Primul an…

Stimati, iubiti, dragi cititori fideli (si nu numai) ai acestui blog…

Dupa cum, probabil v-ati dat seama din titlu, astazi se implineste un an… un an de la crearea acestui blog, un an de la scrierea primului articol.

A trecut un an de cand am luat decizia oarecum riscanta de a-mi exprima parerile, acceptand remarcile si criticile altora. Pentru ca, dupa cum am spus-o si in alte randuri, scopul acestui blog a fost, de la bun inceput, sa dea nastere unor discutii, nu sa expun eu tot felul de monologuri. Spun decizie riscanta fiindca putini sunt aceia care accepta sa isi expuna parerile in mod public sau care accepta ca ideile lor sa fie criticate de altii.

Privit strict din perspectiva acestui blog, pentru mine a fost un an foarte bun. Chiar daca a fost presarat cu cateva polemici (uneori mai “blande”, alteori mai “agresive” ), consider ca pe mine, unul, m-a ajutat foarte mult in comunicarea cu oamenii; m-a facut sa descopar bloggeri adevarati (cei ale caror blog-uri le gasiti si la “blogroll”), oameni inteligenti, cultivati si deschisi la minte. Desigur, nu au lipsit si unele “fenomene” (vezi cazul lui “Canadianu’ “) care au inteles gresit ideea de blog.

Alte parti bune ale acestui blog… unele idei de pe acest blog au fost laudate de persoane pe care eu le apreciam (si le apreciez in continuare) foarte mult, fapt care m-a ajutat sa devin mai apropiat de aceste persoane si chiar sa ne imprietenim (se stiu ele cine sunt ).

Cel mai important, insa, este faptul ca mi-a dat posibilitatea sa comunic cu oameni, atat cunoscuti, cat si necunoscuti. Am fost, la un moment dat, stupefiat sa aflu ca sunt profesori din facultate care citesc blog-ul si am fost si mai stupefiat cand mi-au spus ca il gasesc interesant. Cu unii dintre ei am ramas in relatii foarte bune. Dupa cum am mai spus-o, consider ca noi, ca oameni, ne formam unul prin altul, adica prin comunicarea cu ceilalti. Nu concep viata fara a comunica cu alti oameni.

A fost un an in care am incercat sa evoluez, atat la capitolul ideilor, cat si la cel al scrierii. Am facut tot posibilul sa nu repet ideile din articole anterioare si o sa ma straduiesc in continuare.

Cred ca v-ati dat seama ca titlul a fost intentionat ales, pentru a sugera o continuitate. Pentru ca imi doresc din tot sufletul sa continui acest proiect, chiar daca in ultima vreme (dupa cum, probabil au observat unii dintre voi) nu mai atat de mult timp la dispozitie (si, in consecinta, dispozitia necesara) ca sa scriu atat de des cat mi-as dori. Imi doresc sa continui datorita oamenilor care au considerat blog-ul (sau unele articole) ca fiind unul interesant(e) si si-au exprimat parerile aici. Lor le multumesc din suflet fiindca fara ei nu ar exista acest blog.

Am intitulat acest blog “blog-ul nimanui” fiindca am vrut sa fie un “blog al tuturor”, dar suna prea socialist, asa ca am ales prima varianta. Vreau, in continuare, sa fie un blog pe care oamenii sa se simta liberi sa isi expuna parerile, sa le critice pe ale mele, fara niciun fel de retineri, un blog pe care ei sa nu il considere ca fiind al unei anumite persoane. Desigur, asta nu ma impiedica sa joc rolul “proprietarului”, din cand in cand si sa sterg comentariile care contin limbaj vulgar, un limbaj caruia nu-i vad rostul aici.

Pentru cei interesati (si cand zic “cei interesati”, nu ma refer la firme/oameni care vor sa-si faca publicitate pe blog-ul meu), anul care a trecut se poate traduce in urmatorii termeni statistici:

68 de articole clasificate in 10 categorii;429 de comentarii (inclin sa cred ca aproximativ 200 din ele imi apartin )

Putin peste 10.700 de vizite (nu sunt sigur, dar cred ca se numara vizitele aceleiasi persoane; vizitele mele NU se numara); ziua cea mai “aglomerata”- 9 iulie, cu 163 de vizite (puteti calcula singuri media lunara/saptamanala/zilnica daca chiar nu aveti altceva mai bun de facut).

Cele mai vizonate articole: “Exista profesorul ideal?”- 425 vizionari; “cuvinte folosite aiurea, sau cat de <<romana>> a ajuns sa fie limba romana”-312 vizionari; “atractia Vestului sau despre tentatia de a pleca <<afara>>”-296 vizionari

Acestea fiind spuse… sa ne auzim cu bine, in continuare!

Si nu uitati: pentru mine, parerea voastra conteaza!

p.s. revin la oamenii pe care ii am la blogroll… Flavius, imi cer scuze pentru intarziere… ma simt foarte aiurea si sper sa accepti miile de scuze: un cat se poate de sincer “la multi ani!” si nu pot sa-ti doresc decat tot ceea ce e mai frumos, sa fii iubit, si sa ai o viata cat mai fericita!

ce inseamna un blog

zilele trecute, unul din colegii mei de camera (care canta intr-o formatie) a cantat impreuna cu trupa in deshiderea unui concert, in Bucuresti. In aceeasi seara am ajuns pe blog-ul unei persoane (n-o sa-i dau numele, ca nu merita publicitatea gratuita) care poveste despre concertul respectiv. Sa nu uit sa mentionez ca articloul ei incepea cu eva de genul “am uitat sa-mi iau poseta, i-am zis la ciufutica (presupun ca era o prietena de-a ei) sa-mi dea poseta” si se continua cu “ce o sa bem acolo? probabil niste vodka” nu comentez aici gusturile ei muzicale sau de ce s-a dus la concert. Nu conteaza. Dar la un moment dat s-a apucat sa critice trupa colegului meu. Pana aici, totul in regula. Insa au intrat oameni pe blog-ul ei si i-au explicat ca trupa canta chiar bine, ca a fost sonorizarea proasta si chiar ca ea nu prea se pricepe la muzica. Am intrat si eu si i-am pus un comment spunandu-i ca nu prea le are cu muzica, i-am recomandat sa mai asculte niste discuri cu muzica funk sau jazz. urmatoarea zi cand am intrat pe blog-ul ei ca sa vad ce are de zis in replica la toate comentariile, nu am putut sa nu rad cand am vazut cat de imatura era persoana respectiva- stersese toate comentariile, punand, in schimb, un nou articol in locul celui vechi, in care spunea ca acolo a fost un articol caer a creat niste polemici si a preferat sa-l stearga, cu motivul “tocmai am descoperit placerea cenzurii”.

Bun… Nu spun ca lumea nu ar trebui sa-si faca blog, nu judec oamenii care-si fac blog, ci, dimpotriva, ii incurajez, fiindca si eu mi-am dat seama ca e o activitate placuta si, dupa cum spune si descrierea mea pe blog, imi place sa cunosc parerile oamenilor din jurul meu. Dar, in momentul in care m-am hotarat sa-mi creez un blog, mi-am asumat riscul de a scrie articole de slaba calitate, articole care n-o sa placa, sau articole care sa creeze polemici (inca nu am reusit sa creez polemici cu nici un articol, desi imi doresc mult- asta inseamna ca nu scriu degeaba) si sa ajung sa fiu criticat pentru ce scriu- foarte bine! chiar m-as bucura! inseamna ca totusi ii pasa cuiva de ce scriu eu.

Consider ca in momentul in care iti exprimi o parere in mod public, trebuie sa-ti asumi responsabilitatea pentru cele spuse, si riscul de a nu placea sau de a fi criticat. Pentru ca exista doua tipuri de blog-uri: unul, in care scrii versuri sau spui niste lucruri care nu lasa loc de comentarii fiindca sunt trairi personale; doi: un blog in care iti expui parerea in legatura cu diferite fenomene pe care le observi in jurul tau, un blog pe care astepti si parerile altora, nu sa arati cat esti de fitos, trendy sau altele. Cand postezi articole pe un asmenea blog, trebuie sa fie unul pertinent, sa iti exprimi o parere clara si, cel mai imprtant, sa fii pregatit oricand (sau chiar sa-ti doresti, cum e in cazul meu) sa primesti comentarii, chiar si unele care te critica pe tine sau modul tau de a scrie.

In final, incurajez pe oricine sa-si faca un blog, daca simte ca are ceva de spus si vrea sa afle si parerile celorlalti, sau pur si simplu are talent la scris. E un lucru benefic pentru toata lumea- lumea a evoluat si va evolua datorita ideilor, nu datorita tehnologiei sau mai stiu eu ce (ideile sunt cele care fac si ca tehnologia, sau alte domenii sa evolueze)