de ce bataia NU este “rupta din rai”

Imi amintesc, fara prea mare placere, de clasa a 4-a, cand tatal meu s-a hotarat sa ma mute la alta scoala fiindca la cea in care invatam era mama profesoara si el considera ca nu iau notele pe merit. Dar nu numai ca m-a mutat la alta scoala (o scoala care, de altfel, imi trezeste numai amintiri haioase), ci a facut in asa fel incat sa ajung la cea mai aspra invatatoare.

In primele zile de scoala, tot ce am observat a fost severitatea excesiva a invatatoarei, insa cu timpul am inceput chiar sa experimentez pe propria piele violenta folosita in mod sistematic, chiar si pentru chestiuni banale, cum ear faptul ca nu ne scriam o tema, sau pentru cascatul in timpul repetitiilor la “scenete”. Desigur, cei care aveau cel mai mult de suferit erau cei care nu prea aveau tangente cu cartea. Cel mai frustrant este ca parintii acestora nici nu le puteau (sau nu vroiau) asigura conditii optime de studiu. Dar ce-i pasa ei? in clasa respectiva existau niste standarde impuse de respectiva invatatoare, de care n-am scapat nici macar in clasa a 6-a, cand mai venea in vizite la noi sa-i puna la punct pe cei care nu erau cuminti- imi aduc aminte ca am venit intr-o zi la scoala cu niste pantaloni largi, o bluza si mai larga si intoarsa pe dos, adidasii desfacuti la sireturi si o caciula pe ochi. Cum am pasit in sala de clasa, nu am apucat sa o vad bine la fata ca m-am si trezit cu o palma peste fata pe motiv ca “ce-i cu hainele astea pe tine?”. Si in ziua de azi inca ma intreb daca avea copii- cel mai probabil nu.

Cat de indicata este o astfel de metoda de a stimula elevii sa invete? Pentru mine, are o eficienta egala cu zero. In primul rand, datorita faptului ca un copil supus la violenta are mari sanse sa ramana cu sechele pe viitor. In al doilea rand, exista riscul ca toata violenta suferita in copilarie poate ajunge sa fie refulata mai tarziu tot prin violenta, practicata de cel care a suferit-o in copilarie. Nu in ultimul rand, o explicatie in legatura cu ceea ce a gresit si oferirea de solutii (in mod pasnic) are o eficienta apropiata de nivelul maxim.

Cel mai suparator este ca exista parinti care sunt de acord cu aceste metode folosite de invatatori sau profesori pentru a le dascali copiii. Desigur, cei mai multi dintre ei folosesc violenta si acasa. Din pacate exista si parinti destui care nu sunt de acord cu astfel de metode, dar copiii nu au curaj sa le spuna.

Parerea mea e ca o discutie serioasa cu copilul, atunci cand el greseste, in care sa i se spuna unde a gresit si ce trebuie sa faca pe viitor are rezultate considerabil mai mari decat palme, curele, picioare etc. din care copilul nu intelege decat ca a gresit, dar nu stie unde, sau ce trebuie sa faca pe viitor ca sa nu mai greseasca. Sau, mai rau, intelege ca atunci cand cineva greseste fata de el, trebuie sa aplice la randul sau violenta. Nu ma intelegeti gresit- exista copii foarte obraznici, care ajung chiar sa isi jigneasca parintii si eu consider ca am meritat palmele (foarte putine la numar) din partea mamei mele atunci cand am jignit-o in diverse moduri (stiu ca nu o sa citeasca blog-ul, dar imi pare rau ca m-am purtat asa urat fata de ea). Intrebarea mea este: chiar si in cazul copiilor care nu pot fi educati nicicum prin discutii serioase, este violenta o solutie? Inclin sa cred ca nu, dar nu ma pot pronunta fiindca nu am copii si nu stiu cum e.

Concluzia mea este ca EDUCATIA NU SE FACE PRIN VIOLENTA

Sa nu credeti cumva ca am uitat sa mentionez o alta categorie de persoane care nu ar trebui sa fie supuse violentei: ele sunt femeile. Nu am suportat niciodata, nu suport si nici nu voi suporta vreodata barbatii care lovesc femeile, oricare ar fi motivul. In primul rand, consider ca femeile sunt fiinte sensibile, care ar trebui protejate, nicidecum agresate. In al doilea rand, e una din cele mai clare dovezi de lasitate din partea unui barbat sa loveasca o femeie. Adica… chiar nu poti avea o discutie in care sa-i spui ce te nemultumeste si ce crezi ca ar trebui sa faca pe viitor? Si daca te-a jignit in vreun fel sau te-a inselat, considera ca nu merita afectiunea ta si las-o balta. Nu in ultimul rand, mai in gluma, mai in serios, raportul de forte este unul mai mult decat inegal:)

Unii oameni au ajuns sa fie considerati animale, prin folosirea violentei asupra lor. Sunt de parere ca atat timp cat orice fiinta umana se naste cu intelect si gandire, NU poate fi considerat (chiar si inconstient) animal. In plus, chiar si animalele pot fi educate, ingrijite etc. fara violenta fizica.

This entry was posted in școală, viața de zi cu zi and tagged , . Bookmark the permalink.

