Criza economica si… coalitia

Vorbeam acum ceva vreme despre “fantastica coalitie” (cacofonia este intentionata, deci nu va grabiti sa imi atrageti atentia ) si despre cum ar putea cele doua doctrine politice (si economice) total opuse sa se impace. Concluzia partiala pe care am tras-o atunci a fost ca nu este vorba de nicio doctrina. Deciziile luate in ultima vreme, la nivel politic, au transformat concluzia partiala intr-una finala. De ce? Sa vedem…

In primul rand, este vorba de modul in care guvernantii au ales sa contracareze criza economica. Pentru ei, rezolvarea vine, nu prin stimualrea economiei, ci prin impovararea sa. Ma refer, in primul rand, la contributiile obligatorii la bugetul de stat. Una din putinele masuri laudabile luate de guvernul Tariceanu a fost aceea de a scadea, treptat aceste contributii (daca imi aduc bine aminte, se vorbea de o scadere cu vreo 2 %, in fiecare an). Ei bine, datorita unei “gauri” la bugetul de pensii, de cateva sute de milioane de euro, s-au gandit ca de unde altundeva sa gaseasca bani, decat de la populatia activa a tarii? Chiar mai mult decat atat, cresterea de 0,5% la pilonul 2 al sistemului de pensii private, prevazuta pe anul acesta, a fost anulata. Din ce citeam intr-un articol din Capital, aceasta masura va avea efecte negative nu doar la nivelul fondurilor de investitii care administreaza pensiile private, ci (cel mai important!) chiar si la nivelul contribuabilului. Dupa calculele celor de la revista Capital, anularea cresterii de 0,5% se traduce prin privarea unui angajat cu salariul mediu brut (1693 de lei) de 100 de lei pe anul 2009. Mai departe, aceasta masura ar duce la pierderea unei sume de 2000 de lei pe intreaga perioada de cotizare, pentru un contribuabil (dupa estimarile Asociatiei Pensiilor Administrate Privat din Romania). Cu alte cuvinte, in loc ca statul sa se imprumute de la contribuabili (prin emisiunea de titluri de stat, care ar fi cumparate de fondurile de investitii), el fura banii de la acesta, obligandu-l sa contribuie, in continuare, la bugetul de stat, cu 0,5% din salariul sau brut. O rog pe Andrada sa ma ajute cu detalii, in ceea ce priveste acest aspect, tinand cont ca lucrarea ei de licenta are ca tema sistemul de pensii private.

Bun… sa vedem acum rezultatul la nivelul patronatului: cui i-ar conveni sa plateasca inca 3,5% pentru un angajat? Va zic eu: nimanui. La nivelul unei companii mai mari, asta poate insemna o crestere a cheltuielilor cu sute de mii sau chiar milioane de lei. Tinand cont ca ne aflam in plina criza economica, companiile nu isi pot permite asemenea cheltuieli si sunt nevoite sa concedieze din angajati. La nivelul unei IMM, nu trebuie sa fii economist ca sa-ti dai seama ca patronul va alege sa intre intr-o zona “underground” a economiei, fiindca doar asa afacerea sa ar putea supravietui.

Privind situatia per ansamblu, nu este greu sa ne dam seama ca “masurile anti-criza” nu fac altceva decat sa agraveze si mai tare o economie afectata de criza: disponibilizarile in masa vor duce la cresterea cheltuielilor sociale (cheltuielile cu somerii, mai exact); angajatorii gasesc tot mai multe cai de a “fenta” legea fiscala (transformarea angajatilor in persoane fizice autorizate, in colaboratori, transformarea salariului in “venituri din drepturi de autor”, nedeclararea salariilor totale castigate de acestia etc.) si, evident, contributiile la bugetul de stat nu doar ca nu vor creste, ci este foarte probabil sa vedem o scadere a acestora.

Pe langa toate acestea, cine credeti ca este fortat sa isi plateasca datoriile la termen, in caz contrar, fiind penalizat? Evident, firmele mici. Si asta nu o spun doar dintr-un articol pe care l-am citit recent, ci am un bun amic (patron de IMM) caruia zilele trecute i-au fost blocate conturile, din cauza ca nu si-a platit contributiile la stat. Cum se face ca CFR, o companie cu datorii istorice la bugetul de stat, nu a fost penalizata? Cred ca stiti raspunsul… Chiar daca in articolul mentionat se argumenta ca firmele mari nu pot fi penalizate, din cauza sindicatelor, in alta parte citeam ca Polonia a hotarat sa scoata la vanzare o parte din companiile ce apartin statului, pentru a obtine fonduri suplimentare la bugetul de stat. De ce nu se privatizeaza CEC, CFR, Tarom sau celelalte sute de companii apartinand statului roman? Eh…

Nu pot sa nu-mi aduc aminte de promisiunile guvernului, de la sfarsitul anului trecut, cum ar fi eliminarea impozitului pe dividende sau scutirea de impozit a profitului reinvestit, pe langa multe altele. Ghiciti ce s-a intamplat cu aceste promisiuni: evident, masurile de incurajare a investitiilor au fost amanate pentru 2010.

