai veche, nu stiu. Multi au folosit-o, dar oare plateste cineva credits pentru ea? Nu stiu.
    2. M-ai enervat! Daca tot ai numit cartea aceea de branding, cu an si editii si editura, mentioneaza si autorul sau autorii. Poate vreau sa azvarlu un ochi.
    3. Clubul ala din Sibiu, pe care il lauzi ca pune muzica buna prin intermediul DJ-ului sau a Winamp-ului, sigur nu plateste drepturi de autor pe mp3-urile alea, pe care le difuzeaza. Nici asta nu e treaba!
    Hai te pup, de aici, de departe si ne revedem in curand. Mama ei de treaba, ca m-ai facut sa citesc tot articolul.

  3. Vladi Martinus says:

    @Mircea
    Multumesc pentru precizare!

    Scumpul meu Flavius,
    1. Exista mai multe asemenea mozaicuri de poze (chiar si cu presedintii SUA), deci exista sanse ca si Coca Cola sa fi preluat ideea de undeva (desi am mari dubii- o sa vezi de ce, daca citesti, in cartea respectiva, despre toata campania si ce a stat la baza ei). Evident ca nu plateste nimeni “credits” pentru ea, pentru ca ideile, din pacate, nu se platesc atunci cand sunt preluate. Eu puneam mai mult accent pe lipsa de originalitate a celor de la Propaganda (dupa informatia primita de la Mircea) in alegerea elementului vizual pentru campanie.
    2. Haha! Pai ma, Flaviusica… evident ca as fi mentionat autorii, daca existau. Doar ca aici este vorba de un colectiv de autori (mai exact, o agentie de design, pe nume Mono Design). Si daca chiar vroiai sa o citesti, nu cred ca mai exista carti care sa aiba titlul asta.
    3. Clubul ala din Sibiu pe care il laud… da, categoric nu platesc drepturi de autor pe mp3-urile respective. Dar… cam ce procentaj din cluburile din Romania crezi ca platesc pentru muzica pe care o difuzeaza…? Cred ca stiu raspunsul: undeva spre 0%.🙂
    Bafta cu admiterea aia la master si spor la ce intreprinzi pe acolo! Sa ne revedem sanatosi si plini de voie buna!🙂

  4. Olimpicu says:

    Nu beti Coca-Cola, nu mancati la Mcdonalds, nu va luati dupa ambalaje frumoase. In spatele lor sunt niste oameni ptr care nu reprezentati decat un bon fiscal. Invatati-va sa cumparati produse, si nu iluziile pe care oamenii de marketing vor sa le vanda la un pret cat mai ridicat. Fiti mai destepti decat cei care incearca sa va pacaleasca.
    Viva la revolucion…Cuba Libre…

  5. Vladi Martinus says:

    Olimpicu, dragul meu…
    Inteleg ideea ta cu cumparatul produselor, si nu al brand-urilor. Sunt in mare parte de acord cu asta si am spus-o si pe blog-ul de fata.
    Insa, de aici si pana la a-l sustine pe Che Guevara (autor direct sau indirect al unor crime in masa) mi se pare cale cam lunga. Trebuie sa mentionez ca asteptam mai mult de la cineva care a terminat cu brio o facultate de relatii internationale (de politica, dupa cum deseori o numea unul din profesori) si care urmareste o cariera in diplomatie/politica.
    Inca 2 chestiuni: in spatele ORICARUI produs (fie ca are “ambalaj frumos”, fie ca nu) se afla un om pentru care nu reprezinti decat un bon fiscal, daca e s-o luam asa (scopul fiecarei afaceri este profitul, nu?); a doua chestiune: oamenii de marketing nu vand iluzii; am spus-o si ma repet- ei identifica niste nevoi si dorinte, oferind apoi produsul/serviciul care sa le satisfaca.

  6. dalethion says:

    @Olimpicu: Adevar ai grait!

