Cat de mult conteaza intentia…?

Articolul de fata este inspirat dintr-o fapta buna pe care vroiam s-o fac, dar mi-am dat seama ca nu ar fi asa de buna precum credeam. Cum asa…?

Pai m-am gandit ca acum, daca pot lua cam orice filme si episoade din seriale tv de pe net, mi-am zis ca mama mea, una din fanele serialului “Tanar si nelinistit”, ar fi mai mult decat incantata de ideea de a putea viziona mai multe episoade consecutiv, nu doar cate unul pe zi (pentru cei care nu stiu, la noi serialul este cu vreo doua sezoane in urma fata de americani🙂 ). Ei bine, poate va intrebati ce ar fi fost in neregula la aceasta idee. Foarte simplu: cu totii stim ca persoanele mai in varsta (si nu numai) au tabieturile lor zilnice. Iar in momentul in care ceva intervine si strica ordinea acestora, incep sa simta un gol in viata lor. Cu alte cuvinte, ar fi ca si cum i-as refuza mamei momentele ei de relaxare post-amiaza pentru ca, in subonstientul ei, este un moment pe care-l asteapta (nu cu nerabdare, nu cu neliniste, ci pur si simplu il asteapta) zi de zi. Desigur, mai sunt si alte momente de acest gen: atunci cand se difuzeaza un film bun seara la TV (un film artistic, dupa cum spune chiar ea) sau vreun concert/ documentar care sa-i placa, pe Mezzo.🙂

Nu o data am fost in cealalta postura- de a fi eu cel caruia sa i se faca un serviciu. Dat fiind faptul ca in ultimii 3-4 ani nu am avut un domiciliu stabil (nu va ganditi ca as fi trait pe strazi sau pe la hoteluri- pur si simplu m-am vazut nevoit sa am mai multe domicilii). Eventual Caminul 16, din campusul Hasdeu, din Cluj Napoca, in care am domiciliat cel mai mult in perioada asta (anii 2 si 3 de facultate).🙂 In aceasta postura, de a fi eu cel ajutat (de prieteni, rude, cunostinte), de a avea un loc in care sa stau in vacante, am apreciat si voi aprecia totdeauna persoanele care mi-au facut acest serviciu. Totusi, intra iar in discutie fenomenul obisnuintei si cel al tabieturilor. Pe langa acestea, mai apare si spatiul intim, un spatiu pe care ai senzatia la un moment dat ca-l invadezi si ajungi si tu sa nu te mai simti in largul tau, iar uneori chiar sa te certi cu cel/cei care ti-a(u) oferit ajutorul. Si in momentele de acest gen ajungi sa te intrebi daca nu cumva ar trebui sa refuzi ajutorul oferit. Pentru ca, iata, desi persoana a fost bine intentionata, in subconstientul sau se simte oarecum deranjata de prezenta ta…

Si poate chiar ajunge sa se intrebe daca nu cumva ar fi fost mai bine sa nu-ti ofere ajutorul. La fel stau lucrurile in multe momente din viata de zi cu zi. Exemplele sunt nenumarate: faci un gest frumos si ii oferi unei persoane mai in varsta locul tau pe scaun in autobuz/tramvai/metrou, insa persoana respectiva nu se sinchiseste sa-ti multumeasca, macar din priviri; oferi unui cersetor care sustine ca sufera de o boala grea niste bani ca sa aiba grija de el, sa-si ia de mancare, etc. iar peste cateva ore il vezi cu o cafea si o tigareta in mana; vezi un cuplu ca se cearta violent, ajungandu-se chiar la violenta fizica si intervii, incercand sa-l calmezi pe baiat/barbat. Si dupa ce iesi oarecum sifonat din incaierarea cu el, observi ca ea ii permite in continuare sa o injure/ sa o jigneasca si peste cateva momente/ore/zile sunt tot impreuna.

In toate exemplele de mai sus, ajungi sa te intrebi daca nu cumva era mai bine sa nu iti oferi ajutorul. Fiindca in toate exemplele de mai sus, INTENTIA TA NU CONTEAZA (fie nu este apreciata, fie este tratata cu indiferenta).

Nu in ultimul rand, ar mai fi vorba si de momente in care intentia ta este una cat se poate de buna, insa rezultatul nu este pe placul persoanei careia i se adreseaza. Aici exista mai multe variante: persoana ascunde neplacerea legata de rezultatul favorului (sa zicem ca este vorba de un cadou, care nu este pe placul sau) si se preface incantata, gandindu-se ca ai depus un efort si ca intentia ta a fost una buna; persoana iti reproseaza faptul ca nu i-ai nimerit gusturile sau nu te-ai gandit la consecintele negative pe care le-ar putea avea si ca mai bine nu faceai favorul respectiv; o a treia situatie este cea in care ti se multumeste si ti se apreciaza intentia, dar ti se spune ca rezultatul este unul nu tocmai bun. Personal, prefer a treia varianta. Prefer ca oamenii sa fie sinceri cu mine, oricare ar fi consecintele. Ma simt aiurea pe moment, dar stiu unde am gresit si nu voi mai repeta greseala respectiva.

Datorita unei anumite persoane din viata mea, am invatat sa ma gandesc mai bine la consecinte, inainte de face un cadou/ o fapta buna. Pentru ca, oricat de bine ai fi intentionat, poti gresi oricand fata de cineva.

Cat de mult cred eu ca ar conta intentia…? Chiar daca o persoana greseste fata de mine, atat timp cat nu este rau intentionata, nu ma supar (desigur, atat timp cat greseala nu se repeta). Iar daca intentia este una buna, incerc sa arat ca apreciez intentia dar in acelasi timp, ca exista loc de mai bine.

Chiar si asa, se complica lucrurile in momentul in care ne gandim ca sensul de “bun” sau “rau” poate sa difere destul de mult in randul unor oameni…

This entry was posted in viața de zi cu zi and tagged , , . Bookmark the permalink.

9 Responses to Cat de mult conteaza intentia…?

  1. ketherius says:

    Am avut o colega de servici (“colega” e cam relativ, lucram in aceeasi cladire) care se plangea ca un individ foloseste mereu cuvinte cu mai multe intelesuri si jocuri de cuvinte obscene. Dupa ce m-am luat de viata lui si aproape ca l-am dat de-a dura pe scari, pana a zis ca ii vorbeste frumos, femeia s-a dus la el si si-a cerut scuze, ca ea nu a vrut sa ii reprosez lui nimic. Am fost atat de dezgustat, incat i-am zis “acum sa vad ca te vinde in spatele garii si nu ma mai intereseaza”.

  2. Vladi Martinus says:

    Apropos de cazul tau, Ketherius, eram pe punctul de a trece prin aceeasi situatie:
    eram intr-un tren, pe holul vagonului, la geam. Aveam castile pe urechi, ascultand muzica, dar nu am putut sa nu observ ca langa mine un individ in stare de ebrietate vorbea urat cu o femeie si la un moment dat, chiar i-a dat o palma (nu tare, ce-i drept) peste cap. Mi-am scos castile din urechi si am observat ca nu se schimba nimic. Nepunand la indoiala faptul ca sunt impreuna, ma intrebam in momentul respectiv: de ce unele femei ajung sa stea cu asemenea indivizi? Chiar nu au respect de sine? Asta pana in momentul in care am vazut ca femeia ii spune ceva controlorului, care tocmai trecea pe acolo, iar acesta l-a luat deoparte pe individul respectiv si l-a scos din vagon. Desigur, saraca femeie si-a auzit tot felul de jigniri si injuraturi din partea respectivului.
    Normal ca nu s-a dat batut omul si, imediat ce controlorul a plecat spre celelalte vagoane, si-a facut din nou aparitia si a inceput sa bruscheze usa compartimentului in care femeia se adapostise de furia lui. De data asta am intervenit personal (ceva ce urasc enorm pe lumea asta este sa vad barbati care lovesc femeile) si dupa ce l-am tras de langa usa, l-am invitat sa faca pasi. A aparut si controlorul si la prima statie a fost coborat individul. Femeia ne-a multumit dar ne-a spus sa nu fim prea duri cu el, fiindca are probleme psihice. Ulterior am aflat ca, desi nu erau impreuna, il cunostea pe individ. Am fost oarecum surprins ca ii era mila de omul care vorbise foarte urat cu ea si care era pe cale sa o loveasca.
    Concluzia mea este ca unele femei depasesc puterea mea de intelegere, asa cum a fost cazul si la tine. Probabil “colega” te placea si vroia sa vada daca ai interveni pentru ea.🙂

  3. ketherius says:

    Nu, alta era treaba. Ea era casatorita, dar il placea pe colegul ei. Vrand sa pastreze aparentele si “onorabilitatea” s-a plans de comportamentul lui, ca sa nu credem noi ca ea, femeie maritata, ii place sa flirteze.