In fine, poate diploma mea de licentiat in economie minte, dar unul din lucrurile pe care le-am invatat in scoala este acela ca, daca vrei sa stimulezi investitiile (o adevarata “mana cereasca”, in perioada de criza) sau contributiile la bugetul de stat, ideal ar fi sa acorzi facilitati fiscale, nu sa impovarezi agentii economici cu cresterea taxelor sau impozitelor. Poate ma insel…

Criza economica: un prilej pentru o (noua) implicare a statelor in economie?

Abia ce am terminat o discutie foarte aprinsa cu fratele meu mai mare despre globalizare, rolul statului in economie (probabil ca va continua si pe blog) si nu pot sa nu expun cateva idei pentru cei ca el, care citesc reviste scrise de diversi economisti (unii foarte pregatiti, altii mai putin) si preiau ideile acestora, fara a-si fi format o opinie proprie citind carti de specialitate.

Ei bine, scumpul meu frate ma intreba daca este sustenabil, din punct de vedere economic, comertul liber, la nivel mondial, data fiind actuala situatie mondiala (SUA in prag de recesiune, UE, pentru prima data dupa 13 ani a suferit o scadere economica, in primul trimestru).

In primul rand, capitalismul- o doctrina economica ce s-a dovedit a fi cea mai potrivita pentru o dezvoltare economica pe termen lung- are la baza principiul liberei concurente, cel al libertatii de intrare pe piata (adica dezvoltarea unei afaceri sau extinderea ei pe alte piete) si al iesirii de pe piata cat mai libere; nu in ultimul rand, un alt principiu important este dreptul de proprietate, inalienabil si inviolabil. Ce rezulta din toate aceste principii…? Desigur, o piata libera. In conditiile libertatii pietei s-au dezvoltat si continua sa se dezvolte, din punct de vedere economic cele mai mari puteri economice ale lumii, sau chiar state mai mici, cum este Romania.

Acum, luand exemplul fratelui meu mai mare, unii vor sustine ca din cauza Capitalismului s-a ajuns in situatia actuala, de “criza” economica si ca gloablizarea, o forma a capitalismului, extinsa la nivel mondial, ar trebui stopata sau cel putin reglementata. Dati-mi voie sa nu fiu de acord.

In primul rand, cred ca este de prisos sa mentionez faptul ca un stat nu se poate dezvolta economic doar in cadrul propriilor granite. Totusi, am s-o fac . Adam Smith, in celebra lui opera “Avutia Natiunilor: cercetare asupra naturii si cauzelor ei” reflecta printr-un exemplu (deja clasic) foarte simplu beneficiile schimburilor economice intre state. Este vorba de Anglia si Portugalia si schimbul de vin (produs de portughezi) pentru stofa (produsa de englezi). Pe scurt, urmarile acestui schimb sunt specializarea, care duce la o crestere a productivitatii ->posibilitatea practicarii unui pret mai scazut in comparatie cu alte state, pe o piata mondiala-> fiecare stat se specializeaza in fabricarea/ productia unui/mai multor bunuri ->in final, fiecare stat economiseste, cumparand bunul de unde este mai ieftin, atat timp cat costurile productia in cadrul propriilor granite depasesc cel mai mic pret de pe piata.

Al doilea argument, deja popular in randul oamenilor de rand (si, din pacate, si in randul unor oameni ce poarta titulatura de economisti sau analisti economici) este situatia petrolului. Oameni buni, ceea ce se intampla cu petrolul nu are nicio legatura cu Capitalismul sau globalizarea. Dupa cum enuntam mai sus, Capitalismul presupune concurenta libera. Ei bine, atunci cand vine vorba de OPEC, organizatie care detine monopolul petrolului din zona Golfului Persic, se poate vorbi de orice, dar numai de concurenta sau piata libera nu. CU alte cuvinte, OPEC nu permite intrarea altor tari in organizatie, iar pretul este fixat dupa voia lor, nu dupa conditiile pietei (cu alte cuvinte, atunci cand cantitatea de petrol ceruta creste simtitor, in loc sa sporeasca productia de petrol, OPEC prefera sa creasca pretul). Mai mult decat atat, OPEC are garantata imunitate legala (!), deci nu poate fi data in judecata, in concordanta cu legile antitrust. In concluzie, nu capitalsimul, si nici gloablizarea nu sunt de vina pentru aceasta situatie, ci tocmai lipsa lor.

