O zi in … cum ii zice?

Dimineata, 21 ianuarie 2009… Ma indrept spre statia de autobuz, ca sa ajung la examen.

La un moment dat, aud o voce care rosteste toate injuraturile posibile: de mama, de sfinti, etc. Indrept privirea spre locul din care se auzea vocea si vad un om pe la 70-80 de ani (ulterior am aflat ca avea 84) pe punctul de a se lua la bataie cu un barbat care ii putea fi nepot (avea undeva pe la 30 de ani, sa zic). Din ce am inteles, motivul certii era faptul ca soferul a fost la jumatate de metru de a da peste el (pietonul avea prioritate, in situatia de fata). Ei bine, tanarul nostru, desi nu a sarit la bataie (asta nu inseamna ca a incercat sa o evite), si-a permis sa foloseasca un ton zeflemitor si sa evite pronumele de politete atunci cand se i adresa celui cu vreo 50 de ani mai in varsta ca el. Intr-un final, dupa amenintari cu politia si cu “ai noroc ca sunt batran, ca te bateam de te nenoroceam”, varstnicul nostru s-a lasat convins sa isi vada de drum.

Seara… am iesit de la birou, ajung prin zona Carrefour Unirii. Dintr-o data, o bubuitura… ma uit spre strada, vad un “om al strazii” in fata unui microbuz de marfa, strigand la cei dinauntru. Acestia, la randul lor, deschid usa si incep sa-l injure. Omul nostru se incapataneaza si striga in continuare… dintr-o data o ia la fuga; cei doi indivizi din microbuz alearga dupa el, scuipand ceva injuraturi. De curiozitate, ma uit sa vad ce se intampla… un om care circula pe trotuar si care nu avea de unde sa stie care este motivul certii, il prinde pe “omul strazii” pentru ca ceilalti doi sa ii aplice corectia necesara. Soferul a avut bunul-simt (daca putem spune asa) sa nu-l loveasca la fata- i-a aplicat o directa de dreapta in stomac si un genunchi in acelasi loc (moment in care ma pregateam sa-l opresc, ca exagera), dupa care cel de-al patrulea participant (in ordinea aparitiei) i-a dat un sut in fund si l-a trimis la plimbare. Nu am inteles care a fost motivul “corectiei”, singura legatura pe care am facut-o fiind cea dintre bubuitura, o piatra aruncata undeva pe jos si injuraturile…

Tot in cursul zilei de azi, o cunostinta de-a mea imi relata o experienta traita de ea: iesise de la lucru si alerga sa prinda un tramvai. Un animal (nu pot sa-l numesc altfel) de sex masculin alerga in spatele ei. O ajunge din urma, o opreste si ii pune mana in maxilar, incercand sa o sarute; ea isi intoarce capul, iar el ii da un sut in fund si pleaca. Precizez ca aceasta intamplare a avut loc in statia de tramvai din Piata Unirii. Va las pe voi sa va ganditi cam cati oameni au asistat la scena si nu au miscat un deget… imbecili.

Seara, merg sa iau o paine de la magazin. In magazin, se plimba in voie cainele proprietarilor, fara botnita…

Eh… cam asa arata o zi obisnuita in “orasul minunat”… Si cel mai grav este ca oamenii s-au obsinuit cu aceasta realitate si o iau ca pe ceva normal.

[Will it ever change…?]

oameni-cu-bun-simt1

This entry was posted in ca-n București, nicăieri... and tagged , , , . Bookmark the permalink.

15 Responses to O zi in … cum ii zice?

  1. oake says:

    No..it will never change. E doar inceputu’😀 BAFTA!…ba poate in vreo 30 50 de ani.
    .

  2. Vladi Martinus says:

    Merci pt incurajari, Octi!😛

  3. ketherius says:

    Nu, nu o sa se schimbe. Cei carora nu le convine situatia, nu au puterea sa schimbe, iar cei care au puterea sa faca o schimbare… ei bine, ei nu simt nevoia sa o faca, pentru ca le e bine asa.

  4. Vladi Martinus says:

    Recunosc, Ketherius, ca sunt un idealist… dar am convingerea ca cei carora nu le convine situatia au puterea sa schimbe. Este vorba de atitudine. Intamplarile relatate NU sunt ceva normal (cel putin nu pentru un grup de populatie care se considera ca a trecut de stadiul de urangutani) si aici sta problema- oamenii de aici incep sa le considere ca pe ceva care face parte din “peisaj”. Va fi mai rau daca acest fenomen se va raspandi mai departe, la nivel national.
    De ce spui ca le este bine asa celor care au puterea sa schimbe ceva?

  5. ketherius says:

    Cei care au puterea sa schimbe sunt cei care au putere (fizica sau bani). Iar cei care au putere, abuzeaza de ea (in majoritate, nu toti), deci nu au motive sa se opreasca singuri din a abuza.

    Si, inainte sa intrebi ce inteleg prin abuz, iti spun eu: sa abuzezi inseamna sa injuri un necunoscut, sa nu dai prioritate pietonilor, sa ameninti un politisit care vrea sa isi faca datoria, sa dai telefoane ca sa nu ti se consemneze oficial o incalcare a legii, sa furi din buzunarele cuiva, sa violezi, sa nu platesti impozite etc.

    Cum in Romania statutul social iti este dat de numarul de legi (reguli) pe care le incalci, sunt prea putini cei care vor sa fie instaurat respectul pentru lege. Gresesc?

  6. Ma bucur ca ai fost explicit, Ketherius.🙂
    Da, as minti daca as zice ca gresesti; majoritatea celor care detin puterea abuzeaza de asta. DAR, revin la ideea exprimata si cu alte ocazii🙂 – depinde de noi (de tine, mai putin- ca de unde esti nu poti face prea multe🙂 ) sa schimbam asta. Pentru ca cei care detin puterea sunt intr-o proportie covarsitor mai mica decat cei care pot sa-si exprime nemultumirea. Dar si dintre cei care pot sa-si exprime nemultumirea, prea putini o fac. Motivele sunt diverse: frica, rusine, indiferenta, etc. Ma opresc aici, ca nu vreau ajung la numarul (infim) de oameni care vor sa schimbe ceva…

  7. Mihai says:

    Raman la impresia personala ca noua ni se impute si de la cap. Adica modelele, exemplele, regulile si alte norme cu care avem de-a face sunt cam deviante. Sau din ce in ce mai deviante. Politicieni, televiziuni… chiar si Mircea Badea asta, pe care il apreciez in felul meu, face apel in mod constant la pumn, la violenta, sa batem, sa ne batem, sa le rupem oasele. Cine vrea niste oase rupte, ca eu sunt disponibil oricand sa-l rezolv… Deci se poate, zicem noi? Pai eu de ce n-as putea?? Asta odata. Apoi situatia pe care ai descris-o tu este cat se poate de reala. Are si alte resorturi, cum stii si tu… ducem fiecare razboaiele personale, in felul nostru. Oricum faptul ca scrii despre ele este un prim pas.

  8. Vladi Martinus says:

    Da, sunt intr-adevar deviante modelele. Si imi pare rau ca nu am scris un articol atunci cand s-a facut sondajul de opinie printre tineri care a relevat ca principalul model de persoana pentru ei era Mihaela Radulescu si, daca nu ma insel, Mircea Badea era al doilea. Nu am ceva personal cu Mircea Badea, dar pur si simplu nu gasesc nimic interesant la el. Cat despre “Mihaela”… nu cred ca are sens sa detaliez parerea mea.
    Dar cum se ajunge sa alegem astfel de modele? Nu stiu nici eu… cred ca ne intoarcem iar la educatie…

  9. Ale(: says:

    Intamplarea cu tipa sarutata in plina strada am patit-o si eu cand eram mai mica. si daca tin minte corect tipul era vecin cu mine si mai mare cu vreo 10 ani [ eu aveam vreo 7,8]. Si la fel ca in cazul ei nimeni nu a facut nimic. Oribil.
    Arad, Bucuresti, peste tot aceiasi oameni fara creier, o adunatura de maimute urbane.

  10. MIhai says:

    Ma intriga o chestie: la intamplarea cu omul strazii batut de “nenii” aia,de ce nu ai intervenit? Adica, cica te pregateai sa intervii dupa ce a luat 2 lovituri,cel putin asa zici tu. Inseamna, ca fara sa cunosti motivul,(poate omul strazii avea dreptate),ai hotarat ca merita cel putin 2 lovituri. Apoi,puteai sa le ceri socoteala si dupa ce a plecat victima,sa chemi politia(nu ca ar fi facut ceva baietii in uniforma), sa te interesezi daca nenea batut avea nevoie de asistenta medicala etc.Ciudat,dar mie mi se pare ca esti doar un nene caruia ii place traga semnale de alarma,sa se planga de ce se intampla pe strazi,de nepasarea altora etc. Dar ce reiese din articol e ca esti exact la fel.Asa ca daca vrei sa vezi o schimbare,poate ca ar fi cazul sa actionezi cand ai ocazia,nu doar sa te prefaci ca iti pasa.Nu sunt pus pe ofense,e doar imaginea care reise din articol.

  11. Vladi Martinus says:

    MIhai,
    Daca ai fi citit cu atentie articolul, ti-ai fi dat seama ca eram pe punctul de a interveni in momentul respectiv. Nu stiu cat dureaza doua lovituri in mintea ta, dar in cazul de fata a fost undeva in jur de o secunda. In secunda respectiva mi-am schimbat directia de mers (actiunea se petrecea in spatele meu), indreptandu-ma spre “locul faptei”. Si dupa ce am facut primul pas, i-au dat drumul. Cam asa s-a petrecut toata intamplarea.
    Dar, cine stie… poate chiar sunt un om caruia ii place sa se planga si doar trage semnale de alarma, ca sa se afle in treaba si ca sa arate cu degetul pe altii. Poate ca nu sunt decat un ipocrit… Nu ma cunosti deloc si nu m-ar surprinde, nici supara, sa crezi toate astea despre mine. Este alegerea ta. Totusi, eu unul, inainte sa imi dau cu parerea despre caracterul unei persoane, incerc sa o cunosc cat mai bine.

  12. MIhai says:

    Eu iti spun ce am inteles.Dupa cum ai formulat fraza din paranteze reiese clar ca singurul motiv care te-ar fi facut sa intervii era duritatea “corectiei” si nu justetea ei.Adica hai….merita alea 2 lovituri…..chiar daca nu stiai motivul,dar sa nu exageram.Repet,asta reiese din exprimarea ta.Si oricum,ramane intrebarea: de ce nu ai facut nimic dupa,mie mi se pare un caz clar de agresiune,puteai sa chemi politia sau alte chestii demne de un bun cetatean.sau deh,era doar un om al strazii sa fie fericit ca a scapat cu atat.Raman la ideea ca in articolul asta te contrazici.

  13. Vladi Martinus says:

    Bine, MIhai, ramai tu cu parerea ta si va urez o viata fericita in cuplu!😉
    Just for the record- nu aveam de unde sa stiu cat de justa a fost sau nu corectia, din moment ce nu am vazut tot ce s-a petrecut, de la inceput. Dar tu poti continua sa judeci, chiar nu ma deranjeaza. Daca asta te face sa te simti mai bine…

  14. MIhai2 says:

    Acum vad ca mai este un “mihai” care a postat mai sus.Eu,asta care s-a “legat” de autor, sunt Mihai2 sa zicem, nu am nici o legatura cu nenea de mai sus,sry pt confuzie. On-topic: Vladi,merci pt urari, right back at you:>.Si inca ceva, si cu asta am terminat: faptul ca emiti judecati de valoare pe net(nu sunt neaparat sarcastic),te pune in postura de a fi criticat/comentat de necunoscuti. Nu poti sa ai pretentia ca toti cei care posteaza sa te “cunoasca mai bine”,pt ca noi,te judecam dupa ce scrii,si din ce ai scris eu am inteles ca,desi te plangi de unele lucruri,cand ai ocazia, nu intervii sa le schimbi.Poate ca esti o persoana minunata,iar prietenii tai,care te cunosc,stiu asta.Dar daca vroiai pareri doar de la prieteni,nu cred ca un blog este solutia. Succes in continuare si sry de confuzia cu “mihaii”.

  15. Vladi Martinus says:

    Stai linistit, MIhai(2), nu s-a creat nicio confuzie- stiam ca este vorba de alt Mihai.
    Da, sunt perfect constient ca m-am pus in postura de a fi criticat in momentul in care mi-am facut acest blog, cu temele pe care am ales sa le dezbat, si mi-am asumat acest risc. Si nu, nu am pretentia sa ma cunosti. Daca ai fi prins esenta replicii mele, ti-ai fi dat seama ca ceea ce sugeram eu este sa nu te “avanti” in a emite, tu insuti, judecati despre oamenii pe care nu-i cunosti. Nu stiu ce a reiesit din text, dar am senzatia (poate mi se pare mie) ca esti singurul care a dedus ca eu am atitudinea pe care o mentionai.
    Inca ceva, ca am uitat sa mentionez in comentariul anterior (si cu asta am terminat): ca un bun cetatean ce sunt (sau pretind ca sunt), sa zicem ca as fi chemat politia. Cu ce as fi iesit in castig, decat o amenda pentru “alarma falsa” sau, in cel mai bun caz (acela ca s-ar fi deplasat o masina de politie la fata locului), cateva injuraturi de la politisti si poate si o “vizita” pe la sectie…?
    Nu zic ca e rau sa chemi politia cand sesizezi o problema. Dar, totusi… sa nu exageram.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s