  4. kojon3s says:

    Salut Magar, in lipsa de ocupatie la trabajo, am citit inca o nuvela de`a ta.
    Intentia conteaza, in primul rand pentru tine, te simti tu mai bine daca incerci sa ajuti ,daca respectivul nu apreciaza asta, ghinion pentru el, nu pentru tine, tu stii ca ai fost “om”si cine stie…poate isi da seama pana la urma si iti ia exemplu`. Over and out🙂

  5. Mihai says:

    offtopic: imi place blogul tau si felul in care pui problema. te-am adaugat la blogroll-ul meu. (http://despreom.blogspot.com/) daca o faci si tu, e alegerea ta. oricum bafta in continuare. o sa te mai citesc.

  6. Vladi Martinus says:

    Multumesc, Mihai!

  7. Serj Dasein says:

    salut vladi! long time no see…
    in legatura cu subiectul tratat in acest articol, as avea cateva precizari.
    pentru inceput, pot spune ca ai ales un topic destul de uzual, insa despre care nu stiu cat de multe se pot discuta. eu spun ca intentia conteaza, insa depinde foarte mult cum aceasta se materializeaza.
    pot spune despre exemplele tale ca sunt poate un pic cam puerile. totusi, acesta este punctul meu de vedere. altcineva probabil gandeste ca tine, unii poate ca mine, altii poate intr-un mod distinct.
    ceea ce vreau sa spun de fapt este ca nu prea poti da sfat oamenilor cum sa-si materializeze intentiile. asta ar insemna sa-i faci sa actioneze din punctul tau de vedere. fiecare dintre noi are (cel putin asta cred) o schema de gandire dupa care se ghideaza, a.i. va materializa intentiile proprii in modalitati distincte.
    dupa cum ai spus si tu, notiunile de “bun” si “rau” se vad diferit de la unul la altul…

  8. Vladi Martinus says:

    Salut, Serj.
    Nu inteleg ce vrei sa spui prin “topic destul de uzual” sau “exemple puerile”. Incearca sa argumentezi data viitoare.😉
    Cat despre discutii, atat timp cat ai o parere, se poate discuta destul de mult pe marginea subiectului.
    Nici nu m-am gandit vreodata ca as putea sfatui oamenii despre cum sa-si materializeze intentiile. Dupa cum zice si titlul articolului, ma intreb cat de mult conteaza intentia? Este la fel de importanta ca si rezultatul; este mai importanta sau mai putin importanta?
    In orice caz, nu am inteles mare lucru din ce ai vrut sa zici. Astept ceva lamuriri😉

  9. Serj Dasein says:

    hmmm. ma bucur ca eshti foarte punctual in ceea ce priveste raspunsul la comentarii. ai un plus din partea mea din acest punct de vedere😉
    cat despre ce inseamna “topic uzual” sau “pueril”, doar nu te astepti sa argumentez asa cva? aceasta ar insemna ca fiecare cititor de-al tau de pe blog care nu este intru totul de acord cu tine sa explice fiecare cuvant pe care il spune. nu suntem chiar toti dictionare explicative ambulante😉
    intr-o alta ordine de idei, legat de materializarea intentiilor, s-ar putea sa nu fi observat ca eu nu ti-am reprosat tie ca poti sfatui oamenii ce sa faca cu intentiile, era un punct de vedere asociat cu ce ai spus tu in articolul initial. citeste inca o data si o sa-ti dai seama…
    mi se pare ca ai interpretat un pic malitios comentariul meu . prea multe “nu-uri” in reply-ul tau…
    feel free to reply🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s