Ce sunt asteptarile si cum ne influenteaza ele…?

Trecand prin viata, invatam lucruri noi, cunoastem oameni noi… cu unii ramanem in relatii bune, pe altii nu-i putem suporta…

Dintre cei cu care ramanem in relatii bune, exista persoane cu care dezvoltam o relatie mai stransa (fie ca este vorba de prietenie- in adevaratul sens al cuvantului- fie ca este vorba de iubire) si ajungem sa-i cunoastem mai bine. Atat de bine incat in mintea noastra se formeaza o anumita imagine. Iar, dupa un timp, aceasta imagine duce catre anumite standarde legate de persoana respectiva (un nivel ridicat de inteligenta, un suflet foarte bun, bun-simt, etc.).

Mergand pe aceeasi linie, am ajuns la concluzia ca aceste standarde dau nastere unor asteptari (de exemplu, ai nevoie de mare ajutor intr-o problema si, avand imaginea prietenului/prietenei cel/cea mai bun(a) sau a iubitului/iubitei, ca fiind o persoana foarte buna la suflet si generoasa, apelezi cu incredere la el/ea) . Din pacate, aceste asteptari nu doar ca pot avea si efecte negative, ci de multe ori acestea le pot depasi ca amploare pe cele pozitive.

Cum asa? Sa luam un caz concret (fictiv, evident): Ai o iubita (o sa relatez din perspectiva masculina) cu care esti impreuna de ani buni; totdeauna a fost sincera cu tine, te-a respectat, ti-a spus in fata ce avea de spus, te-a ajutat de fiecare data cand ai avut nevoie… o iubita ideala, ca sa zic asa. Ei bine, dupa toti acesti ani, ti-ai format o imagine foarte buna despre aceasta persoana, planuiai chiar sa te casatoresti cu ea, poate (cine stie…?)…Si, dintr-o data, totul se schimba. Intr-o zi, te trezesti ca persoanei respective a inceput sa nu-i mai pese. A devenit egoista, nu se mai gandeste decat la ea, iti vorbeste urat, striga atunci cand vorbeste cu tine, poate iti mai arunca si cate un “cretinule” sau “esti un dobitoc” printre strigate… Ei bine, cred cu tarie ca in momentul respectiv te cuprinde o stare de soc- esti pierdut, nu iti dai seama ce se intampla cu tine, cu lumea din jurul tau…

-Te stiam altfel…

-Nu ma stiai altfel, ci ti-ai format niste asteptari de la mine. Sunt altfel decat crezi tu, iti raspunde ea.

Si, dupa ce reusesti sa treci de starea de soc, si elimini varianta unui amant, incepi sa te intrebi daca nu cumva ai gresit tu… Si eu sunt de parere ca pe undeva ai gresit, in momentul in care ti-ai bazat relatia cu ea pe un set de asteptari. Si te gandesti ca nu asa trebuia sa abordezi relatia. Totusi, ce se intampla in momentul in care persoana care spune ca nu ar fi trebuit sa ai asteptari de la ea are, ea insasi, niste asteptari de la tine (sa zicem ca in momentul in care iti spune- abia dupa un timp indelungat- ca esti dobitoc sau nesimtit, sau mai stiu eu ce, avea formata o imagine mai buna despre tine)? Eu sunt de parere ca nu este corect- fie accepti ca persoana de langa tine are niste asteptari de la tine, fie nu le accepti, dar nu le aplici nici tu.

La fel pot sta lucrurile si in cazul unei prietenii: dupa un numar de ani, consideri ca cel pe care l-ai ajutat de cate ori a avut nevoie ar trebui sa iti returneze, oarecum, aceste favoruri. Pentru ca o relatie (de prietenie sau de iubire) sa mearga bine, trebuie sa existe un anumit grad de reciprocitate (nu cred ca exista reciprocitate perfecta intr-o relatie- intotdeauna, unul din parteneri/prieteni ofera mai mult decat primeste).

Si, iata ca asteptarile (formate, de cele mai multe ori, in subconstient) pe care le avem de la o persoana apropiata pot zdruncina serios o relatie. Si atunci ce facem…? Sunt asteptarile ceva inerent pshicului uman? Putem sa renuntam la ele? Oare chiar putem sa dezvoltam orice relatie, bazandu-ne pe impredictibilitate? Poate. Dar atunci lumea din jurul nostru s-ar complica foarte mult; cred ca am ajunge intr-o stare de anxietate cronica, la gandul ca nu putem avea incredere in persoanele din jurul nostru. Sa fie, oare, calea cea mai buna o acceptare a faptului ca prietenul/prietena/iubitul/iubita poate fi atlfel decat credeam noi? Sau si asta ar duce, intr-un final la imposibilitatea de a avea incredere si, in consecinta, la ruperea relatiei?

This entry was posted in de-ale mele.... Bookmark the permalink.

12 Responses to Ce sunt asteptarile si cum ne influenteaza ele…?

  1. oake says:

    Din pacate cu sau fara asteptari fata de altii la urma urmei tot singur esti.

  2. Vladi Martinus says:

    Octi, cum adica “la urma urmei tot singur esti”?
    Vrei sa spui ca prietenii nu sunt, de fapt, prieteni? Sau ca atunci cand murim, suntem singuri? Chiar nu am inteles…

  3. oake says:

    Ba da frate ..le-ai inteles..permite mi doar sa nuantez un pic pe ici pe colo. Singurele persoane pe care poti conta cu adevarat is parintii ( nu vorbesc de acele situatii cand aia au diferite vicii, minte prea prea ingusta, si-or dat copii spre adoptie ci de familii normale din pdv al normlor sociale si legale), prietenii nu, si chair si rudele fac figuri cateodata..pe sistemu “de multe ori mai bine la necunoscut decat la o ruda” (cred ca ai auzit-o si tu). Sa zicem ca nu esti de acord cu ce am scirs mai sus..hai sa o luam invers, adica te intreb: nu e cel mai bine cand te poti descurca singur fara sa apelezi la niemni? Cred ca vei spune da.

    Prietenii isi au rolul lor. LA distractie, te mai ajuta, mai aflii ceva nou..ok. Dar intervin asteptari, pretentii, factori terti obiectivi sau subiectivi care pun bete mari in roatele fragile ale relatiei. Tu stiu ca mergi pe ideea de calitate nu cantitate, ca si mine de altfel asa ca sa zicem ca situatia e cat de cat ok. Ma stii deja de ceva ani buni si miai vaz lista de mess: 15-20 oameni ( am dat un exemplu).

    DECI, oamenii is individualisti Vladi, o stim de la Hobbes si e bine sa ai un grad de rezerva..tiam zis de ce si tu ai articolul de mai tot pe tema asta.

    Si cand murim Vladi da. nimeni nu trece in locu si cu noi “pragu”.

    Nu nam probleme de intgrare sociala, nus un singuratic cioranian, nu, nu am bezele in loc de emisfere, nu nu is individualist pt ca o fi parand cool.

    ok, te mai ajuti de oameni pe parcurs dar marile realizari, marile drumuri si calatorii tot de deciziile tale depind, tot sg le ei.

    Cu drag, 0ctav.

    Da….sper sa ne vedem cat mai curand!

  4. oake says:

    PRECIZARE: IUBIREA …….ea contrazice tot ce spun eu mai sus..,marea exceptie care confirma regula…iubirea sincera, dezbracata de marile orgolii si mizerii cotidiene.

    cu drag,

    acelasi dobito* ( e a treia litera din alfabetu’ enlgezesc acolo in loc de *)

    englezesc da ca la noi mai sunt a ă â şi dalea.

    DA, sunt indragostit si ard intr-una înauntru. Avem mici lupte ale orgoliilor dar in chestiunile mari, grave se ajunge la solutii optime.

    Şi nu, nu mici mei tâmpi_i care încercaţi sa mă contraziceţi..iubirea daia în care toate puşcă roz şi aia nu se ceartă e un mit. Tre sa lupţi ca să faci să meargă..să treci prin furcile caudin şi să simţi când vezi raza aia de soare că o meritat.

    Aiai! Te lupţi te târăşti suferi te bucuri trăieşti învingi ..şi crapi. Splendid!

  5. Vladi Martinus says:

    Da, Octi…mi-a placut ca ai detaliat si m-ai facut sa inteleg care este esenta replicii tale. O sa abordez temele in ordine inversa.
    1.Despre iubire… da, sunt de acord cu tine, in cazul iubirii despre care vorbeai, iubire neconditionata, iubire fara limite. Si, totusi, am senzatia ca dupa o vreme (si nu sunt singurul care spune asta- i-am mai auzit si pe altii) dragostea asta devine oarecum conditionata. Spun “oarecum” fiindca dragostea nu poate fi conditionata-este ceva ce simti sau nu. Revenind, as zice ca dupa o vreme imaginea perechii ideale parca incepe sa se diminueze incet-incet; dupa un numar de ani incepi sa vezi SI defectele persoanei de langa tine. Si aici este momentul de cumpana (zic eu) in cele mai multe relatii de durata: daca esti dispus sa accepti persoana de langa tine, cu tot cu defecte, sau iubirea ta fata de ea va fi conditionata de schimbarea persoanei in bine (conform asteptarilor tale)? Cei mai multi oameni sunt egoisti si nu accepta aceste defecte. Prefera sa renunte la ceva ce s-a construit intr-un timp indelungat, in loc sa lupte pentru a-si gasi fericirea; ei se gandesc doar la faptul ca persoana de langa ei nu mai corespunde asteptarilor si asta ii frustreaza. Ei nu-si dau seama ca in momentul in care iti imbunatatesti o trasatura de personalitate, o alta se va inrautati. Pentru ca psihicul uman se afla intr-un echilibru perfect si orice schimbare se compenseaza printr-o alta, in directia opusa.
    2. Despre oamenii de langa noi… as putea sa te contrazic in privinta parintilor (sau a unuia dintre ei, mai exact). Sa zicem doar ca atunci cand am avut nevoie mai mare de ajutor, am fost refuzat. Nu are sens sa detaliez, ca nu am de gand sa fac un jurnal personal din blog-ul de fata.
    Da, cel mai bine este sa te descurci singur si eu am incercat asta multa vreme, pana am ajuns la concluzia ca nu poti razbi in viata de unul singur, ca ai nevoie de cineva care sa te ajute, ai nevoie sa te bazezi pe cineva, fiindca altfel ajungi sa nu mai ai incredere in nimeni, risti sa te izolezi de lume si sa devii un sociopat. Pentru ca o relatie (amicitie, prietenie, iubire, chiar si de afaceri) trebuie sa se bazeze pe incredere. Este increderea asta conditionata de asteptari…? Nu stiu, sincer…

  6. oake says:

    1.Eu cred e conditionata,pt ca increderea e vazuta de cel mai multe ori ca o inevstitie care va trebui sa dea un randament.
    2. Eu stiu povestea ta si ca nu tia fost usor. Mai mult, intodeauna am admirat si respectat faptu ca teai desc cum ai putut mai bine in acele circumstante.
    3. Stiu si periplul tau sentimental si stii ca mie mia parut f rau pt ce sa intamplat.

    Ideea e ca am invat ceva de la tine Vladi: des[re cum ar trebuit privite unele chestii, despre cum sa procedezi in anumite sit si imi esti frate pe viata.

    PS: Nu am nici un interes de a.l lauda pe vladi sau ceva. Pur si simplu il cunosc de ceva timp, mie prieten adevarat si miam exprimat niste pareri despre el.Plus ca datorita distantei nu lam vaz de ceva vreme, siapoi mie dor de o bere cu el.

    cIAu.

  7. Vladi Martinus says:

    3. Nu are de ce sa-ti para rau, nici mie nu-mi pare rau pentru situatie in sine, ci pentru modul in care o anumita persoana a ales sa se “desprinda” de mine. Privind in urma, este o experienta din care am invatat enorm de multe si asta ma bucura.
    Nu ai invatat nimic de la mine- eu doar ti-am relatat niste situatii, ti-am spus parerea mea despre anumite lucruri. Tu singur ai invatat, trecand prin anumite situatii si luand anumite decizii.
    Cat despre berea aia, daca ramai prin Cluj in urmatoarele cateva saptamani, o sa fac cumva sa se materializeze. Promit!🙂

  8. Olimpicu says:

    Iauzi domnu Martinus! Planuiesti sa vii in Cj si eu aflu prin intermediari. Hmmmmmmm. Nu-i frumos. Ca sa inchei in nota articolului: Aveam alte pretentii de la tine:)

  9. ketherius says:

    Prea complex subiectul ca sa comentez ceva😀

  10. Vladi Martinus says:

    @Olimpicu
    Planuiesc sa vin in Cluj, dar inca nu sunt 100 % sigur pe data sosirii. Cand o sa stiu exact, o sa te anunt. Nu de alta, dar trebuie sa-ti dau materialele alea.😛
    @Ketherius
    Este 100 % alegerea ta sa comentezi.🙂 Dar nu mi-as dori sa consideri unele subiecte ca fiind prea complexe. Cu riscul de a ma repeta: am creat acest blog in ideea de a comunica cu cititorii.

  11. ketherius says:

    Pai nu vreau sa scriu 4 pagini in comentariu🙂 Asteptarile celorlalti au efecte negative de cele mai mule ori. Datorita naturii umane, foarte putini sunt cei care se straduiesc sa faca mai mult doar ca sa se ridice la inaltimea asteptarilor. Nereusind, se plafoneaza, se indeparteaza de cei cu asteptari de la ei, se despart cupluri etc.

  12. Vladi Martinus says:

    Ketherius, am spus-o si altora: poti scrie cat consideri tu ca este nevoie ca sa-ti exprimi punctul de vedere. Atat timp cat nu deviezi de la subiect (si nu-mi aduc aminte sa fi facut tu vreodata asta), nu este niciun fel de problema. Poti scrie si 10 pagini.🙂
    Despre ce ziceai tu… nu stiu daca este natura umana, dar stiu ca oamenii tind sa se ridice la nivelul asteptarilor lor, nu al asteptarilor celor din jur. Nereusind, desigur ca se plafoneaza, si asteptarile lor incep sa scada. Dar conteaza mult si ce nivel initial al asteparilor is formeaza in minte. Pentru ca uneori acestea sunt fie mult prea ridicate, fie prea scazute. In primul caz, exista riscul ca oamenii sa o ia pe “cai gresite”, datorita frustrarii cauzate de insucces in a atinge anumite standarde, ajungand poate chiar sa-si refuleze frustrarea prin diverse vicii (alcool, droguri, etc.). Al doilea caz, cel al oamenilor cu asteptari scazute fata de persoana proprie… ei sunt cei care se plafoneaza din start si viata lor se reduce la o rutina zilnica. Ei nu vor cere niciodata mai mult de la ei si se vor multumi cu foarte putin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s