CM de fotbal 2010 – concluziile unui non-specialist

1. Europenii au arătat că pot juca spectaculos; sud-americanii au reconfirmat (dacă mai era nevoie) că nu pot/nu vor să joace organizat.
2. Oricât de mult haz s-a făcut pe seama lor, eu aș interzice vuvuzelele pe stadion. Este deranjant atât pentru jucători, cât și pentru (tele)spectatori. Am fost enervat la culme că, în loc să aud strigăte de încurajare sau cântece ale galeriilor, eram agasat în permanența de un zumzet ca cel produs de un roi uriaș de albine. Nu m-ar mira să fie publicat în scurt timp un studiu care să arate că randamentul sportivilor suferă/a suferit datorită zgomotolui produs de vuvuzele.
3. Nu a fost mondialul celor care au jucat spectaculos și eficient (vezi Germania, de exemplu), ci al celor care au știut să joace în echipă (desigur, Spania).
4. Acesta a fost un mondial al non-vedetelor. Am mari dubii că multă lume se aștepta ca Sneijder, Villa, Mueller sau Forlan să se numere printre golgetter-i. Dacă ar fi să luăm personajele prezente în campania unei cunoscute companii de băuturi răcoritoare (știm noi care), am vedea că niciunul din fotbaliștii care promovează marca nu a ieșit în evidență cu ceva (cu excepția lui Messi, care a dat câteva pase de gol, însă evoluția sa per ansamblu rămâne una sub așteptări)
5. Arbitrajul la nivel mondial este la pământ. Vor mai trece ani buni până să vedem un nou Pierluigi Colina. Unde mai pui că cei buni (uzbekul Bussaka, pe care eu unul l-aș fi văzut arbitrând finala) sunt scoși țapi ispășitori pntru gafele altora.
6. FIFA are niște sponsori tare generoși. Dacă ne uităm la sumele acordate echipelor ca premii și le comparăm cu încasările din vânzarea biletelor (nu vă lăsați păcăliți de audiențele meciurilor- erau mulți spectatori „de umplutură”, care au achiziționat bilete la prețuri de nimic sau chiar au intrat gratuit- cel puțin, așa spunea Gazeta Sporturilor într-un articol) cred cu tărie că vom vedea o discrepanță destul de mare.

de ce CFR Cluj?

Nu sunt fan CFR (pentru cei curioși, sunt rapidist), dar sunt de părere că echipa merită să fie campioană. Consider că, alături de Urziceni și FC Timișoara, a jucat cel mai bun (eficient, nu neapărat spectaculos) fotbal din Liga 1, în sezonul 2009-2010 și are cam cel mai bun lot pentru Liga Campionilor dintre toate echipele românești, la ora actuală.

S-a discutat despre „manevre”, „jocuri de culise” etc. făcute de CFR Cluj (mai exact, patronul Arpad Paszkany sau președintele Iuliu Mureșan) și s-a pus în discuție meritul pe care îl are jocul echipei în câștigarea campionatului. Câte dintre echipele de top (și nu numai) nu au fost, însă, suspectate (în sezonul actual sau înainte) de blaturi/meciuri aranjate? În afară de Rapid și Urziceni, nu cunosc vreuna… poate mă înșel. Din păcate, dacă CFR chiar a făcut aceste „jocuri de culise”, nu este nici prima nici ultima echipă campioană a României care apelează la astfel de tactici și scapă nepedepsită.

Cred, însă, ca mulți oameni de presă, precum și oameni de fotbal (vezi și declarațiile lui Mircea Lucescu despre gradul în care CFR Cluj reprezintă fotbalul românesc) omit un lucru esențial, si anume schimbarea pe care echipa ardeleană a adus-o în campionatul românesc. Pâna să ajungă ei campioni, strategiile patronilor de echipe se bazau, în proporție de cel puțin 90%, pe „bișnița” de jucători- găsirea/achiziția pe prețuri de nimic de tinere talente și vânzarea lor pe bani cât mai mulți. Restul de 10% reprezentau micile tentative de marketing precum jocuri amicale cu echipe din eșalonul secund (care să aducă notorietate clubului) sau obținerea de venituri cât mai ridicate din vânzarea de bilete.

CFR Cluj a venit cu strategia de management pe termen lung: au investit masiv în transferul de jucători (nu puțini au fost cei care au privit cu un ochi sceptic această strategie, la momentul respectiv), fără a se grăbi să-i vândă după doar un sezon. Au preferat să își creeze un lot competitiv și să facă față în grupele Ligii Campionilor. Din păcate, nu au reușit nici calificarea în cupa UEFA, însă au reușit să-si amortizeze o parte din investițiii, prin banii obținuți de la UEFA pentru rezultatele lor. Mai târziu, au vândut și câțiva jucători, de pe urma cărora au obținut profit de câteva milioane de euro. Atenție, însă! Spre deosebire de practicile folosite până în 2007 (se vindea jucătorul, după care clubul abia începea să caute înlocuitor-procesul dura chiar și un sezon întreg în unele cazuri), au vândut jucători doar după ce s-au asigurat că postul jucătorului transferat poate fi acoperit de un jucător de nivel peste medie (pentru campionatul nostru). Singurul lucru care lipsește CFR-ului în momentul de față este un centru de juniori competitiv.

Ei bine, de când CFR a reușit să facă o impresie bună în Europa, prin rezultatele obținute cu AS Roma (în deplasare) și Chelsea, restul echipelor românești au început să urmeze aceeași strategie. A fost proiectul FC Urziceni, echipă care a ținut milioane de români cu sufletul la gură în fața televizoarelor în speranța unei calificări istorice (vorbim de istoria post-comunistă) în optimile Ligii Campionilor. Din păcate, cel care a avut o contribuție majoră la succesul echipei, Dan Petrescu, a ales să părăsească proiectul. A mai fost proiectul Hizo la Rapid (cel care i-a titularizat pe Ioniță, Marinescu, Straton și alții la echipa principală) care a fost oprit de un patron care continuă să creadă că poziția sa în cadrul clubului este de bun augur pentru acesta, precum și alte proiecte. În actualul sezon am auzit tot mai mulți oameni de fotbal de la noi vorbind despre „proiecte” pentru cluburile lor (unii au trecut chiar și la fapte- foarte puțini, ce-i drept).

De ce CFR Cluj? Pentru că a adus o mentalitate modernă în fotbalul românesc, strategii de management occidentale și, nu în ultimul rând, o concurență mult mai ridicată între echipele românești de club. Asta, pentru că CFR a dat naștere unor noi standarde de conducere în fotbalul românesc, forțând restul echipelor să adopte strategii asemănătoare, pentru a putea concura la câștigarea titlului.

Felicit echipa pentru câștigarea titlului și le țin pumnii în grupele Ligii Campionilor din sezonul 2010-2011. Sper că experiența de acum 2 sezoane le-a fost de bun augur și îi va ajuta în atingerea unei performanțe cât mai mari.

(Nou) articol pe 3surse

Zilele trecute am mai încropit un articol (pe care îl puteţi citi în întregime aici), pe care prietenul meu Ştefan Beldie a avut bunăvoinţa să-l posteze pe site-ul 3surse.

Am încercat o analiză a strategiilor de marketing/management ale celor mai puternice 2 cluburi de fotbal din Spania (şi chiar din Europa, după părerea multora), Barcelona şi Real Madrid. Ca întotdeauna, părerile voastre sunt mai mult decât binevenite.

Articol pe 3surse

Găsiţi un articol scris de mine, publicat pe site-ul 3surse, despre George Copos şi afacerile sale cu fotbalul (în special echipa Rapid).

Vă aştept părerile cu drag.

Hai România… încotro?

Nu scriu acest articol ca să înjur pe vreun fotbalist sau pe Piţurcă, pentru înfrângerea din seara asta… nu. Nu am înţeles, totuşi, de unde atâta vâlvă în jurul acestui meci- “finala”, “meciul decisiv”, etc.

Sincer, nu am crezut nici măcar o clipă că vom câştiga meciul, cu atât mai puţin când a început meciul şi am văzut cât de prost joacă ai noştri. Este o chestiune de logică: România a pierdut acasă cu Lituania la un scor ruşinos, Serbia a bătut Lituania cu un scor ruşinos… evident că şi noi luăm bătaie de la Serbia. Dar nu… unii s-au încăpăţânat să o dea înainte cu textele patriotice de genul “noi ştim să ne motivăm când avem meciuri grele”, “suntem un popor de luptători” etc. Oameni buni, de unde le scoateţi????!!!! Când am fost un popor de luptători? La Euro, când olandezii mai că nu ne invitau să le dăm gol şi noi trimiteam mingile aiurea? Când am avut 2-0 cu Bulgaria sau cu Franţa şi am fost egalaţi?

O.K…. să zicem că suntem un popor de luptători… nu se zice că o armată mică, cu un general bun poate învinge o armată mult mai numeroasă, cu un general slab? Ba da. Şi cine este “generalul” nostru? Piţurcă, un antrenor care încă se crede în anii ’90. Un antrenor despre care nu-mi aduc aminte (sper să nu mă înşele memoria) să fi băgat în teren o echipă ofensivă. Un antrenor care a impus mentalitatea: “lăsăm adversarul să atace şi încercam să punctăm pe contraatac” (cu un accent mai apăsat pe “încercăm”). Şi s-a văzut şi în seara asta că echipa nu este obsinuita să joace ofensiv- presaţi fiind de miza rezultatului, ai noştri au jucat ofensiv (mă rog, cel puţin s-au prefăcut că joacă ofensiv- vezi pasele aiurea, centrările care se opreau pe capetele fundaşilor adverși  ş.a.) încă din primul minut şi inevitabilul s-a produs: nefiind adaptaţi la această aşezare în teren, au ignorat apărarea şi sârbilor nu le-a fost prea greu să înscrie: prima ocazie clară, primul şut la+pe poartă, primul gol.

De cel puţin 2 ani stau şi mă întreb ce caută la echipa naţională Codrea, Contra şi alţi pseudo-jucători de fotbal. Nu am înţeles nici ce caută Radoi la naţională, acum că joacă într-un campionat foarte slab. Nu sunt înlocuitori pentru ei, vor zice unii… Şi, vai, cât de mult se înşeală. Primul om care îmi vine în minte pentru postul lui Contra este Maftei, un fundaş care parcă îşi trăieşte un al doilea apogeu de carieră de când joacă pe bandă dreaptă. L-am văzut la TV, l-am văzut şi pe viu: face aceleaşi incursiuni periculoase pe care le-a făcut şi Contra în repriza a două. Însă, are un mare plus faţă de Contra: când este vorba să se retragă în apărare, fuge de mănâncă pământul. Cât despre Codrea, sunt absolut sigur că există mulţi care îl pot înlocui. Cristian Tănase a demonstrat astă-seară că poate fi un foarte bun înlocuitor. Jos pălăria pentru Tănase care, în doar o repriză a arătat că are şi tehnică, ştie să şi paseze şi când trebuie să se retragă în apărare, aleargă până ajunge omul cu mingea. Şi, mai important, are doar 20 de ani (dacă am înţeles bine).

Despre Mutu nu cred că ar mai fi ceva de zis: cu cele două pase de gol a arătat încă o dată că naţionala se bazează pe el. Încă un plus pentru Stoica, chiar dacă şi-a băgat mingea în poartă- a jucat bine în repriza a doua, a dat câteva pase foarte bune şi a fost omul potrivit la locul potrivit, la al doilea gol. Cred că dacă ar fi jucat la mijloc de la începutul meciului, altfel ar fi stat lucrurile. Tamaş mi-a confirmat, din nou, părerea: oricât de puţin sau oricât de prost ar juca la echipă de club, atunci când vine la naţională, este un om de bază în apărare şi joacă foarte bine. În rest, prezenţe total apatice, şterse.

Nu cred că are rost să ne supăram că am pierdut această “finală” (sic). Orice om care a văzut meciurile cu Lituania, Franţa şi Insulele Feroe, cu simţul realităţii, şi-a dat seama că nu se mai poate pune problema calificării. Sunt de părere că, măcar o dată , ar trebui că unii oameni sus-puşi să gândească pe termen lung şi să încerce reconstrucţia naţionalei de pe acum. Calificarea la mondialele din 2010, cu sau fără Piţurcă (cu el este sigur, şi nu doar acum; fără el, ar mai fi nişte şanse infime), este pierdută. Mai bine ar fi să caute nişte jucători cu adevărat buni, tineri, care să îşi dea sufletul pe teren atunci când joacă pentru naţională, şi să facă tot posibilul să omogenizeze această echipă până la preliminariile Euro 2012. Şi, vorba aia, până atunci este timp.

Un lucru este, însă sigur: cu Piţurcă antrenor, doar o minune ne-ar mai putea duce la vreun campionat mondial sau european. Cu el trebuie să înceapă schimbarea naţionalei. Antrenori care să-l înlocuiască sunt destui. Chiar dacă Mircea Lucescu a refuzat, mai există Boloni, Rednic şi- de ce nu?- chiar unii mai tineri, precum Dan Petrescu sau Răzvan Lucescu. Mi-e teamă, însă, că i se vor găsi iar scuze lui Piţurcă- “gazonul a fost prost” (ca şi cum adversarii ar fi jucat pe alt gazon); “am avut ghinion”; “este vina jucătorilor, nu a antrenorului” (ca şi cum jucătorii ar juca de capul lor, nu ar urma o strategie a antrenorului). Şi, mai rău este că vor sări iar jucătorii să îi ia apărarea. Ar fi culmea să nu îi iei apărarea omului care ţi-a dat atâtea şanse să te faci remarcat, oricât de prost ai fi jucat la echipă de club.