despre redactarea unei lucrari stiintifice, ep.2

Scriam acum aproape un an despre modul in care unii profesori (de la Studii Europene, atunci) isi tiparesc suporturile de curs cu numeroase greseli de exprimare, gramaticale si altele.

Ei bine, venind la ASE, recunosc ca nu ma asteptam sa gasesc altceva, tinand cont ca in Bucuresti nu prea “se omoara” (a se citi “se sinchiseste”) nimeni sa vorbeasca limba romana corect. Iar daca le atragi atentia, esti vazut ca unul care vrea sa se dea mare ca el stie limba romana sau ti se spune ca exagerezi, ca se intampla tuturor sa greseasca (da, se intampla tuturor; dar, de obicei, invatam din greseli si nu le repetam).

Totusi, tinand cont ca prima publicatie care mi-a venit in mana (pe langa cele doua “romane” care le-am avut de citit pentru adimtere la master) este tocmai suportul de curs al decanului facultatii de marketing, din cadrul ASE, trebuie sa recunosc ca asteptarile mele erau oarecum ridicate. Trebuie sa precizez ca suportul este foarte bine “ambalat” (se cunoaste ca autorul este specialist in marketing)- pe coperta apare “in premiera”, in sectiunea “autorul”, cineva a avut grija sa ii scoata in evidenta meritele sale de teoretician desavarsit in materie de marketing (citez doar o fraza:”este coautor la numeroase editii ale celei mai cunoscute si prestigioase lucrari de specialitate din tara noastra, un adevarat <<best seller>> in materie <<Marketing>>, premiata in anul 1992 […] de Academia Romana”). Pe langa asta, se precizeaza faptul ca detinut functii importante in diverse institute, ca a colaborat cu universitati de presitigiu din Anglia, Franta, Austria si altele. Ce sa mai… un adevarat brand personal (sic).

Din pacate, acest distins profesor doctor, in munca lui de cercetare asidua, se pare ca a fost atat de preocupat de impartasirea unor informatii de valoare inestimabila pentru domeniul marketing-ului, incat nu a mai avut resursele intelectuale necesare pentru a acorda atentie exprimarii corecte.

Evident, era o ironie. Pentru ca nu am intalnit doar cuvinte din care lipseau litere sau erau scrise gresit (se intampla tuturor, desi eu am atat respect fata de mine incat sa-mi revizuiesc articolele, dupa ce le scriu, ca sa depistez greseli de scriere), ci pur si simplu greseli datorate unei neintelegeri a limbii romane. Ma refer la grupuri de cuvinte, precum “In concluzie deci” sau “In consecinta deci” (intalnite de cel putin 20 de ori, intr-o suta de pagini), pleonasme asupra carora ni se atrage atentia inca din scoala generala; ma mai refer la cuvinte precum “de loc” (in loc de “deloc”), “ne mai reprezantand”, “o data cu” (in loc de “odata cu”), virgule puse unde nu au ce cauta si virgule ce lipsesc acolo unde ar trebui sa apara… si lista poate continua.

Intrebarile mele, cat se poate de simple, sunt: cum este posibil ca un profesor doctor sa faca greseli de scriere de ciclul gimnazial? Cum poate un om de marketing sa nu realizeze ca astfel de greseli pot dauna foarte grav imaginii sale? Raspunsul care imi vine in minte (si care va vine si voua, probabil) este: nepasarea.

Totusi, cand au ajuns oamenii care ar trebui sa fie modele pentru studentii lor, sa fie atat de nepasatori? Cum pot acesti oameni sa aiba pretentii de la studentii lor, cand ei nu sunt in stare nici macar sa scrie corect? Sa fie, oare, atat de greu, pentru un institut de invatamant de talia ASE-ului, sa isi angajeze un om care sa se ocupe special de asa ceva (exista denumire pentru aceasta meserie, dar am un lapsus)? Sa fim seriosi… Din cate stiu eu, oamenii care se ocupa de asa ceva nu au pretentii salariale ridicate. Iar daca vrei, intr-adevar, sa oferi invatamant superior de calitate, incepi prin a redacta calumea toate lucrarile ce apartin profesorilor din cadrul universitatii, sau macar din cadrul facultatii. Revenind la omul de marketing, cred ca, la “fizicul si pregatirea” sa, ar trebui sa stie ca diferentierea este unul din pilonii marketing-ului modern (in cazul de fata, diferentierea fata de alte facultati/ universitati).

Imi aduc aminte ca la BAC, 10 puncte din cele 100 erau acordate pentru scrierea corecta. Cine stie… poate o sa avem surpriza, in curand, sa vedem ca nu se mai acorda niciun fel de punctaj pentru aceasta “performanta” (spun performanta, pentru ca am senzatia ca in asta se transforma, incet-incet, un lucru cat se poate de firesc).

In fine, tinand cont ca acesta este ultimul articol pe anul 2008, urez tuturor cititorilor (fideli sau mai putin fideli) un an nou cat se poate de frumos, cu blog-uri cat mai prolifice (acolo unde este cazul), mai bun decat cel care a trecut si, nu in ultimul rand, un an asa cum si-l doresc ei!

This entry was posted in școală, oameni and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

7 Responses to despre redactarea unei lucrari stiintifice, ep.2

  1. ketherius says:

    Exista si alt raspuns, in afara de “nepasarea”. Stii care? Nu a scris el cartea, ci a pus niste studenti sa ii compileze de prin alte tratate.

    Asta imi aminteste de un caz real, al unei studente la psihologie care sustinea un examen de masterat in Franta: studenta isi sustinea lucrarea in fata comisiei si a citat cateva propozitii. Atunci unul dintre profesorii din comisie intreaba:

    – Ai scris asta in lucrare?
    – Da.
    – Atunci de ce nu m-ai trecut la referinte (bibliografie)?
    – Pentru ca acesta este un citat din lucrarea domnului profesor Mielu Zlate!

    Si asa a aflat lumea academica despre obiceiul lui Mielu Zlate (mare “profesor” si autor de carti de psihologie fara care nu esti admis sau nu absolvi facultatea) de a publica volume alcatuite din munca altor cercetatori.

  2. Maya says:

    Cat stres pentru nimic. Nu e nici prima, nici ultima carte scrisa cu picioarele. De obicei nu e treaba autorul sa corecteze prostiile scrise, daca ar fi stiut sa scrie corect, ar fi scris de prima data. Incep sa ma intreb cum o editura poate sa tipareasca bazaconii din astea.
    IAr cel mai trist e ca oameni de genul asta, care pe la cursuri se mai clatina pe picioare si seamana arar de bine cu cei care consuma cantitati ceva mai mari de alcool ajung sa-ti dea diploma de absolvire

  3. Vladi Martinus says:

    @Ketherius,
    Da, sunt la curent cu suporturile de curs scrise de studenti (de cele mai multe ori, masteranzi sau doctoranzi, coordonati de profesorul respectiv). Chiar si asa, raman la ideea ca ar putea angaja pe cineva care sa se ocupe de corectarea cartii, dupa ce a fost scrisa.
    @”Maya” (a.k.a. Malina)
    1. Nu este niciun fel de stres (doar atrag atentia asupra unor fapte care nu mi se par acceptabile, in sfera academica) si este mai mult decat nimic- dupa cum o spui chiar tu, acestia sunt oameni care ajung sa-ti dea diploma de absolvire.
    2. Si mie mi se pare trist. Dar, daca mergem pe ideea ca “nu e nici prima, nici ultima carte scrisa cu picioarele” si ca este prea mult “stres pentru nimic”, nici nu cred ca sa va schimba ceva prea curand…

  4. ketherius says:

    @Vladi: Sau ar putea sa arunce o privire prin cartea pe care au “scris-o”, nu?😀

  5. Da, ketherius. Asta ar fi situatia ideala. Dar ma gandeam ca, din moment ce pun pe altii sa le realizeze lucrarile, sunt cam slabe sanse sa arunce o privire. Probabil ca nu fac altceva decat sa dea comanda la editura, pentru tiparirea cartii… poate nici atat.

  6. mihaela says:

    Doresc doar sa mentionez ca voi comentati in acest moment o situatie pe care nu o cunoasteti. Va pot garanta ca profesorul de care vorbiti nu ii pune pe studenti/masteranzi sa ii scrie cartile, asta pentru ca tine foarte mult la a-si prezenta propriile pareri.
    Mai mult nu as putea sa comentez referitor la greselile aparute in suportul de curs, pentru ca nu ar fi frumos din partea mea sa comentez despre un element personal al autorului.
    In ceea ce priveste intrebarea “de ce nu angajeaza ASE-ul o persoana care sa corecteze lucrarile”: ASE-ul fiind o institutie de stat nu poate inventa un post si sa angajeze pe cineva, totul trebuie aprobat de minister.

    Toate cele bune!

  7. Vladi Martinus says:

    O.k., te cred pe cuvant ca profesorul repsectiv nu ii pune pe studenti/masteranzi sa ii scrie cartile. In situatia asta, revin la 2 chestiuni enuntate anterior:
    1. Ca om de marketing, chiar nu-ti pasa de cum arata cartile pe care le scrii? Chiar nu iti pasa de imaginea pe care ti-o creezi in fata studentilor? Iti tratezi “clientii” (pentru ca, din perspectiva marketing-ului, asta suntem noi) cu lipsa de respect, cu indiferenta? Pentru ca- crede-ma, nu sunt singurul care spune asta- a citi o asemenea lucrare iti da foarte mari batai de cap si sunt mari sanse sa nu retii nimic.
    2. Aprobarea de catre minister mi se pare o scuza cam jalnica (scuza, in sine; nu am treaba cu persoana care formuleaza aceasta scuza)- chiar nu cred ca situatia de care vorbesc in articol dureaza de un an, sau mai putin. Nu am urmat facultatea la ASE, dar mi-au confirmat actualii colegi de master, care au absolvit facultatea la ASE, ca astfel de “capodopere” numite suporturi de curs isi au inceputurile cu ani buni in urma. Oare o aprobare de la minster pentru un post dureaza 4-5 ani? Am mari dubii…
    In plus, nu cred ca este nevoie de un post care sa se ocupe cu asa ceva- poti gasi un student care sa se ocupe de asta pentru, sa zicem, cateva puncte in plus la examen, sau alte facilitati. Nu cred ca ar fi ceva in nergeula, atat timp cat s-ar face transparent acest lucru. Dar institutiile de stat (ASE, mai exact) au ramas ancorate in sistemul birocratic si am senzatia ce le place acolo.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s