cum ar fi viata “second hand”…?

Vorbeam saptamana trecuta (daca imi aduc bine aminte) cu o foarte buna colega de-a mea, care-mi spunea ca a trait o intamplare ciudata- trecand pe langa un magazin de haine second- hand din cartierul in care locuieste, a observat inauntru o rochie de mireasa. Da, rochie de mireasa second hand. Si atunci ea si-a pus intrebarea, pe care mi-a comunicat-o si mie (deci ideea articolului pleaca de la intrebarea respectiva), cum ar fi… sa fii mireasa second hand?

M-am gandit si eu si mi-am dat seama ca ar fi, intr-adevar ceva destul de ciudat…. Sa fii la nunta ta, ca mireasa, si sa te gandesti, ca de fapt esti o mireasa second- hand, ca nu e ceva unic ceea prin ce treci tu, ca cineva a trecut deja prin momentul acesta important… si poate ca mireasa care s-a gandit sa isi dea rochia unui magazin second hand sau unei organizatii caritabile (care a dat-o mai departe unui magazin second hand dintr-o tara mai saraca) nu a trait clipe tocmai fericite, din moment ce nu a dorit sa pastreze rochia… Cum ar fi sa te gandesti la toate astea intr-un moment atat de important al vietii tale? Si, totusi, poate ca si mireasa care a purtat rochia inaintea ta, a cumparat-o la randul ei, de la un magazin second hand sau a primit-o cadou de la cineva, neavand destui bani sa-si cumpere una… Poate ca, totusi, nunta ei a fost una frumoasa, si si-a spus ca ar fi foarte frumos sa faca o alta mireasa sa fericita- daruind/ vanzand rochia mai departe- cum a fost si ea, chiar daca nu a dispus de banii necesari. Cum ar fi sa iti pui toate aceste intrebari?

Unii psihologi spun ca mainfestarea exterioara a sentimentelor noastre este, de fapt, un amestec al imitatiilor manifestarilor pe care le-am vazut la altii- putem vorbi de sentimente second- hand, sau e vorba doar de mainfestarea lor exterioara? Si, totusi, chiar nu putem fi originali in exprimarea sentimentelor noastre? Eu as zice ca da… si ca, de fapt, in asta consta frumusetea unor sentimente (pe langa alte aspecte)- sa incercam sa fim diferiti fata de ceea ce vedem in jur.

Sa luam in calcul varianta urmatoare a reincarnarii/o altfel de reincarnare: sa spunem ca am trai o viata pe care altcineva a trait-o deja. Nu pot sa ma abtin sa nu imi/va pun intrebarea… Ar fi reincarnarea o viata second hand, sau doar aceeasi viata, dar in pielea unei alte fiinte (fie ea fiinta umana, planta, sau animal)…? Cum ar fi sa te trezesti dimineata, sa te gandesti ca fiinta dinaintea ta avea acelasi sentiment de bucurie sau de frustrare pe care il traiesti si tu? Sau, cum ar fi… sa te gandesti ca prietenii pe care ii ai tu sunt de fapt, aceeasi prieteni pe care i-a avut fiinta dinaintea ta- poate ca si ei sunt o reincarnare a prietenilor fiintei care a fost inaintea ta… Cum ar fi sa te gandesti ca ei, de fapt, nu iti sunt prieteni pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce a fost fiinta dinaintea ta? Eu unul, probabil as incerca sa imi caut alti prieteni. Dar, din nou… la un moment dat as ajunge sa imi pun intrebarea daca nu cumva prietenii pe care credeam ca mi i-am facut singur, pe care i-am cautat indelung, pe alte taramuri, nu sunt si ei prietenii pe care i-a avut persoana dinaintea mea…

Sa spunem ca am trai o viata pe care altcineva a trait-o deja. cum ar fi sa ai o viata “second hand”?… Cum ar fi sa iti dai seama de acest lucru… sa te intrebi zi de zi daca ceea ce faci tu nu cumva a facut fiinta in pielea careia te-ai reincarnat, intr-o viata anterioara, si ca tu de fapt traiesti o viata la mana a doua? Pe mine unul, m-ar macina, si cred ca m-as zbate foarte tare sa incerc sa fac in fiecare zi ceva nou, sa nu cad prada nicicum rutinei. Si, totusi… cum ar fi sa te zbati sa fii in fiecare clipa original, prin tot ceea ce faci, prin tot ceea ce zici, prin tot ceea ce gandesti, dar sa-ti dai seama, la un moment dat, ca tot ceea ce credeai tu ca e original, fiinta in pielea careia te-ai reincarnat deja a facut, a gandit, sau a spus, si ca ceea ce credeai tu ca e ceva diferit este, de fapt, o rutina pusa la cale de soarta (sau de Cel care sta deasupra noastra, in functie de credinta fiecaruia)….?

In final, vreau sa fiu sigur ca nu am fost inteles gresit: prin acest articol nu am dorit sa lansez ipoteza conform careia traim o viata second hand, ci doar am pus niste intrebari (atat mie, cat si cititorilor)