… este cuvântul care se apropie cel mai mult de o descriere a concertului The Others de joi, în Suburbia. Spun că se apropie cel mai mult fiindcă îmi este imposibil să descriu în cuvinte ceea ce am simţit.
Ştiam că este ultimul concert al lui Flavius cu trupa şi mă aşteptăm să iasă ceva bun în seara asta, dar deşi îmi plac la nebunie, mi-au depăşit toate aşteptările. Au început concertul într-un ritm extraordinar şi au reuşit să îl menţină la acest nivel timp de peste 2 ore. Nu ştiu câte piese au fost în total, cred că nu a reuşit nimeni să le ţină numărul. 
Totuşi, am senzaţia că au cântat cam toate piesele din repertoriu.
Welcome to the funk, House party, Funky Mamma sunt doar câteva din piesele care au dus publicul în delir. Şi dacă tot suntem la capitolul public, mă văd nevoit să menţionez că nu cred să fi fost mai mult de 5-10 persoane care să depăşească 23 de ani. Oricât s-ar spune despre generaţia tânără că sunt necizelați, că nu au o cultură generală etc., totuşi, ei sunt cei care formează 90% din audienţa acestei trupe şi, în consecinţă, a acestui gen de muzică. De ce? În primul rând, fiindcă sunt tineri şi sunt deschişi la nou (vezi “băieţii din spate”, care făceau breakdance pe beat-uri de funk); în al doilea rând, nu îşi bat capul că trebuie să se trezească a doua zi, dimineaţă, ca să meargă la lucru; nu în ultimul rând, aceşti tineri îmi dau senzaţia că fac parte dintr-o mişcare anti-rutină, mişcare care încet-încet pierde tot mai mulţi adepţi în rândul populaţiei noastre. Tot respectul meu pentru aceşti copii/puştani şi sper să-i mai văd şi la următoarele concerte The Others din Bucureşti (şi nu numai).
Revenind la concert… pe toată durata lui am trăit cu senzația că membrii trupei și-au dat toată silința pentru a-i oferi lui Flavius un cadou de rămas-bun cât mai frumos (Nu, nu s-au certat, nu există niciun fel de conflict între ei. Dacă țineți neaparăt să aflați motivul, vă invit să citiți blog-ul personal al lui Flavius, pentru detalii). Au improvizat, au dansat, au cântat împreună cu publicul (la un moment dat Flavius cânta împreună cu publicul şi dădea dedicaţii pentru Vladi Martinus 
), au făcut show… pur şi simplu au fost în lumea lor. Petra (voce), cu nişte variaţii de tonalitate cum numai ea poate, Munte (saxofon) şi-a dovedit încă o dată (dacă mai era nevoie) talentul deosebit la o vârstă atât de fragedă; Michael (chitară bass) şi Viktor (chitară acustică) au acompaniat excelent ritmurile demenţiale de tobe ale lui Flavius. Au alternat piesele devenite deja clasice (Groove tragedy, House party, Your World, Welcome to the funk) cu piese lente (Soul sau Stay sunt doar 2 exemple) şi le-au presărat cu piese mai noi (majoritatea, fără nume ). Iar Mihnea (mă înclin în faţă lui pentru sprijinul pe care l-a oferit trupei, atât pe scenă, dar mai ales în afară ei- fără el nu sunt sigur dacă ar fi ajuns până aici- îţi mulţumim, Mihnea!) a făcut locul să explodeze când a intrat pe scenă şi a început să facă show la trompetă şi în microfon. Nu ştiu cine a făcut lista cu piesele, dar a făcut o treabă foarte bună. Iar bis-ul de final (nici nu mai ţin minte câte piese au cântat; în orice caz au fost mai mult de 4) a făcut publicul să-i scandeze numele lui Flavius, moment în care şi eu am început (nu exagerez) să lăcrimez.
M-am întristat, gândindu-mă la cât de mulţi oameni îl apreciază şi îi vor simţi lipsa. Şi chiar merită toată admiraţia din lume. S-a zbătut ani de zile că să scoată trupa din anonimat, zilnic vorbea cu fanii pe id-ul de mess (theothers.thefunk), citea mesajele de pe myspace şi răspundea la ele, intra pe forumuri etc. Pe lângă asta, era mereu atent la ce se întâmplă cu colegii de trupă, ţinea legătură cu ei şi, în acleasi timp, caută să-şi perfecţioneze tehnica în continuu. Ştiu toate astea fiindcă mi-a fost cel mai bun coleg de cameră din toată perioada de facultate (o spun cu mâna pe inimă, cu riscul de a supăra pe ceilalţi colegi de cameră). Şi dacă aş mai face 3 facultăţi şi aş sta tot la cămin, nu o să mai găsesc un coleg ca el. Îl respect, îl admir şi mi-este una din cele mai dragi persoane din lume, atât ca prieten, cât şi ca artist. Concertele The Others nu vor mai fi la fel fără el (se ridică de pe scaun în timpul concertelor, vorbeşte cu publicul, cântă alături de el). Mă cuprinde un sentiment de tristeţe când mă uit la video-uri din concertele lor şi îl văd cât de mult se bucură, cât de fericit este atunci când cântă. Sincer, îmi pare în cu totul altă lume, o lume pe care doar un artist adevărat o poate descrie. Iar acum va lua o pauză. Bucuria provocată de gândul ca va fi fericit acolo unde se duce alungă, însă, acest sentiment de tristeţe.
Flavius, ştiu că nu pleci de tot, dar nu pot să nu mă întristez, ştiind că o să merg la concertele The Others şi nu o să ne mai întâlnim acolo. Ţi-am spus-o de atâtea ori, ţi-o mai spun o data: eşti un om cu totul şi cu totul special şi cu tine am trăit nişte momente unice, momente pe care ni le vom aminti şi peste zeci de ani, la o bere. Îmi eşti un adevărat prieten, am încercat şi eu – fiu prieten sper am reuşit. Mulţumesc pentru prietenia pentru de a descoperi o asemenea formaţie de excepţie! Ai grijă de , oriunde ai fi!
jos veţi viziona o din concert, ofticaţi pentru n- venit ( face bine veniţi, de acum încolo) un clip care veţi vedea pe maestrul Flavius, tot concertul din Suburbia, într-un număr personal, ajutat de magnificii Munte Mihnea.
Fiți pe fază când o să iasă albumul (în luna aprilie, dacă am înțeles bine- acum este în curs de înregistrare) și, până atunci, vizitați profilul de myspace al The Others, pentru a fi la curent cu tot ce se întamplă.
Pentru un concert review mult mai bun decât al meu, vizitați acest blog.
mulțumesc celor care și-au exprimat părerea: