Notă: Prin acest articol urmăresc să strâng cât mai multe impresii/păreri despre diverse programe de masterat, atât de la noi, cât și din alte părți ale lumii. Scopul NU este acela de a crea un trafic cât mai ridicat; acest blog NU va face reclamă niciunui produs/serviciu (am spus-o deja în câteva rânduri), el fiind destinat exclusiv comunicării.
Pentru că se apropie perioada de înscrieri la programele de masterat de aprofundare, am hotărât să scriu articolul de față, pentru ca viitorii candidați să-și poată face o idee despre programul de masterat pe care vor să-l aleagă. Pentru asta, desigur că am nevoie de cât mai multe contribuții din partea oamenilor care au parcurs un an de masterat de aprofundare. Masteratul pe care îl urmez, în momentul de față, se cheama „managementul marketing-ului”, în cadrul A.S.E.
Încep cu examenul de admitere: ca și anul acesta (din câte am văzut pe „magnificul” site al ASE), „tematica de concurs” (desigur că este o chestiune „de ochii lumii”- trebuie să înveți fiecare pagină din cele indicate la „bibliografie”) este cam aceeași ca anul trecut, iar bibliografia, absolut identică, pagină cu pagină (oare de ce nu mă mir…?).
Legat de bibliografie, nu am putut să nu mă întreb (pe moment, desigur) de ce există două cărți, una de marketing și una de cercetări de marketing pentru fiecare din specializări… Poate mă înșel eu, dar mi s-ar părea normal să fie cea de marketing pentru specializarea „managementul marketing-ului” și cea de cercetări, pentru specializarea „cercetări de marketing”. But then again, cineva trebuie să încaseze niște bani din vânzarea de cărți (și credeți-mă pe cuvânt când spun că nu sunt deloc ieftine). Tocmai din acest motiv, le voi oferi, în mod absolut gratuit, unui viitor candidat (lăsați o adresă de e-mail validă când postați comentariul și vă voi contacta eu) care nu și le-a procurat încă. Asta, până cel târziu luni (27 iulie) seara.
Au fost 2 persoane care m-au întrebat despre mediile de intrare. Sincer să fiu, chiar nu-mi aduc aminte. Dacă ar fi să aproximez, aș zice că ultima medie cu care s-a intrat la buget a fost undeva în jur de 7,3-7,5. Dacă citește cineva care știe exact, rog să mă ajute. Cât despre ultima medie de intrare, aproximez (din nou) undeva pe la 6,7-6,8. Sunt absolut convins, însă, că gradul de relevanță este unul foarte scăzut- admiterea depinde de cu totul alți factori decât media de intrare din anii trecuți.
Nu știu care este metodologia examenului în acest an, dar anul trecut era vorba de un examen scris, constând în 35 de întrebări grilă (o singură variantă de răspuns), fiecare a câte 0,2 puncte. La acestea se adăuga o pondere de 20% din media generală pe toți anii din facultate și încă 10%, nota de la licență.
Later edit: am aflat, acum câteva minute, de existența unei cărți cu întrebări grilă, ce a stat la baza celor din cadrul examenului de admitere. Este vorba de „Marketing-teste grilă”, Virgil Balaure, ed. Uranus.
Acum, despre masterat in sine… Cine a terminat facultatea de marketing, din cardul A.S.E., să se aștepte la cam aceleași materii (mi-au spus-o colegi/colege care au absolvit respectiva facultate- eu nu aveam de unde să știu) și aceiași profesori. Termenul de „master de aprofundare” vă sugereză cumva ideea de specializare foarte îngustă…? Ei bine, nu și în cazul acestui master. Ca și în multe dintre facultăți (și poate și mastere), există unii profesori care, chiar dacă predau materii ce nu au nicio legătură cu specializarea, trebuie „să-și câștige existența” cumva… săracii de ei (sic).
Nu voi fi ipocrit: am frecventat prea puțin cursurile și seminariile ca să-mi pot forma o opinie despre actul de predare, în sine. M-a deranjat, însă, faptul că unii profesori consideră masteratul de aprofundare ca fiind o a doua facultate. Deși erau perfect conștienți că peste 80% dintre masteranzi lucrează, cursurile și seminariile (5 la număr, în fiecare semestru) au fost fixate undeva în jurul amiezii sau dimineața, după ora 10. Pe lângă faptul că orarul a fost făcut în așa fel încât să convină doar celor implicați în actul de predare. Și nu doar atât… am auzit în mai multe rânduri replica „Dacă nu poți ajunge la școală, ce cauți la învățământ la zi?” Păi, în primul rând, se consideră că masteratul este o formă de specializare, nicidecum o a doua facultate. Asta ar însemna, în primul rând, mai puține cursuri și seminarii. În al doilea rând, s-ar traduce prin chestiuni mult mai practice decât sute de pagini de teorie aruncate într-un suport de curs sau care se găsesc in diverse articole online. Cu alte cuvinte, accentul ar trebui pus mult mai mult pe realizarea de proiecte și prezentarea lor decât pe „prezența activă” la seminarii sau chiar la cursuri (!) Pe lângă asta, dacă tot pretinzi că ești o facultate de marketing, respectă-ți „clienții” și, în special, programul lor.
Legat de examene… venind de la Cluj, unde eram obișnuit cu două date pentru fiecare examen din sesiune, stabilite de comun acord cu profesorul, am fost neplăcut surprins să aflu că aici „profesorii fac legea”, cum s-ar zice. Cu alte cuvinte, există o singură dată de examen, COMUNICATĂ (nu stabilită de comun acord) masteranzilor. Cât despre restanțe, la ASE nu există o primă re-examinare gratuită (aveam impresia că „prima restanță gratuită” este o regulă universal valabilă în toate facultățile din țară). În schimb, restanțele costă doar „40 RON/buc”.
În rest, eu am rămas cu o impresie de lipsă totală de organizare. Site-ul ASE, din câte am înțeles, este neschimbat de vreo 4-5 ani. Același format total nepractic, informații prea puține pentru studenți etc. Personal, mi se pare inadmisibil ca pe site-ul facultății să nu fie afișat orarul cursurilor și seminariilor. Ar mai fi și restanțele: nu există o sesiune de iarnă, imediat după sesiunea de examene, dar, în schimb, a fost fixată o sesiune pentru toate examenele, vara, la o săptămână după sesiunea de examene. Deci, dacă aveai mai mult de 2 restanțe, erau șanse mari să nu ai timp să înveți pentru toate. Un plus, totuși, pentru posibilitatea de a-ți plăti taxele de școlarizare și restanțele prin bancă, pentru a evita cozile interminabile de la casieriile facultății.
În fine, îmi aduc aminte ce spunea una din profesoarele pe care le-am avut în primul semestru (și unul din foarte puținii profesori care mi-au plăcut), care făcea parte din echipa de coordonare a auditului intern de calitate: „Știm că nivelul de acum este destul de scăzut, dar veți vedea voi că de anul viitor se vor schimba multe- nu va mai promova oricine, nu vor mai fi așa mulți studenți…” Și, pentru o perioadă scurtă de timp, am crezut-o: în „regulamentul de ordine interioară” al programului de master era precizat faptul că sunt necesare 50 de credite (cu alte cuvinte, nu poți pica 2 examene) pentru a promova anul. Ei bine, am spus „perioadă scurtă de timp” fiindcă acest articol a fost modificat în ultima întâlnire a senatului facultății din acest an universitar, iar numărul a fost redus la 30 (dacă îmi aduc bine aminte).
Un lucru este sigur: dacă m-aș fi prezentat la Studii Europene așa cum m-am prezentat în cele două sesiuni la A.S.E., aș fi avut toate șansele să nu îndeplinesc numărul de credite necesare promovării anului. Cam aceasta este, pentru mine, diferența. But then again, nu am de ce să mint: nu am venit la A.S.E. pentru a învăța ceva, fiindcă știam despre nivelu de aici, de la alții.
Acestea fiind zise, voi încerca să răspund întrebărilor, în măsura în care voi avea timp, un calculator și o conexiune de internet. Ținând cont că-n săptămâna care urmează voi fi plecat (nu știu exact pe unde, nu avem nimic planificat) în mult-așteptatul concediu, șansele sunt destul de slabe.
Revin la nota de început a articolului: prin împărtășirea experiențelor pe care le-ați avut la masteratul pe care îl urmați în momentul de față, îi puteți ajuta foarte mult pe cei care nu s-au decis încă (și, poate, chiar și pe cei care s-au decis).
– cand am trecut ieri pe la facultate, am vazut peste tot afise care spuneau ca taxa se poate plati pana in 15 octombrie…
mulțumesc celor care și-au exprimat părerea: