Ce inseamna oamenii…

Iesirea din Bucuresti, spre Pitesti… ora 5 dupa-amiaza… afara bate vantul si curg stropi marunti de ploaie… Nu mai gasisem locuri la autocarul de Sibiu, de la ora 4 :30 si acum stateam la ocazie :

-Sibiu… Sibiu… Hai, ma, nu mergeti chiar niciunul la Sibiu ??

Ora 7, acelasi loc… masinile cu numar de Sibiu treceau nepasatoare pe langa mine:

-Valcea… Valcea… Nici macar pana la Valcea nu vreti sa ma luati ?!!

Ora 8 :30

-Valcea… Valcea…

Aud o voce in spatele meu :

-Hai, ma baiete, ca te duc eu pana la Valcea !

-Cat imi luati ?

Vazusem ca toti care oprisera pana atunci si luau oameni pana la Pitesti se targuiau la bani. Omul imi spune sa termin cu prostiile, ca nu se pune problema. Pur si simplu ii este urat sa mearga singur pana la Valcea. Vazandu-l cum era imbracat, mi-am dat seama ca nu mintea.

Pe autostrada, accident… o coada ce se intindea pe vreo 10 kilometri… Pierdem vreo ora pe parcursul celor 10 kilometri, timpul trece…

Intre timp telefonul imi suna in continuu. Fosti colegi de facultate, fosti colegi de camera ma suna sa imi ureze la multi ani si toate cele bune. Drept consecinta, raman fara baterie la telefon, si nimeni nu stie exact pe unde ma aflu, decat ca m-am urcat intr-o masina si merg pana la Valcea.

-Haide, ca de la Ramnicu Valcea prinzi repede ocazia. In maxim 10 minute te ia cineva. Uite, te las la iesirea din oras, unde sta toata lumea la ocazie.

Era ora 11 si imi dadeam seama ca urma sa ajung in Sibiu dupa ora 12, deci dupa ziua mea, si ma supara chestia asta.

In gandul meu: ”10 minute ziceai… Uite ca deja a trecut jumatate de ora si inca nu m-a luat nimeni.”

Pe la 11 :30 opreste o furgoneta cu numar de Bucuresti.

-Mergeti la Sibiu ?

-Da.

Ajung la Sibiu la ora 1 dimineata. Ma opresc mai intai pe la o persoana foarte draga, pe care ardeam de nearabdare sa o vad. Imi pun telefonul la incarcat si intreb oamenii daca mai sunt in bar. Imi confirma, si atunci le spun sa comande cat mai mult, inainte de inchidere, daca nu ajung pana atunci (ora 2).

Reusim sa ajungem pe la 2 fara 10… In momentul in care ma asez pe scaun, imi dau seama ca orele petrecute in frig si ploaie, imbracat (in partea de sus) doar cu o camasa cu maneca scurta si un hanorac in care am fost foarte aproape de a ceda, nu au fost in zadar. Nu avea sa mai conteze daca raceam (ironia face ca am reusit sa nu racesc)… Cei mai dragi prieteni ai mei erau acolo… M-am pus in pat, sa dorm, la 7 dimineata… 🙂

A doua zi, episodul 2 din “ziua mea si a lui Nelutu” (suntem nascuti in aceeasi zi, diferenta fiind doar de vreo 3-4 ore, in favoarea mea 🙂 ). De data asta, suntem in “efectiv complet”: Nelutu, $umu, Kojones, Dila si Luci. Dementa totala ! 🙂 Glume, rasete, aruncari de hartii, bilute din silicon (sau vreun material asemanator)… Dila tine neaparat sa strice seara si incepe sa povesteasca cu inca unul dintre invitati despre WOW : in ce raiduri a mai fost el, ce upgrade-uri si-a mai facut la caracter, etc. Este a nu stiu cata oara cand ii spun ca il bat daca mai deschide discutia despre subiectul respectiv (personal, mi se pare una din cele mai mari pierderi de vreme posibile si ma macina si mai tare ideea ca atata lume se joaca).

Iesim din bar, desfac sticla de sampanie… si de aici imi amintesc prea putine… stiu doar ca radeam ca idiotii din absolut orice. 🙂 (si nu, nu am fumat nimic de culoare verde)

Week-end-ul care tocmai a trecut m-a facut sa realizez, inca o data, cat de mult conteaza oamenii de langa mine. Sunt oameni pe care ii cunosc de la varsta de 15 ani (imi aduc aminte ca zicea la un moment dat Nelutu “Bai, ce am crescut! Iti dai seama ca ne cunoastem de 9 ani ??” ), pe altii ($umu) de la varsta de 5 ani, cu altii am fost coleg in scoala generala (Kojones), in cea mai “zbuciumata”  perioada a vietii mele. 🙂 Buna mea prietena, Andrada, este cea cu care am crescut (ne cunoastem de 7 ani, am fost impreuna 6), cea care m-a format ca personalitate, cea care mi-a format un mod de gandire pozitiv… Cea care m-a format ca om, cu alte cuvinte, si sunt absoult sigur ca nu as fi ajuns unde ma aflu astazi, daca nu ar fi fost ea. Nu in ultimul rand, pe Luci il cunosc de cand aveam vreo 12-13 ani- unul din cei mai buni prieteni ai fratelui meu… un om de milioane.

Sunt oameni extraordinari… oameni care au fost langa mine in cele mai dificile perioade ale vietii mele. Ei m-au ajutat sa ma ridic atunci cand am fost cu moralul la pamant si datorita lor mi-am recapatat increderea si am mers mai departe. Sunt oameni care m-au gazduit cu cea mai mare placere atunci cand nu aveam unde sa stau, la Sibiu. Sunt oameni cu care, de acum, o sa ma intalnesc foarte rar, si de care imi va fi foarte dor.

Le multumesc din suflet pentru toate momentele de calitate pe care le-am petrecut, pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat de-a lungul timpului.

Desigur, le multumesc si celor care mi-au urat “la multi ani”- colegi, colege, vechi cunostinte… Sincer, nu cred ca mi s-a intamplat niciodata sa fiu felicitat de asa de multa lume, de ziua mea. Pentru mine, asta conteaza mult. Oamenii sunt cei care ne formeaza personalitatea, modul de gandire, ideile… Ne formam unii prin ceilalti. Ma bucura faptul ca exista atat de multi oameni care se gandesc la mine.

Nu in ultimul rand, multumesc si colectivului de la birou, care m-au surprins (sau, cel putin, s-au straduit) cu cateva prajituri, drept cadou de ziua mea. 🙂

This entry was posted in oameni and tagged , . Bookmark the permalink.

8 Responses to Ce inseamna oamenii…

  1. Olimpicu says:

    Domnu Martinus, cu ocazia acestui articol o sa fac o exceptie si nu am sa te mai critic. Iti urez insa in modul cel mai sincer la muti ani, fericire si implinirea tuturor dorintelor tale pe plan personal si profesional. Imi pare rau ca nu am avut si eu posibiitatea sa ciocnesc un pahar cu tine cu ocazia acestei zile, dar ma bucur totusi sa observ ca te-ai simtit bine si ca ai avut aproape oameni care iti sunt dragi.
    Inca o data la multi ani si sa ne vedem cu bine…in trupa completa daca se poate (eu, tu, cumatru, flavius si emilas). Pana atunci toate cele bune si nu uita: LA NOI IN CAMEARA NU EXISTA DISCUTII; ELE SUNT POLEMICI!

  2. Vladi Martinus says:

    Multumesc pentru urari, Olimpic! Ar fi o idee buna, totusi, sa renunti la apelativul de “domnu martinus”. Nu de alta, dar nu e cazul de formalitati, intre noi🙂
    Ai grija, ca exceptia asta, de a nu ma critica, tinde sa devina tot mai mult o regula🙂
    Sper si eu sa ne vedem candva. Poate de ziua lui Flavius, daca nu pleaca prin “strainatati”.🙂

  3. Veronica Armasu says:

    HAPPY BIRTHDAAAAAY TO YOUUUUUUU!

    LA MULTI ANI, VLADI!

    SANATATE CAT CUPRINDE, OAMENI DRAGI ALATURI-TU II MERITI PE DEPLIN PENTRU CA STII SA II APRECIEZI- SI NUMAI BINE PE UNDE TE MAI DUC TRENURILE/MASINILE/AUTOCARELE, etc.:D Sper sa dai un semn cand ajungi din nou in Cluj sa ciocnim si noi un pahar de ziua ta.:)

    P.S. Make sure you DO keep up with constantly improving your English!

  4. Vladi Martinus says:

    Ain’t that a surprise… My favorite teacher leaving me a happy birthday message🙂
    Thank you very much! And I promise that when i grow up and have my birthday party with all the important people, you’ll be one of the special guests🙂
    Voi da un semn cand ajung in Cluj, promit!🙂
    As for my English, I do my best🙂

  5. lamya777 says:

    Desi nu ne cunoastem, o urare in plus nu strica niciodata🙂 Asa ca iti urez si eu La multi ani si numai bine. Ca si cei dinaintea mea, ma bucur ca te-ai simtit bine de ziua ta si iti urez ca fiecare zi de nastere sa fie la fel de bine traita.
    Recunosc ca mi-ai trezit niste nostalgii cu Sibiul, dar…oricum nu as fi in stare sa revin acolo, poate nu acum, intr-o viata viitoare.🙂

  6. Vladi Martinus says:

    Asa este, lamya! O urare in plus nu strica🙂 Multumesc!
    Nu ai fi in stare sa revii, ca sa traiesti acolo, sau nici macar intr-o vizita?
    Pentru ca daca este a doua varianta, atunci nu reusesc sa vad motivul…

  7. lamya777 says:

    da, este a doua varianta… la Sibiu am trait niste clipe pe care cred ca mi le voi aminti toata viata, dar sunt niste clipe superbe transformate in tristete acum… de aceea dor de doua ori mai mult. ma rog, povestea e mai lunga, eu doar am rezumat concluzia🙂

  8. Vladi Martinus says:

    Da… am senzatia ca stiu despre ce este vorba. Imi pare rau ca ai ramas cu tristetea respectiva.
    But then again, life goes on. Si ar fi pacat sa nu mai vizitezi orasul, doar din motivul respectiv.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s