Ce inseamna un sportiv adevarat

Probabil ca deja ati aflat cu totii despre performanta Alinei Dumitru (ultra- mediatizata)- chiar ma bucur ca a fost mediatizata fiindca publicitatea, de cele mai multe ori, aduce cu sine niste sume (deloc neglijabile) de bani. Bani pe care sportiva noastra cred ca ii merita din plin.

Tin sa precizez ca am urmarit atat sfertul de finala, cat si semifinala, si chiar finala, in direct, si chiar am stat cu sufletul la gura. Fiind un fost practicant de arte martiale, imi face totdeauna placere sa urmaresc acest gen de competitii. Si tot din motiv ca am practicat arte martiale de performanta si am participat la concursuri, pot spune ca mi-a placut foarte mult cum si-a gandit Alina meciurile din semifinala si finala. A avut o tactica de mare campioana si de aceea a si castigat medalia de aur (prima in istoria judo-ului romanesc, daca am retinut bine): in semifinala a luptat cu foarte multa precautie, stiind ca sunt sanse destul de reduse sa castige prin ippon (termen in limba japoneza, care se poate traduce prin knock-out), pentru ca avea in fata a dubla campioana olimpica pe care nu reusise niciodata sa o invinga. A vazut ca arbitrii penalizeaza non- combat-ul si a mizat pe cartea asta: a inercat sa atace (fara sa riste, totusi), fortandu-si adversara sa intre in defensiva, ceea ce a dus la o noua penalizare a japonezei. Am urmarit ultimele 20 de secunde intr-o stare de incordare si am strigat de bucurie cand s-a terminat meciul Finala a fost mai usoara: in primul rand, avea o adversara mai slaba din punct de vedere tehnic decat cea din semifinala. Mi-a placut la nebunie modul in care si-a invins adversara- a luat-o prin surprindere, total- adversara se astepta sa intre in clinch in momentul in care se da drumul luptei, insa Alina a intrat direct in lupta, mizand pe faptul ca adversara ei va avea un timp de reactie mult mai lung decat in mod normal. Imi aduc aminte, la o editie a nationalelor de Ashihara (stil de karate, full-contact), in finala, unul din componentii echipei noastre de club, in momentul in care s-a dat startul, a facut priza pe capul adversarului si l-a lovit direct cu genunchiul, sparagndu-i nasul acestuia (desigur, adversarul nu a putut continua lupta si astfel, colegul meu de echipa a castigat prin ippon). Cred ca nu a durat 5 secunde lupta

Ar mai fi inca ceva. Pe langa faptul ca a castigat printr-o strategie tactica foarte bine pusa la punct, nu trebuie sa uitam ca Alina a luptat in semifinala si finala fiind accidentata. Imi permit sa spun ca stiu ce inseamna o lovitura in coaste, cum a primit ea, si cat de greu e sa continui sa lupti. Eu unul, am luptat intr-o competite cu arcada sparta, in ultimul meci, si nu ti-e totuna sa te accidentezi mai grav decat esti deja. Dar am strans din dinti, si am luptat, incercand sa nu imi expun arcada sparta. Sunt sigur ca nici pentru Alina nu a fost usor.

Ce m-a impresionat foarte mult este ca, inca o data, un sportiv roman demonstreaza ca valoarea nu consta neaprat in pregatirea tehnica, nutritie, etc. cat consta in ambitie, vointa si tarie de caracter. Din pacate, la noi, doar asa poti iesi in fata. Si multe talente se pierd din cauza lipsei de bani sau a infrastructurii proaste care se ofera sportivilor de la noi. Va spun, sincer, ca din arte martiale, cel putin la noi, nu se poate trai, si de aceea am renuntat si eu. Tot ce castigi sunt niste diplome, cateva medalii si, daca ai noroc sa castigi vreun campionat european sau mondial, mai primesti niste bani de la organizatori si poate, de la federatie. Artele martiale sunt mai degraba un stil de viata. Fac parte dintr-o ramura sportiva prea putin mediatizata si de aceea nu se “inghesuie” sponsorii.

Ceea ce ma bucura si mai mult, insa, este gandul ca acum, pustii de prin toate salile de Judo de la noi (fie ca sunt sali special amenajate, fie ca fac antrenamente pe la cercuri militare, in sali cu parchet pe jos, cum faceam noi Karate la un moment dat sau in sali de sport ale liceelor si scolilor generale), privesc altfel ceea ce fac si acum, multi dintre ei s-au ambitionat foarte tare, in ideea ca au vazut ca se poate… se poate ajunge pe cea mai inalta treapta. Este nevoie de ani multi de munca, de foarte multe sacrificii, dar se poate. Iar in momentul in care parintii le vor spune sa se apuce de scoala si sa lase judo-ul (sau alte arte martiale), ca nu ajung nicaieri, ei vor avea un argument puternic pentru a-si urmari visul: exista cineva care a reusit. Cineva care si-a urmarit visul toata viata si a reusit sa-l vada implinit. La numai 26 de ani!

Felicitari, Alina Dumitru! Multumimi ca ne-ai facut inca o data mandri ca suntem romani!