    @Vladi: Identificarea nevoilor era odata, demult. Acum, cand piata e saturata, marketing inseamna sa CREEZI nevoi si sa vinzi produse pe care altminteri nu le-ar cauta nimeni. Un exemplu clar il reprezinta pantofii sport pentru alergat (inventati de Nike). Daca alergi cu pantofi speciali nu alergi mai repede, nu alergi mai mult, nu ai mai putine accidentari. Totusi, in loc sa alergi in ceva gen pantofi de panza (remember taximetrele de Dragasani?), dai 2-300 de dolari pe o pereche de pantofi speciali care nu te ajuta cu nimic.

    Articolul il gasesti aici: http://www.dailymail.co.uk/home/moslive/article-1170253/The-painful-truth-trainers-Are-expensive-running-shoes-waste-money.html

  7. ketherius says:

    Hopa!… Comentariul de mai sus e al meu, ca era dalehion logata aici.

  8. Cumatru says:

    nu ma pot abtine sa nu fac o precizare, aceea ca, sloganul care a umflat contul celor care l-au creat cu 10 000 EURO nu este altceva decat sloganul Croatiei, lansat undeva prin luna martie a acestui an. asa ca nu ramane decat sa ii multumim doamnei udrea pentru neprofesionalismul de care da dovada!

  9. sonofalerik says:

    Ai exagerat un pic cu ideea ca poza cu mozaicul ar fi preluata din Mexic. Mai mult ca sigur multi altii s-au gandit inainte la o astfel de realizare si mie mi-a venit in minte un videoclip al lui Tupak Shakur (Changes) in care chipul lui este “compus” din mai multe chipuri tot de-ale lui in diferite ipostaze.
    In alta ordine de idei, ca si campanie de marketing mi-a atras atentia cea de la Vodafone – ultimele 2, 3 reclame (cu cantarul si cu impartitul Cristinei…parca) care mi se par execrabile!! si nedemne de o asa companie. In schimb Rompetrol, oricat de greu poate fi digerata implicarea acestora “sociala” (atata timp cat activitatea in sine este una mai degraba “distrugatoare) au o campanie extraordinara, prin niste posturi publicitare foarte bine realizate. Marketingul in Romania, ca si celelalte domenii dealtfel, se dezvolta inegal: in timp ce unii se promoveaza in trafic cu megafoane ca in evul mediu (strigatorii se pare ca au reprezentat prima forma de publicitate din istorie), altii au trecut la promovare de brand, corporate. Am scris cam mult, dar aveam multe de zis🙂

  10. Vladi Martinus says:

    Dati-mi voie, in primul rand, sa va multumesc pentru interventiile voastre! Ma bucura nespus sa aflu si parerile altora, chiar si contrare cu ale mele.
    Revenind la subiect… o sa iau fiecare comment in parte:
    @Ketherius/Dalethion🙂
    Am vorbit cu oameni foarte pregatiti in domeniul psihologiei sau al comunicarii si fiecare mi-a confirmat ideea ca nevoile NU POT FI CREATE. Nevoile se dobandesc, pe masura ce ne dezvoltam fizic si psihic. Exemplu elocvent: daca tu tocmai ai terminat de mancat micul dejun (care ar trebui sa fie unul imbelsugat), pot sa se promoveze toate brand-urile de fast-food din lume, pe toate canalele posibile (print, outdoor, tv, radio etc), ca NU vei cumpara nimic de la ei, pe moment. De ce? Pentru ca tocmai ti-ai satisfacut nevoia de hrana si, total spre surprinderea ta, NU poate fi creata aceasta nevoie din nou. In orice caz, am mai avut discutia asta si in cadrul articolului “care este adevarata legatura dintre publicitate si consumatori” si nu as vrea sa reluam cele spuse deja acolo.

    @Cumatru
    Da, este sloganul Croatiei si, cel mai probabil, tocmai de aceea o sa se renunte la el. Cat despre umflatul contului, nu putem vorbi inca despre asta. Proiectul se afla inca in faza de licitatie. Cat despre suma mentionata, ti-as sugera sa mai pui cateva zero-uri.😉 Iar despre d-na Udrea inca nu ma pot pronunta. Astept sa se incheie procesul de licitatie si, poate o sa revin cu detalii atunci.
    Te salut cu drag si sper ca esti bine acolo, la miile de kilometri distanta.

    @sonofalerik
    Imi amintesc de spot-ul Vodafone cu cantarul, despre care vorbesti, dar nu si de cel cu “impartitul Cristinei”. Adevarul este ca nici eu nu am reusit sa inteleg reclama cu cantarul- probabil au incercat sa ia prin surprindere publicul-tinta, dand o prima impresie intentionata cum ca ar fi vorba de vreun produs de slabit. In orice caz, nu cred ca exista vreun spot pentru Vodafone care sa-mi fi ramas intiparit in minte.
    Cat despre Rompetrol, subscriu parerii tale, si anume ca se descurca foarte bine la capitolul “comunicare”.
    In ceea ce priveste prima forma de publicitate, “strigatorii” cred ca au fost a 2-a forma de publicitate din istorie. Prima stiu sigur ca a fost reprezentata de placutele de la intrarea in magazin (la vremea aceea, macelarii, ateliere si altele). Cred ca este important ca marketing-ul sa se dezvolte, chiar daca se dezvolta inegal, cum spui tu.

  11. ketherius says:

    @Vladi: In primul rand, cred ca amesteci notiunea de nevoia cu notiunea de trebuinta din psihologie.

    In al doilea rand, te rog frumos sa imi explici ce nevoie are un atlet de niste pantofi de alergare care ii sporesc sansele de a se accidenta? Si te rog frumos sa imi arati unde se mentioneaza in campania de marketing riscurile sporite, solicitarea excesiva a boltei piciorului si faptul ca nu folosesti mai putina energie alergand cu pantofi speciali decat daca ai alerga in picioarele goale. Daca nu gasesti asa ceva, inseamna ca marketingul, asa cum am mai zis, este meseria de a vinde orice, oricui, fara preocupare pentru adevar, consecinte etc.

  12. Vladi Martinus says:

    Ketherius, da-mi voie, mai intai, sa-mi cer scuze pentru replica intarziata- am avut o saptamana nebuna, in adevaratul sens al cuvantului.
    Revenind la subiectul articolului… ma faci sa rad: cum adica amestec notiunea de nevoie cu cea de “trebuinta din psihologie”? Uita-te in orice dictionar explicativ al unei limbi (care vrei tu) si o sa vezi ca cei 2 termeni sunt sinonimi.
    Cat despre nevoia atletului de niste pantofi care ii sporesc sansele de a se accidenta… Cred ca doar el iti poate raspunde la aceasta intrebare. Spun asta, fiindca, asa cum sustine si orice liberal in economie, fiecare dintre noi stie cel mai bine de ce are nevoie, ce este mai bine pentru el- total opus socialismului, care considera ca statul (o mana de oameni, numiti si demnitari) stie ce e mai bine pentru cetateni. Un lucru este sigur: daca nu ar avea nevoie de ei, nu i-ar achizitiona, asa cum nici tu nu achizitionezi un lucru de care stii ca nu ai nevoie (daca te gandesti bine, sunt sigur ca o sa gasesti mai multe lucruri care, oricat de bine ar fi promovate, nu le vei cumpara niciodata).
    Unul din profesorii mei din facultate, nu foarte apreciat de mine (din cauza orientarii sale economice, nu din cauza pregatirii), a spus o vorba inteleapta la unul din cursurile de “comunicare in afaceri”: marketing-ul a aparut din dorinta OAMENILOR de a se diferentia. Pentru ca, daca tu, eu si restul oamenilor am accepta sa ne imbracam la fel ca ceilalti, sa mancam aceeasi macare ca ceilalti, sa incaltam aceiasi pantofi sport de care vorbeai, marketing-ul nu ar exista. In consecinta, nu cred ca ar fi “fair” sa blamezi marketing-ul pentru situatia de care vorbeai.
    In fine, daca tot vorbeam de pantofi sport si cresterea performantelor, rezultatele ultimilor cel putin 10 ani din atletism demonstreaza ca pantofii sport (Nike sau alt brand) au fost din ce in ce mai performanti (vezi de cate ori s-a doborat recordul la proba de 100m plat, in ultimii 15 ani).
    Ah, ca nu o sa vezi niciodata, intr-o reclama, prezentate si efectele negative… mi se pare o ineptie sa faci marketing si sa-ti prezinti aspectele negative ale produsului/serviciului- este ca si cum ti-ai face singur anti-reclama si, evident, nu ti-ar cumpara nimeni produsul.

  13. Vladi Martinus says:

    @ sonofalerik,
    Intre timp, am reusit sa observ mai detaliat campania Vodafone despre care vorbeai. Spot-ul cu “impartitul” Cristinei (a se intelege “a o <> pe Cristina”) mi se pare absolut penibil, chiar si pentru publicul lor tinta. Nu mai vorbesc de campania de outdoor, cu CRBL si Smiley (in special, in statiile de transport public) sub forma de personaje de benzi desenate.

  14. ketherius says:

    @Vladi: In primul rand, nu mi-ai raspuns la intrebare.

    In al doilea rand, marketingul vine si iti spune ce buna, dulce si frumoasa e viata daca iti cumperi produsul X, desi – foarte probabil – tu ai fost fericit inainte si fara produsul ala. Daca iti aduci bine aminte ceea ce ai invatat la facultate, poti sa imi spui in ce curs ai fost invatat sa faci publice defectele si pericolele prezentate de produsul pe care il vinzi? Sau te-au invatat sa treci sub tacere dezavantajele si sa lauzi numai ceea ce este pozitiv sau, in anumite cazuri, sa inventezi/exagerezi aspecte pozitive.

    In al treilea rand, marketing inseamna sa vinzi; nu in mod direct, ci sustii departamentul de vanzari prin campanii de promovare. Cand vinzi, banii tai, masina ta, apartamentul tau, hainele tale, TOT ce vrei tu de la viata se afla in buzunarul clientului. Prin urmare, imi spui tu mie ca ai prefera sa fii sarac si sa nu iti permiti lucruri la care ai putea avea acces numai si numai din constiinta si din respect pentru cei care platesc? Really? Sau iti spui ca, daca nu o faci tu, se gaseste altul, asa ca de ce sa nu fii tu platit pentru campania aia (ma refer la promovarea unui produs dubios)?

    Ca sa clarific, prin “tu” nu inteleg Vladi Martinus, ci angajatul departamentului de marketing.

  15. Olimpicu says:

    Of mai vladi. Nu stiu de ce trebuie ca tu sa ideologizezi permanet discursul economic si sa-l supui contradictiei dintre liberalism/socialism. Apreciez dorinta ta de a spune mereu ce crezi, de a spune lucrurilor pe nume si de a-ti asuma public acest fapt (prin prezentul blog), insa ma astept de la un om, care are totusi un anumit nivel in ceea ce priveste pregatirea academica, sa aiba o atitudine macar usor nuantata. Nu e un lucru rau sa te declari partizanul unor idei; insa de aici la a renega categoric orice nu se supune doctrinei liberale doveste incapatanare si chiar ignoranta. Lumea nu tr impartita in alb si negru. Nu poti sa spui pur si simplu ca unii au dreptate si altii se insala. Nu poti sa arunci la gunoi o intreaga traditie intelectuala care a castigat afinitatea unor mari nume din cutura occidentala.
    Atitudinea extremista, fie in favoarea liberalismului, socialismului, a unei religii sau oricarui sistem de idei, reprezinta o atitudine pasionala, nu una intelectuala,si este unul dintre principalii dusmani ai spiritului critic.
    Si acum un sfat prietenesc: Nu uita niciodata sa te indoiesti de lucrurile in care crezi…sau nu crezi!

  16. Vladi Martinus says:

    @ketherius
    1. Eu am senzatia ca am raspuns chiar la mai multe intrebari decat ai pus tu. Nu stiu la ce intrebare te referi, poate nu am inteles-o bine.
    2. Ca sa fie clar: nu sunt adeptul cumpararii de brand-uri, nu am fost niciodata. Nu incurajez oamenii sa poarte, sa manance etc. brand-uri, dar nu mi se pare corect ca oamenii de marketing sa fie blamati pentru ceva ce consumatorii isi doresc. Ma faci sa revin iar la ideea ca daca nu-ti trebuie ceva (ti-am dat si exemplul concret), nu cumperi.
    Revenind la subiect: erai fericit inainte sa cumperi produsul X, esti fericit si dupa ce l-ai cumparat. Diferenta o da gradul de satisfactie a unor nevoi/dorinte.
    Ma faci sa ma repet: ar fi o totala ineptie sa iti prezinti aspectele negative; asta nu s-ar mai numi marketing. Cat despre “ascunderea” aspectelor negative, sa-mi fie cu iertare, dar nu as vrea nici sa picam in extrema americana, unde poti da in judecata un producator pentru ca nu ti-a spus, in manualul de instructiuni, ca geamul se deschide cu ajutorul manerului, nu se trage de el cu totul (un exemplu ipotetic). Si, daca ar fi sa duc discutia mai departe, oare nu tot ceea ce ne inconjoara, are atat aspecte pozitive, cat si negative (da, cred in teoria ying si yang)? Pe langa asta, sunt de parere ca ar trebui si noi, ca si consumatori, sa ne interesam mai mult, sa studiem potentialele riscuri etc. (cu alte cuvinte, sa devenim consumatori educati).
    3. Nu este, oare, scopul oricarei afaceri acela de a vinde…? Nu este oare economia (in sistemul capitalist) un circuit? Ba da. Tocmai de aceea, asa cum banii tai sunt in buzunarul clientului, circuitul economic face ca si banii clientului sa fie castigati din buzunarul tau. Pentru ca tu nu esti doar un om de marketing, ci esti, la randul tau, si un consumator.
    Pe langa asta, revin la ideea ca un client NU POATE FI OBLIGAT sa cumpere vreun produs sau serviciu (cel putin, nu intr-un sistem politico-economico-social democratic). Deci, te rog, hai sa renuntam la texte de genul “oamenii de marketing baga mana in buzunarul clientilor”.

  17. Vladi Martinus says:

    @ scumpul meu Olimpicu
    Ideologizez fiindca 1. cred cu tarie in ideologia respectiva (liberala, in cazul de fata) si 2. fiindca asteptam o replica din partea ta, iar asteptarea mi-a fost rasplatita.🙂
    Nu imi dau seama cum ai reusit tu sa tragi concluzia, dintr-o fraza aruncata intr-un comentariu, ca eu sunt un om care nu are o atitudine nuantata. Da, sunt uneori un om al extremelor, dar nu as zice ca asta ma caracterizeaza, ca persoana.
    Nu in ultimul rand, nu am renegat orice nu se supune doctrinei liberale- era vorba de un singur aspect, in cazul de fata.
    La partea cu “traditia intelctuala”, trebuie sa recunosc ca m-ai impresionat.😛 Sincer, nu cred ca are relevanta traditia intelectuala care a castigat…. in cazul unei comparatii dintre celei 2 ideologii- sunt de parere ca ar trebui sa devii si tu un om mai pragmatic.😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s