spiritul sarbatorilor

trebuie sa marturisesc, mai intai, ca nu sunt religios, nu cred ca am fost vreodata religios, dar nu as putea spune ca sunt ateu- eu unul cred in soarta, dar ii respect pe cei care cred in Dumnezeu si in tot ce tine de el.

Acum ca intram in spiritul asta al sarbatorilor, pot spune ca eu nu credeam in el si nu simteam nimic de sarbatori, mi se parea doar o pierdere de vreme si de bani cu datul si primitul de cadouri. Insa, cu ajutorul cuiva (stie ea cine) am ajuns sa vad lucrurile altfel, am ajuns sa-mi placa perioada asta fiindca imi place foarte mult sa fac cadouri persoanelor pe care le iubesc. Insa mi-am adus aminte de ceva ce mi se intampla cam in fiecare an: primesc cadouri de la persoane de la care chiar nu ma asteptam, gest pe care il apreciez foarte mult, dar care de fiecare data ma pune intr-o dilema: oare nu ar trebui sa fiu si eu baiat de treaba si sa-i iau persoanei respective un cadou, la randul meu? Adevarul este ca prefer sa nu. Desi poate suna egoist, nu vad rostul in a ma minti pe mine si, implicit, persoana in cauza. Spun ca as minti fiindca nici prin gand nu mi-a trecut sa-i iau persoanei respective un cadou, si atunci as face-o oarecum din obligatie si, cel mai probabil, persoana respectiva ar simti asta, la randul ei, si s-ar simti cam aiurea. Asta e motivul. Cea mai buna comparatie care imi vine in minte sunt complimentele gratuite, de genul situatiilor cand cineva te intreaba cum ii sta parul, sau cum ii sta noua bluza etc. (fetele cred ca stiu mai bine) si tu, din ideea (proasta, de cele mai multe ori) de a nu face persoana respectiva sa se simta prost, sau sa nu cumva sa se supere (intre noi fie vorba, prietenii adevarati nu se supara niciodata cand le spui adevarul- dimpotriva!) minti ca-i sta extraordinar, ca arata foarte bine, desi ai senzatia ca noua bluza, noua freza etc. “merge ca nuca-n perete”, ca arata aiurea, dar totusi spui ceva ce nu simti. Personal, imi place sa fiu sincer cu oamenii si sa spun exact ce cred, si cred ca e mai bine asa pentru ambele persoane. O data pentru cel/cea care iti cere parerea fiindca stie ca trebuie sa schimbe ceva si are mari sanse sa faca asta inainte sa iasa undeva si sa rada toata lumea de el/ea, si in al doilea rand prietenul/prietena persoanei respective se simte impacat(a) cu gandul ca a fost sincer(a) si cred ca asta conteaza.

De aceea spun: e foarte frumos sa primesti, dar mai ales, sa faci cadouri, insa atunci cand o faci, cred ca e mai bine sa fii sincer cu tine si, implicit cu cel/ cea caruia i-l oferi sau de la care il primesti.

This entry was posted in viața de zi cu zi and tagged , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to spiritul sarbatorilor

  1. ducky says:

    Chiar ieri mi s-a intamplat sa aflu ca cineva din familie…ce-i drept…nu prea apropiat, urmeaza sa imi aduca un cadou de mos Nicolae. In primul rand surpriza s-a dus pe apa sambetei si in al doilea rand m-am trezit obligata sa ofer un cadou…chiar daca eram in pana cu banii. Un gest josnic pe care nu am inteles de ce l-am facut.
    Culmea ironiei…am primit o cutie de bomboane…exact acelasi lucru pe care l-am oferit…nu cred ca ati vrea sa cunoasteti sentimentul.
    Mai bine stateam pe fundul meu si nu oferem un cadou din obligatie.

  2. vladimir martinus says:

    Ducky nu cred ca ai facut neaparat un gest josnic, pur si simplu ai incercat sa fii “de treaba”, chiar daca te-ai simtit aiurea dupa aia. Da, poate mai bine nu ofereai un cadou din obligatie, dar e bine ca ai constientizat asta si data viitoare o sa te gandesti de 2 ori inainte:))

  3. andrada says:

    Cadourile sunt “obosite” de aceleasi motive cautate si repetate la infinit! Respectand mai putin tema sarbatorii, dau adesea in banalitate. Fara sa fie atinse sau influentate catusi de putin de caldura si lumina Craciunului.

