exista liberul-arbitru…?

Mi-am adus aminte de o discutie avuta cu cineva (a se citi “un fost coleg de camera” 🙂 ), anul trecut, despre tehnologie si modul in care ea ne influenteaza viata. Desigur, discutia a deviat putin, ajungandu-se in punctul in care am polemizat pe problema dependentei de tehnologie sau chiar ca noi, ca oameni, avem doar o falsa impresie a liberului arbitru.

Fiind un liberalist convins, desigur ca nu am putut sa nu-l contrazic. Nu inteleg cum poate un obiect, o entitate ce nu detine intelect, sa ne forteze pe noi sa facem o alegere…

In momentul in care devii dependent de un anumit obiect, esti o cauza pierduta. Fie ca este vorba de droguri, tigari (intre noi fie vorba, nu am suportat niciodata propozitia “nu pot sa ma las de fumat”), calculator (sau jocurile de pe el), telefon, internet sau altele. Cum asa? Pai cum oare au reusit oamenii sa traiasca atata amar de vreme (pana la aparitia tehnologiei moderne)?! Simplu: s-au descurcat fara ele.

La fel stau lucrurile si in ziua de azi: ne folosim de telefonul mobil, de calculator zilnic. Ajungem sa devenim dependente de ele sau este pur alegerea noastra…? Ambele variante pot fi corecte. In primul caz, vorbim de oameni pentru care viata se reduce la a sta in fata unui calculator toata ziua (la a “naviga” pe internet sau a conversa pe messenger), de a fi intr-o lume virtuala si sa se simta impliniti in acea lume imaginara (vezi fenomenul WOW). In al doilea caz (unde imi place sa cred ca ma incadrez si eu) vorbim de oameni care se folosesc de obiecte nu pentru a-si forma viata in jurul lor, ci pentru a-si face viata mai usoara. Cu alte cuvinte, ele sunt un element integrant al vietii, nu viata in sine.

Este cat se poate de simplu: trebuie sa faci tot posibilul sa fii moderat in tot ceea ce faci, sa ai un echilibru (desigur, este imposibil sa atingi echilibrul in TOT ceea ce faci, dar este bines a tinzi spre el): sa stai pe calculator atat cat ai nevoie sa te relaxezi (in cazul unui joc, de exemplu), sa te documentezi (daca pentru asta il folosesti): sa folosesti un telefon mobil, nu ca sa stai cu el la ureche sau in mana toata ziua, ci ca sa comunici cu cineva aflat la distanta, cu o persoana draga pe care nu ai mai vazut-o de mult sau in caz de urgenta (situatie total indezirabila).

Un om cu adevarat inteligent, dupa mine, se foloseste de lucrurile din jurul sau pentru a-si face viata mai buna (fie ca este vorba de un salariu bun din care sa-si intretina familia, fie ca este pentru a-si face tie o situatie mai buna, pentru a comunica cu cei dragi, etc.), pentru a-si crea mai mult timp liber (timp destinat celor dragi, unor activitati sportive sau intelectuale, odihnei, etc.) sau altele. Un om dotat cu ratiune este capabil sa faca singur alegeri in viata, fie ca este vorba de timpul pe care il aloca unor activitati, fie ca este vorba de obiectele de care se foloseste zi de zi.

Daca ma intrebati pe mine, as zice ca un om este dependent numai si numai de el insusi. El este cel care ia deciziile, nu le ia nimeni in locul sau. Esti liber sa alegi daca sa trimiti o scrisoare cuiva sau sa-i scrii un e-mail; esti liber sa alegi intre a folosi resurse virtuale pentru a te documenta sau sa te deplasezi pana la o biblioteca, pentru asta. Si lista poate continua.

NIMENI si NIMIC nu poate decide in locul tau.

Unii poate ca se gandesc acum la argumentul locului de munca- ce se intampla daca job-ul tau presupune sa stai toata ziua in fata unui calculator (sa zicem ca esti contabil)? Foarte simplu: dupa cum am spus-o si in alte randuri, nu te obliga nimeni sa lucrezi intr-un anumit loc, pe un anumit post. Esti liber oricand sa iti cauti un job care crezi ca ti se pare mai potrivit. Dar… stai asa… tu, de fapt ai ales job-ul respectiv fiindca iti aduce niste beneficii, nu ai fost fortat de nimeni si de nimic sa lucrezi pe postul respectiv. Ah, ai facut o facultate si nu ai reusit sa ajungi manager, asa cum visai? A fost alegerea ta sa depui un efort mai mare si sa urci mai sus pe scara ierarhica sau sa faci altceva si sa te multumesti cu un job sub asteptarile tale. Pentru ca in viata, atunci cand iei o decizie, trebuie sa iti asumi si consecintele sale.

In fine, raspunsul la intrebarea din titlu este un cat se poate de categoric DA.

This entry was posted in de-ale mele..., oameni and tagged , , . Bookmark the permalink.

8 Responses to exista liberul-arbitru…?

  1. ketherius says:

    Bineinteles ca avem liber arbitru, dar… Uneori devine mult prea greu – greu in sens de incomod – sa ne mentinem principiile sau sa aderam la ceea ce vrem.

    Sa-ti dau un singur exemplu: eu beau Pepsi. Prefer Pepsi pentru gustul sau, atat. Dar, cum in Romania intre 66 si 75% dintre chioscuri au (sau aveau cand eram eu acolo) numai Coca-Cola, ce ar fi trebuit sa fac? Sa raman insetat pentru ca voiam sa imi pastrez liberul arbitru si dreptul de a bea ce imi place? Sau sa imi jignesc gazda care imi oferea Coca-Cola pe motiv ca nu beau decat Pepsi si trebuie sa ma respect? Hmm?

  2. Vladi Martinus says:

    🙂 Este incomod uneori, desigur… Unii sunt de parere ca aceste norme sau cutume sociale (printre care se numara si nerefuzarea bauturii pe care ti-o ofera gazda) ar fi adevarata bariera in calea liberului- arbitru. Poti sa refuzi gazda, spunandu-i ca nu bei suc acidulat (sau orice alte motiv care poate parea plauzibil).🙂 Nu cred ca iti jignesti gazda daca ii spui frumos ca nu iti place Coca-Cola. Nu ai fi nici primul si nici ultimul om care nu bea asa ceva. NU cred ca gazda te obliga in vreun fel sa bei sucul si nici nu cred ca relatia dintre voi ar sta in asa ceva. In acelasi timp sunt de acord si cu tine ca “nu este frumos sa refuzi (a doua oara)”, cum zice si vorba.
    Intr-adevar, uneori devine greu sa iti pastrezi principiile, dar depinde numai si numai de tine.

  3. Mihai says:

    pana la proba contrarie, de care nu dispun in mod palpabil, probabil ca exista liberul arbitru. un liber arbitru mult mai mare acum, intr-o romanie scapata de comunism. pana la urma, liberul arbitru se traduce prin libertate, nu?. si in principiu oamenii sunt cat se poate de liberi. desigur ca si constrangerile exista. sociale, morale, le putem spune oricum. astea pot ingradi, in mod corect, libertatea. la urma urmei libertatea mea se intinde pana acolo unde se intalneste cu libertatea ta. dincolo de astea, ar fi argumente si pro si contra ideii lansate de tine… parerea mea? exista liberul arbitru intr-o proportie de 70%.

  4. Vladi Martinus says:

    Daca te referi la constrangeri, din punct de vedere legal, sunt de acord ca exista. Restul sunt doar fiindca alegem (din nou, liberul-arbitru isi joaca rolul) sa ne ghidam viata sociala dupa ele.
    As fi vrut sa detaliezi, Mihai, argumentele pro si contra si sa imi spui in ce consta restul de 30 %, care ar trebui sa apartina de liberul arbitru…

  5. Mihai says:

    sunt un om suficient de religios. am incercat sa detaliez o chestie care, asa cum s-a pus problema – liber arbitru, deci – tine eminamente de aspectul ecleziastic al problemei, ca sa zic asa. pe care in principiu il iau asa cum e, fara sa il analizez prea mult. in conditiile astea, evident ca cele 30 de procente ramase vin in contradictie cu ce tocmai am spus. dar mi-am luat acest liber arbitru🙂 totusi de unde cele 30 de procente? pai fiecare om vrea sa faca ceva si totusi nu o face. sigur ca tot lui insusi ii apartine decizia de a nu o face. si aici inteleg perfect ce vrei sa spui si ai dreptate in asta. ceea ce vreau insa sa subliniez este faptul ca nu suntem 100 la suta liberi, nu putem face chiar tot ce ne taie capul. si tu stii asta si nici nu mai conteaza de ce e asa. dar nici n-ar fi bine, ca ar fi vai de capul nostru. parerea mea:)

  6. kojon3s says:

    Salut domnule Martinus, in urma cu ceva vreme, in Atrium, ti`am dat un subiect pentru articol, pe care constat ca l`ai ignorat cunesimtire :)).
    Ne mai intalnim noi si iti lungesc urechile🙂
    paaaaa

  7. Vladi Martinus says:

    @ Mihai
    Suntem 100 % liberi, putem face ceea ce ne taie capul, dar alegem sa nu facem chiar ce ne taie capul. Pentru ca unii se gandesc si la consecintele actiunilor lor asupra altora si atunci aleg sa se abtina. Dar da, sunt de acord cu tine cand spui ca daca fiecare ar face ce-l taie capulm ar fi vai de capul nostru.

  8. Vladi Martinus says:

    Koji, nu am uitat… Dar este un articol ce necesita o perioada indelungata de cugetare….🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s