cum ar fi viata “second hand”…?

Vorbeam saptamana trecuta (daca imi aduc bine aminte) cu o foarte buna colega de-a mea, care-mi spunea ca a trait o intamplare ciudata- trecand pe langa un magazin de haine second- hand din cartierul in care locuieste, a observat inauntru o rochie de mireasa. Da, rochie de mireasa second hand. Si atunci ea si-a pus intrebarea, pe care mi-a comunicat-o si mie (deci ideea articolului pleaca de la intrebarea respectiva), cum ar fi… sa fii mireasa second hand?

M-am gandit si eu si mi-am dat seama ca ar fi, intr-adevar ceva destul de ciudat…. Sa fii la nunta ta, ca mireasa, si sa te gandesti, ca de fapt esti o mireasa second- hand, ca nu e ceva unic ceea prin ce treci tu, ca cineva a trecut deja prin momentul acesta important… si poate ca mireasa care s-a gandit sa isi dea rochia unui magazin second hand sau unei organizatii caritabile (care a dat-o mai departe unui magazin second hand dintr-o tara mai saraca) nu a trait clipe tocmai fericite, din moment ce nu a dorit sa pastreze rochia… Cum ar fi sa te gandesti la toate astea intr-un moment atat de important al vietii tale? Si, totusi, poate ca si mireasa care a purtat rochia inaintea ta, a cumparat-o la randul ei, de la un magazin second hand sau a primit-o cadou de la cineva, neavand destui bani sa-si cumpere una… Poate ca, totusi, nunta ei a fost una frumoasa, si si-a spus ca ar fi foarte frumos sa faca o alta mireasa sa fericita- daruind/ vanzand rochia mai departe- cum a fost si ea, chiar daca nu a dispus de banii necesari. Cum ar fi sa iti pui toate aceste intrebari?

Unii psihologi spun ca mainfestarea exterioara a sentimentelor noastre este, de fapt, un amestec al imitatiilor manifestarilor pe care le-am vazut la altii- putem vorbi de sentimente second- hand, sau e vorba doar de mainfestarea lor exterioara? Si, totusi, chiar nu putem fi originali in exprimarea sentimentelor noastre? Eu as zice ca da… si ca, de fapt, in asta consta frumusetea unor sentimente (pe langa alte aspecte)- sa incercam sa fim diferiti fata de ceea ce vedem in jur.

Sa luam in calcul varianta urmatoare a reincarnarii/o altfel de reincarnare: sa spunem ca am trai o viata pe care altcineva a trait-o deja. Nu pot sa ma abtin sa nu imi/va pun intrebarea… Ar fi reincarnarea o viata second hand, sau doar aceeasi viata, dar in pielea unei alte fiinte (fie ea fiinta umana, planta, sau animal)…? Cum ar fi sa te trezesti dimineata, sa te gandesti ca fiinta dinaintea ta avea acelasi sentiment de bucurie sau de frustrare pe care il traiesti si tu? Sau, cum ar fi… sa te gandesti ca prietenii pe care ii ai tu sunt de fapt, aceeasi prieteni pe care i-a avut fiinta dinaintea ta- poate ca si ei sunt o reincarnare a prietenilor fiintei care a fost inaintea ta… Cum ar fi sa te gandesti ca ei, de fapt, nu iti sunt prieteni pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce a fost fiinta dinaintea ta? Eu unul, probabil as incerca sa imi caut alti prieteni. Dar, din nou… la un moment dat as ajunge sa imi pun intrebarea daca nu cumva prietenii pe care credeam ca mi i-am facut singur, pe care i-am cautat indelung, pe alte taramuri, nu sunt si ei prietenii pe care i-a avut persoana dinaintea mea…

Sa spunem ca am trai o viata pe care altcineva a trait-o deja. cum ar fi sa ai o viata “second hand”?… Cum ar fi sa iti dai seama de acest lucru… sa te intrebi zi de zi daca ceea ce faci tu nu cumva a facut fiinta in pielea careia te-ai reincarnat, intr-o viata anterioara, si ca tu de fapt traiesti o viata la mana a doua? Pe mine unul, m-ar macina, si cred ca m-as zbate foarte tare sa incerc sa fac in fiecare zi ceva nou, sa nu cad prada nicicum rutinei. Si, totusi… cum ar fi sa te zbati sa fii in fiecare clipa original, prin tot ceea ce faci, prin tot ceea ce zici, prin tot ceea ce gandesti, dar sa-ti dai seama, la un moment dat, ca tot ceea ce credeai tu ca e original, fiinta in pielea careia te-ai reincarnat deja a facut, a gandit, sau a spus, si ca ceea ce credeai tu ca e ceva diferit este, de fapt, o rutina pusa la cale de soarta (sau de Cel care sta deasupra noastra, in functie de credinta fiecaruia)….?

In final, vreau sa fiu sigur ca nu am fost inteles gresit: prin acest articol nu am dorit sa lansez ipoteza conform careia traim o viata second hand, ci doar am pus niste intrebari (atat mie, cat si cititorilor)

This entry was posted in viața de zi cu zi and tagged . Bookmark the permalink.

10 Responses to cum ar fi viata “second hand”…?

  1. indis says:

    poi,hai sa vedem..ar mai fi o varianta..poate k o fata este obligata de parinti sa se casatoreasca cu unu’..si normal,din moment ce e obligata nu doreste acel lucru absolut deloc..poi atunci,este ideal sa porti ceva aiurea,second-hand,”fake”..sau cum vrei u s spui…eu sincer..asa as si face..sau mai bine…un trening second-hand ..sau de ce nu..3 frunze :)))…si dap…cred k exista vieti “second-hand”..au existat..si vor exista in continuare…ma refer l cei care isi urmeaza parintii in ceea c priveste viata sociala..sau un exemplu perfect ar fi tribul..unde toti micutii fac ce fac parintii,nu fac nik nou,doar ce au facut stramosii lor…ete na k mi’am spus s eu parerea😉

  2. vladimir martinus says:

    trebuie sa recunosc, intai de toate, ca sunt de-a dreptul surprins ca te numeri printre cititorii blog-ului, “Indis”🙂
    in ce priveste “obligatia” de a te casatori, da-mi voie sa nu fiu de acord- consider ca nu suntem obligati sa facem nimic pe lumea asta. Suntem liberi sa alegem, si suportam efectele alegerilor noastre (atat cele pozitive cat si negative). Deci, in momentul in care o fata accepta impunerea de a se casatori cu cineva anume, nu cred ca-si mai pune intrebarii de genul celor pe care le-am exemplificat.
    Cat despre cei care isi urmeaza parintii in ceea ce priveste viata sociala, as numi-o mai degraba “viata la xerox”, decat viata second hand (in termenii in care am descris-o eu).
    Nu ma pricep asa bine la sociologie sau istoria umanitatii, dar as spune ca si in cadrul triburilor exista o oarecare evolutie (si noi ne tragem din triburi, pana la urma), data tocmai de faptul ca au existat/ exista membri ai triburilor care aleg sa urmeze alta cale decat stramosii lor.

  3. indis says:

    okay….uite..sa luam rromii de exemplu,ei le planifica viata “puradeilor” inainte k acestia “sa faca ochi”..si crede’ma..k mai exista o groaza de alte persoane care isi obliga copiii sa faca ce vor ei..iar in ceea ce priveste “xeroxul”..nush..dar de ce e “second-hand” o haina purtata si de altcineva..si de ce e o viata “xerox” dak practici o meserie adoptata s de alte persoane?..nu inteleg…anyway,dupa parerea mea..e acelasi lucru🙂

  4. indis says:

    aa..dap…viata “xerox”..nu cred k exista..chiar dak as alege aceeasi meserie k si mama,de exemplu,nu as duce o viata de genu’,ptr k nu am aceeasi indemanare k si ea,probabil,nu beau ceafeaua din aceeasi cana,nu stau pe acelasi scaun..dupa mine..asta e viata”xerox”..dupa mine..nu exista asa ceva..

  5. vladimir martinus says:

    Indis, se pare ca chiar nu ai inteles ce am vrut sa zic- nu exista “obligatia” de a te casatori cu cineva. Pur si simplu, poti refuza acest lucru, daca ai respect fata de sine si o constiinta. Ca vei fi exclus din familie, e foarte probabil sa fie adevarat. Si, totusi, daca ai ales sa accepti impunerea de a te casatori cu cineva, inseamna ca esti de acord cu asta- know what I mean?😉
    cat despre viata “xerox”, ea e diferita de cea second- hand prin faptul ca faci ceea ce au facut alte persoane inaintea ta, constient si voluntar. Pe cand, viata “second- hand” in articolul de fata are legaturi mai profunde, pe care am senzatia ca nu ai reusit sa le descifrezi😉

  6. vladimir martinus says:

    p.s. in ce priveste traditiile rromilor, de a planifica nuntile copiilor, am fost si voi fi intotdeauna impotriva acestui tip de asa-zisa traditie

  7. indis says:

    aham..ma gandeam eu k nu sunt in stare s elaborez ceva..;)

  8. vladimir martinus says:

    Indis, nu am avut nici cea mai mica intentie de a te jigni in vreun fel- pur si simplu, daca ai fi inteles ce am scris in articol, ti-ai fi dat seama ca viata second- hand la care ma refer nu se reduce doar la a urma viata cuiva, ci la a o urma fara sa fi ales tu sa faci asta (asa ti-a harazit soarta, cum s-ar spune).
    numai de bine si te mai astept cu opinii!

  9. kojon3s says:

    pai mai Martinus, daca te apuci sa iti pui toate intrebarile astea o iei razna. Ii destul de ciudat si sa citesti articolul ,daca te mai si macina, ai dat de diavolu`…naspa oricum , mireasa second-hand, distruge mitul de la americani care pastreaza rochia in cufarul primit de la bunica, care acum “doarme cu pestii”.
    Cand o sa fiu mireasa o sa imi cumpar o rochie noua si o sa o pastrez🙂

  10. vladimir martinus says:

    KOJONEEEESSSS!!!!
    Ma bucura nespus sa am un comentariu de la tine- ma simt de-a dreptul onorat🙂
    sincer, cred ca am luat-o razna demult- numai ca sesiunea, impreuna cu licenta, au scos chestia asta la suprafata🙂
    cand o sa fii mireasa… sa vorbesti cu mirele tau sa ma invite ca si cavaler de onoare- ar fi un privilegiu pentru mine sa te conduc la altar :))))))))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s