    Oamenii care ofera, dar si cei care primesc cadouri, nu stiu sa se bucure, sa sugereze, sa traiasca fericirea momentului. De cele mai multe ori il primesc si il pun de-oparte…si unde-i fericirea din priviri? Unde e momentul desfacerii cadoului? E singura modalitate in care poti sa arati ca intr-adevar apreciezi gestul….il lasi si pe cel ce ti-a facut cadoul sa savureze putin din fericirea ta! Si asta il poate face mai bucuros decat un alt cadou pe care i l-ai fi facut, dar la care ai renuntat, din jena fata de tine, pentru ca stii ca un cadou facut din obligatie doare, nu aduce fericire.

    Suntem tot mai convinsi ca un cadou banal plus o imagine a ieslei si o lumanare aromata vor aduce renumitul spirit al Craciunului, cam strain de sentimentele noastre dar acceptat din cauza frumusetii lejere. Se pare ca darurile si-au pierdut din esenta si au devenit chestiuni obligatorii fara prea mult sens in ele insele. Au devenit gesturi mecanice – tocmai de Craciun!

    Daca tot vorbim despre spirit si lumina, unde isi au locul formalitatile neinsufletite? Nu, de Craciun cadoul ar trebui sa aiba buna intentie de a prinde radacini in memoria oricui… de scurta durata pentru cadouri reusite si de lunga durata pentru cele formidabile.

    Astept si anul acesta cu nerabdare sa merg acasa, sa impodobesc bradul, ca in fiecare an, sa ma chinui cu sora-mea s ail facem perfect…sa ascultam colinde, sa ne certam ca “globul asta ar sta mai bine pe partea cealalta,…e simetric”, spre uimirea tatei, care ar arunca ceva beteala pe el si gata. Noi nu, punem un glob si ne dam 5 metri in spate sa vedem daca sta bine! Stiu ca unii considera pierdere de timp asta, dar e o bucurie pe care eu o simt cand impodobesc bradul, cand fur din prajiturile facute de mama, desi as putea sa le mananc pe toate, totusi sunt mai bune „furate”, cand simt mirosul de zapada si de brad, cand fac oameni de zapada, cand ma uit pe geam la fulgii de zapada, cand beau o ciocolata calda si stau la cald si la povesti cu mama, cand aud colidatorii, cand imi amintesc de copilarie si ma simt ca si cum timpul ar fi stat in loc……si il astept din nou pe mosul!!!!, dar mai ales cand ai mei desfac cadourile si le vad bucuria de pe fete….nu e mare lucru, cat pot sa si fac cadou?dar e de la mine si e surpriza, pentru ca in definitiv, bucuria e data de faptul ca ti-ai amintit de persoanele respective si de faptul ca i-ai tinut in suspans cu surpriza cadoului tau!;)

  4. vladimir martinus says:

    andrada, chiar m-ai lasat fara cuvinte… Ce spui tu e foarte frumos, este un adevarat spirit al sarbatorilor, pe care stiu ca tu il traiesti din plin:).
    In ce priveste cadourile “obosite” si “repetate” sunt de acord cu tine. Se fac cadouri in ziua de azi de genul: “hai sa-i iau un cadou si la cutare” si, de cele mai multe ori e o jucarie de plus sau o chestie care sa-ti ia ochii. De asta nici nu-mi placeau mie sarbatorile, fiindca aveam impresia ca toata lumea face cadouri doar asa, “de dragul de a le face”, dar am descoperit ca nu e chiar asa.
    Insa, in ce priveste bucuria de a vedea ca cel care primeste cadoul il desface si impartaseste cu tine entuziasmul sau, si eu credeam ca e asa, dar am avut surpriza, anul acesta, ca persoana care mi-a facut cadoul sa nu ma lase sa-l desfac de fata cu ea:) si atunci mi-am dat seama ca unii sunt diferiti, probabil le e frica de reactia pe care o s-o ai in momentul in care desfaci cadoul, cine stie?
    Eu unul, cred in continuare in cadourile simbolice (daca primesc un cadoul facut de mana sau confectionat acasa, pentru mine valoreaza mult mai mult decat orice obiect de lux) si apreciez, in primul rand, gestul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s