Al treilea argument: este o alta vorba devenita clasica: “Bogatii devin tot mai bogati, iar saracii tot mai saraci”. Uneori ma face sa rad. Va spun si de ce: pe orice statisitici economice va uitati, puteti vedea ca nivelul veniturilor a crescut in randul TUTUROR categoriilor de populatie (vezi Stephen Moore si Julian Simon- It’s getting better all the time: 100 greatest trends of last 100 years). Mai mult decat atat, in cartea lui Johan Norberg, “In Defense of Global Capitalism”, sunt prezentate cateva statistici in ceea ce priveste cresterea destul de ridicata a nivelului de trai in tarile din Africa sau Asia care au inceput sa adopte principiile liberale ale capitalismului.

Inca un motiv pentru care nu sunt de acord cu acest argument este acela ca cei mai multi sustinatori ai sai au luat ca etalon pentru a defini pragul saraciei un anumit venit. Desigur, cei care au calatorit prin alte tari (si nu numai ei) stiu ca preturile la un anumit produs sau serviciu difera de la un stat la altul.

Iar daca vorbim despre tarile din Africa (cele mai sarace), din nou s-au incalcat niste principii ale globalizarii, in ceea ce priveste relatiile dintre UE si aceste state. De ce? Va recomand din nou, cartea lui Johan Norberg de care vorbeam mai sus, capitolul intitulat “the White Man’s Shame”, ca sa vedeti cum, din nou, Uniunea Europeana, in incercarea de a-si proteja agricultura, desi sustine globalizarea si schimburile economice la nivel mondial, si-a inchis granitele atunci cand vine vorba de agricultura, preferand sa subventioneze cu miliarde de euro agricultura franceza, italiana, sau germana. Si toate acestea pentru a cumpara produse pe care le-ar putea cumpara de la statele africane, la un pret mult mai mare decat cel al pietei, in conditii normale de functionare sau decat al produselor agricole din Africa. Needless to say… ghiciti cine plateste pretul mai mare (de doua ori- o data prin plata subventiei si inca o data prin plata diferentei de pret)…? Da, ati ghicit raspunsul!

Un alt argument folosit de simpatizantii miscarii anti- globalizare sau pro- implicarea statelor in economia globala este propagarea crizelor la nivel mondial, cum este cea actuala. Hmmm… Daca relatiile economice la nivel global ar reflecta principiile capitalismului, luand in calcul principiul avantajului comparativ, enuntat de David Ricardo, am vedea ca diverse bunuri ar fi cumparate din diverse state, ceea ce ar duce la o dependenta redusa a statelor, unul fata de altul. Din pacate, ce-i drept, o mare parte din relatiile economice ale UE se desfasoara cu SUA si de aceea efectele crizei din SUA se simt si la nivel european. Totusi, raman sceptic in ceea ce priveste aceasta propagare a crizelor economice: Romania a avut o crestere economica SEMESTRIALA de 8, 6 % (!), si se anunta un an foarte bun pentru agricultura, deci mai este loc destul de crestere, pana la sfarsitul anului. TInd sa cred ca Romania a fost “ocolita” de criza economica datorita faptului ca, spre deosebire de economiile occidentale (bazate, in mare parte, pe consum), la noi se investeste foarte mult- pe primul semestru, investitiile straine directe s-au ridicat la 5 miliarde de euro. Sincer, cred ca Ionut Popescu are o mare parte din merit pentru aceasta realizare, el fiind cel care a implementat sistemul cotei unice de impozitare, care a atras multi investitori straini.

Ar trebui statele/ autoritatile guvernamentale/ inter-guvernamentale sa intervina pentru echilibrarea economiei/ evitarea crizelor? Dupa cum arata si marele economist clasic, Ludwig Von Mises, in cartea sa intitulata “Capitalismul si dusmanii sai”, in demonstrarea esecul economiei planificate, de fiecare data cand statul incearca sa echilibreze un anumit domeniu, se dezechilibreaza alt(e) domeniu(domenii). Din cate am vazut, de fiecare data cand un guvern sau o autoritate inter-guvernamentala s-a implicat in economie, a iesit prost. Deci, statul NU ar trebui sa se implice in economie. Singurul rol ar trebui sa fie acela de a crea un cadru legal optim pentru desfasurarea activitatii economice (asigurarea dreptului la proprietate, implementarea de legi antitrust, etc.).