9 Responses to de ce bataia NU este “rupta din rai”

  1. Olimpicu says:

    Desi nu se intampla chestia asta prea des, de data asta iti dau dreptate

  2. Veronica Armasu says:

    Sunt de acord cu Olimpicu. Violenta asupra copiilor nu are sens, nu se justifica si anihileaza insasi dorinta de a cunoaste si de a acumula cunostinte;sunt convinsa ca fosta ta invatatoare oferea celor care erau dispusi sa o asculte exact acest motiv pentru comportamentul ei reprobabil;dorinta dansei de a-i face sa”fie mai axati pe carte, pe cunoastere…” Ironic…Trist este ca tocmai unii invatatori/educatori ajung sa fie apreciati de adulti/parinti pentru metodele de disciplinare a celor mici prin frica si violenta gratuita.

  3. Serj Dasein says:

    subiectul de fata este unul destul de sensibil. sunt numerosi invatatori care folosesc violenta fizica in primul rand pentru a-si face scolarii sa fie ascultatori. din pacate foarte putini parinti chiar iau atitudine in cazul in care copilul lor este violentat. de cele mai multe ori este prezenta o atitudine de aprobare a metodelor dascalului din partea parintilor, chiar daca ei simt ca nu este drept. acesta este un fapt bizar ce tine de increderea acordata educatorilor.

    imi aduc aminte ca invatatoarea mea din clasele I-IV, d-na Iasinschi era una dintre adeptele violentei fizice. metoda folosita era plesnirea scolarilor cu aratatorul, si de obicei plesnea bine. nu mai tin minte exact de cate ori am fost plesnit cu “betigasul magic”. ideea e ca nu eram mai ascultator dupa aplicarea pedepsei, eram de fapt si mai incornorat. pana la urma mai multi parinti au luat atitudine, iar d-na invatatoare s-a mai potolit.

    eu cred ca tine de modul de gandire al respectivului invatator, de gradul de disponibilitate pe care il are pentru a putea explica copiilor unde au gresit si de ce sa nu repete boroboata. oricum cred ca invatatorii de azi ar trebui sa aiba o atitudine inclinata spre comunicare cu copiii, nu una represiva. bataia cu siguranta nu are efecte pozitive pe termen lung.

  4. ketherius says:

    Si ce te faci cand tu copilul, care s-a prins ca tu esti intelectual si nu crezi in violenta, isi toarna sucul in farfuria cu mancare, apoi rastoarna farfuria pe jos si rade la tine? Am vazut asta cu ochii mei aici (unde, daca dai in copil si se afla, risti sa iti pierzi drepturile parintesti, copilul si sa mai faci puscarie). Imi poti raspunde la intrebarea asta? Si sa nu imi spui ca il duci la terapie, trebuie sa ai o reactie pe moment, ca parinte. Plus ca – in clasa medie fiind – nu iti permiti un psiholog pentru orice nazbatie a unui copil rasfatat, in orice tara ai trai.

  5. vladimir martinus says:

    Ketherius, cred ca am sa te pun cat de curand la contribuitorii blog-ului🙂 deja cred ca ai cele mai multe comentarii pe blog🙂
    ce te faci cand ai un copil ca acela? iti zic eu… daca stii sa-l educi si ai grija de el, nu o sa ajungi in situatia asta. Si, daca totusi, sa presupunem ca ajungi in situatia respectiva… cred ca se poate rezolva fara violenta. Daca stii ceva psihologie (si cred ca tu stii), exista si motivatie negativa, adica motivatie pe baza de pedeapsa. Rastoarna farfuria pe jos, foarte bine. Ii spui clar ca daca mai face asta nu mai primeste felul lui preferat de mancare, sau nu il mai duci in ce stiu eu ce loc care-i place (vreun parc de distractii etc.). Poti face asta pe un ton linistit, nesigur, indoielnic, si copilul va simti slabiciunea ta si va stii ca poate face si pe viitor fara sa se intample nimic rau. Sau, o poti spune e un ton foarte hotarat si cat se poate de serios, si ai sa vezi ca o sa inteleaga.
    Asta e doar o solutie. Mai sunt si multe altele, care nu implica violenta

  6. ketherius says:

    Asa este🙂 De la prima incercare parintii i-au zis: inseamna ca nu vrei sa mananci, treci la culcare. Sa fi vazut cu ce lacrimi amare plangea baietelul🙂 L-au pus la somn, apoi, dupa 5 minute, mama a bagat capul pe usa si l-a intrebat daca vrea sa manance. Evident, copilul a infulecat ceea ce initial refuzase de parca “there was no tomorrow”😀

  7. vladimir martinus says:

    ahahahah! Sa inteleg ca ma testai, deci, Ketherius🙂
    sincer sa fiu, imi doresc si eu foarte mult un copil sau poate chiar copii, dar astept momentul potrivit (cand o sa am o casa a mea, o sotie cu care stiu ca vreau sa-mi petrec restul vietii si sa sfiu sigur ca nu va duce lipsa de nimic familia mea) si, atunci cand va veni, o sa am foarte mare grija de educatia lui😉

  8. ketherius says:

    Dificultatea in educatia unui copil nu consta in metodele folosite, ci in consecventa. Degeaba esti azi hotarat si il pui la punct cum scrie la carte, daca maine te apuca dragul si/sau mila de el si il rasfeti. Poimaine nu o sa mai dea rezultat metodele…

  9. ketherius says:

    Voiam sa spun “nu or sa mai dea rezultat”. Si cu ocazia asta iti spun si ca mi-am mutat blog-ul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s